Master Rafa, invincibil pe hard. Și în pole-position pentru locul 1 la finalul anului

Luați o pauză dacă încă mai încercați să convingeți pe cineva că Rafa e doar un jucător de zgură. Acesta pare a fi mesajul transmis de Nadal după un turneu realmente perfect făcut de el, încheiat cu victoria din finala cu Milos Raonic, 6-2, 6-2. Pauza mare de după Wimbledon n-a contat câtuși de puțin, la fel fiind cazul și cu trecerea pe temutul ciment, temut, din punctul de vedere al celor mai mediatizați genunchi din tenis. Rafa a jucat foarte bine pe parcursul întregii săptămâni: a neutralizat big-serveri, a găsit soluții în momente în care era încolțit și și-a învins, încă o dată, marele rival. Bonus: a plecat acasă cu un nou trofeu, al 8-lea al anului. Din 2010 n-a mai câștigat Nadal două titluri pe ciment, iar în acel an a câștigat și US Open. La cum arată lucrurile acum, nu se întrevede vreun motiv pentru care Rafa n-ar putea repeta isprava la Flushing Meadows, Slam la care este așteptat să revină după absența din 2012. Iar de la revenirea din februarie, Rafa a ajuns la 48 de victorii în 51 de meciuri. Un sezon de vis. 

Odată ce l-a învins pe Djokovic în semifinală, era de așteptat ca Nadal să nu lase să-i scape ocazia într-o finală cu un jucător cu mult mai puține arme în dotare. „Rafa este jucătorul care, probabil, a câștigat cele mai multe meciuri jucând mai puțin bine”, spunea Toni Nadal într-un interviu recent, dar n-a fost cazul în finală. De la Milos Raonic se așteaptă multe lucruri bune de ceva timp, însă posibilitățile lui în fața unui campion atât de complet precum Nadal sunt foarte limitate. E destul de greu să speri că poți câștiga doar cu serviciul, cu toată tradiția complicată a lui Rafa când vine vorba de big servers. Nadal i-a creat probleme suplimentare lui Raonic cu returul, foarte exact și penetrant pe parcursul întregului meci; în plus, Rafa a servit la rându-i foarte bine, abuzând cu mult folos de serve la corp, pe care Raonic, nu tocmai cel mai atletic om din circuit, nu le-a manageriat prea bine. Și nu există jucător în lume mai bun decât Nadal când vine vorba să exploateze slăbiciunea adversarului. Nadal ne-a reamintit, cu această ocazie, cât de bun poate să fie atunci când servește bine. Un alt reminder din 2010, an cu care se pot face deja comparații. La urma urmelor, cu opt titluri câștigate în 2013 și cu încă aproape o jumătate de sezon la dispoziție pentru a adăuga la această listă, Rafa este în cursă pentru cel mai bun sezon al carierei.

Cât despre Raonic, rămâne cu satisfacția primei finale de Masters, performanță care l-a trimis în premieră în Top 10, un pas important pentru cariera canadianului. El devine primul jucător din Țara Frunzei de Arțar care intră în Top Ten, întâmplător, în exact aceeași săptămână în care SUA a rămas, tot în premieră, fără niciun reprezentant în primii 20. Nu toată săptămâna a fost ideală pentru Milos: reacția, sau mai degrabă lipsa de reacție din meciul cu Del Potro va rămâne ca un soi de pată peste imaginea jucătorului antrenat acum de Ivan Ljubicic. Un parteneriat care are deja rezultate, numai că poate n-ar fi rău ca Ivan, unul dintre cei mai apreciați jucători din punct de vedere al sportivității, să-i dea o lecție și din acest punct de vedere.

Rafa, la rându-i, urcă pe locul 3 în lume după acest nou triumf, însă asta nu e decât o bornă intermediară. Dacă vine și la Cincy, Nadal are toate șansele să mai urce un loc și să intre la US Open din postura de favorit 2, ceea ce l-ar feri până în finală de Novak Djokovic. Rafa este, de asemenea, în pole-position pentru locul 1 la finele anului, performanță pe care n-a mai atins-o din același amintit mai sus an 2010. Nadal conduce cu un avantaj considerabil în Race To London (8.010 versus 6.590 câte are Nole). „Simt că am un avantaj, dar nu suficient cât să spun că sunt favoritul. Pe acest gen de suprafață, Novak este foarte, foarte bun. Și mai sunt trei turnee Masters de jucat, plus un Slam, plus Turneul Campionilor, toate pe suprafețe mult mai favorabile lui. Așa că vorbim despre 6.500 de puncte puse în joc. Nu cred că voi fi numărul 1 cu mai puțin de 10.000 de puncte la finele anului. Azi am 8.000, deci trebuie să mai câștig cel puțin încă 2.000. Asta e foarte greu în această parte a sezonului, dar voi încerca”, a făcut Rafa analiza șanselor sale pentru fotoliul de lider.

Nadal, Djokovic, Federer and Murray have won 28 of the last 30 Masters 1000 titles

— TennisTV (@TennisTV) August 11, 2013

Rezumatul finalei

Faza finalei

Cele mai frumoase faze ale turneului 

Montreal 2013 – review

Ne mutăm la Cincinnati

Săptămâna aceasta avem încă un turneu din seria Masters. La Cincinnati, dacă totul decurge normal și nu apar surprize de ultim moment, îi vom avea pe toți cei patru magicieni la start. Este turneul care îi prezintă lui Novak o șansă imensă. Sârbul, de patru ori finalist la Cincy (ultima oară anul trecut, învins de Federer), are ocazia, în cazul în care va cuceri titlul, să devină primul jucător din lume care câștigă toate cele 9 turnee din seria Masters. De urmărit și evoluția lui Federer, aflat, la rându-i, într-o situație deloc plăcută în clasament. Elvețianul are puține puncte avans față de locul 9 în Race to London și are de apărat 1.000 de puncte la Cincinnati, un turneu pe care l-a câștigat în cinci rânduri și la care a avut mereu două tipuri de evoluții: fie a mers perfect și a cucerit titlul, fie a fost eliminat încă din primele faze. De văzut care din cele două scenarii se va aplica anul acesta.