Marketa Vondrousova este noua campioană de la Wimbledon! Vondrousova o învinge pe Ons Jabeur în finală

Marketa Vondrousova a câștigat primul titlu de Grand Slam al carierei după ce a învins-o în finala Wimbledon 2023 pe Ons Jabeur, 6-4, 6-4.

Jabeur pierde a treia finală de Slam a carierei, după Wimbledon 2022 și US Open 2022.

Vondrousova a fost la a doua ei finală de Slam, având de asemenea în palmares și un argint olimpic. Marketa devine prima jucătoare din Era Open care câștigă Wimbledon fără să fi fost cap de serie.

Vondrousova urcă pe 10 în noul clasament WTA valabil de mâine, în vreme ce Jabeur va fi pe 6. Lider rămâne Iga Swiatek, urmată de Sabalenka și de Rybakina. Pegula și Garcia întregesc Top 5.

*

Turneul acesta părea menit pentru Ons Jabeur. Atât de mult s-a vorbit despre traseul cu adevărat impresionant al tunisiencei, despre cele patru victorii de calitate obținute succesiv în fața unor câștigătoare de Grand Slam și despre progresul masiv făcut de ea, ca joc și ca mentalitate, încât ultimul pas – și ultimul obstacol – au trecut cumva în plan secund. Ons era marea favorită, titlul era al ei de câștigat și de pierdut.

Cum se întâmplă nu rar în astfel de situații, Zeii Tenisului au decis însă fix pe dos. Trofeul merge la Marketa Vondrousova, outsideră azi pe hârtie și ca susținere printre fani. Ons, care a spus, mai apoi, că e momentul cel mai dureros al carierei, trebuie să mai aștepte.

E o surpriză așa de mare precum pare? Felul în care s-a desfășurat finala ne-a arătat cât de mare era, de fapt, muntele pe care Jabeur ar fi trebuit să-l urce ca să se încoroneze. Pe traseu, presărate ca obstacole, erau match-up-ul puțin avantajos, presiunea impusă și autoimpusă, amintirile și stafiile înfrângerilor anterioare. Toate au complotat și au dereglat-o pe Ons, arătând-o adesea ca pe o jucătoare ezitantă, care nu are intensitatea și claritatea necesare pentru a trece linia de sosire într-o astfel de ocazie, care tinde să se predea vechilor impulsuri.

Să le luăm pe rând. Trei meciuri la rând intrând în finală, Jabeur a avut de înfruntat trei big hittere, poate cele mai puternice și competente din câte sunt în circuit acum: Kvitova, Rybakina, Sabalenka. Asta a presupus o provocare grea, dar și o oarecare familiaritate transferată de la un meci la altul. Pe iarbă nu ai timp să gândești prea mult, când mingea vine plesnită de astfel de jucătoare, cu atât mai puțin. Jabeur a trebuit, vrând-nevrând, să sacrifice ceea ce pe străzi s-ar numi floricelele din jocul ei. A avut nevoie să execute cu mare claritate planul de joc, să reacționeze, să absoarbă forța oponentelor ei. A impresionat, în toate aceste trei meciuri, prin disciplina tactică. Prin felul în care n-a lăsat momentele grele s-o îndepărteze de la drumul ei.

Trecerea de la Sabalenka la Vondrousova e complexă și nu trebuie subestimată. Vondrousova are foarte multe lucruri în comun cu Ons, și din perspectiva asta, Jabeur probabil că a simțit că joacă cu o variantă a sa de mână stânga. Cehoaica excelează în a se folosi de toate dimensiunile terenului, se poate apăra minunat, are o varietate comparabilă și, uneori, mai pragmatică, mai profitabilă decât cea a lui Ons. Cu Vondrousova, Jabeur a avut timp să gândească, ceea ce poate explica de ce a căzut, de multe ori, în păcatul care a tras-o în jos în trecut, acela de a juca mingi nenecesare, de a se lăsa dusă de val, trasă în niște dinamici de joc care nu-s sănătoase.

Nu întâmplător Vondrousova a mai bătut-o de două ori anul acesta pe Jabeur; s-a spus că tunisianca era în revenire post-accidentări în acele meciuri (AO, IW), ceea ce e adevărat. Dar Vondrousova a păstrat încrederea acelor victorii. Ajută să știi că joci finala Wimbledon cu cineva cu care ai 2-0 în ultimele șase luni, și nu cu vreo big hitter care te poate spulbera de pe teren, genul de joc care adesea funcționează cu Marketa.

Ons a fost toată această finală necalibrată, oscilantă, fluctuantă. A început lăsând senzația că e all business, că va continua de unde se oprise în semifinală, și a pornit cu break și cu mingi de 3-0. Un hold acolo ar fi fost crucial, pentru că i-ar fi dat un avantaj solid de start, care să mai împrăștie emoțiile. Dar senzația a fost că Ons a dat prea ușor acel break înapoi, nefiind suficient de îngrijită cu unele puncte. În loc de 3-0 s-a făcut 2-1, și apoi s-a intrat într-un meci pe serii: două game-uri Jabeur, două game-uri Vondrousova, alte două Jabeur.

Ca favorită, dinamica asta nu o avantaja pe Jabeur, iar Ons a intrat, curând, în tunel. Jocul ei s-a dezintegrat. A pierdut 16 din ultimele 18 puncte ale primului set, multe cu erori neforțate, apoi a pierdut și primul game din al doilea. Mina pe care a afișat-o când a schimbat terenul la 0-1 în setul doi nu prevestea nimic bun.

Dincolo, Vondrousova a făcut ceea ce face ea mai bine, țesându-și propria pânză de păianjen pe tot terenul. A acoperit grozav terenul. A stat bine în schimburile pe rever, a ajuns cu succes la multe dintre scurtele folosite nu întotdeauna inspirat de adversara ei, s-a apărat bine, a jucat îngrijit (doar 13 erori; 31 de cealaltă parte), a servit eficient și a avut un procentaj aproape perfect la mingile de break, luându-și, deci, șansele atunci când au venit (6/7, în vreme ce Jabeur a avut 4 din 10).

Vondrousova a avut mereu răspunsurile de câte ori Jabeur a încercat să se desprindă; la 2-0 și 4-2 în primul set, apoi la 3-1 în setul al doilea. La 4-4 în setul doi, break-ul cehoaicei părea inevitabil. La 5-4, Jabeur nu mai avea nimic de oferit, iar Vondrousova a servit un game solid pentru titlu.

Reacția de după meci, a ei și a echipei sale (soțul ei nu și-a mai putut stăpâni lacrimile) ne spune și cât de mult investise Jabeur în acest meci. La conferință vorbise despre faptul că va veni să-și ia revanșa, aluzie la cele două înfrângeri cu Vondrousova. Alte declarații ne-au dat și ele suficiente aluzii despre cum se poziționează pentru acest meci, despre progresul uriaș pe care l-a făcut – și l-a făcut – pe plan personal. Ideea era cea a închiderii unui arc, o poveste care avea să-și găsească concluzia fericită, o reparare după înfrângerea din finala de anul trecut. Jabeur merita și trebuia să gândească așa, dar faptul că finala a fost privită de ochiul public aproape exclusiv din perspectiva ei, a ajuns-o și a apăsat-o. Asta a însemnat că presiunea era pe ea să livreze deznodământul cerut de public.

Or, în finalele de Grand Slam, în special cele care au mize personale atât de mari precum a fost cazul lui Ons, care joacă și pentru ea, dar și pentru ceva mai important decât reușita ei personală, liniștea interioară este supremul. Nimic altceva nu pare să conteze la fel de mult. Nu forma de moment, nu clasamentul, nu pe cine ai bătut în turneu. Ca să poți să livrezi tenisul cel mai bun, cel mai potrivit pentru meciul în cauză, tenisul câștigător, trebuie să ai liniștea interioară. Din păcate pentru ea, Ons a descoperit în timpul meciului că nu e, încă, acolo unde și-ar fi dorit să fie. Și asta avea curând să se simtă în zbuciumul ei – trădat de acele palme pe care și le-a aplicat pe picior parcă prea devreme în meci -, în fluctuațiile ei, în jocul neașezat, indecis. În jocul greoi de picioare, în care parcă i se adunaseră ca niște pietroaie toate emoțiile. În limbajul corpului negativ.

A contat mult și că Vondrousova nu era vreo debutantă timidă, parașutată direct în finala Wimbledon. Am mai scris, faptul că a fost mult accidentată în ultimii ani, inclusiv pe timpul ediției de anul trecut, când se operase la încheietura stângă (o altă operație o scosese pe tușă tot o jumătate de an și după prima ei finală de GS), a făcut ca Marketa să fie pe sub radar. Dar, la 24 de ani, Vondrousova e o veterană, prin preajmă parcă de când lumea. E în circuit din 2017. E finalistă de Grand Slam din 2019, când a surprins pe toată lumea ajungând în finala Roland-Garros; deci, știa sentimentul de a fi pe o astfel de scenă. E finalistă olimpică în 2021; deci știa și ea cum e să pierzi în repetate rânduri premiul cel mare. Poate nu era un nume la fel de mare, dar era cel puțin la fel de îndreptățită să câștige finala asta ca și Jabeur. A fost și ea emoționată, dar când a contat, și-a stăpânit perfect starea interioară. A arătat concentrată. A arătat că face ce știe să facă mai bine, nimic în plus. A fost locked in tot meciul și și-a meritat victoria.

Pentru Ons urmează niște zile grele, pentru că îi va fi dificil să treacă repede peste acest eșec. Dar va înțelege, cu siguranță, că munca cu ea nu e încă gata și, pur și simplu, n-a fost pregătită pentru marele pas nici de data asta. Nu e nicio rușine aici.

Sunt destule similitudini între drumul ei și cel al Simonei Halep, precedenta jucătoare care pierduse primele ei trei finale de Grand Slam. Diferențele sunt în faptul că Simona le-a pierdut pe ale ei din situații mult mai dureroase, după ce jucase mult mai bine, având în fiecare dintre ele un moment în care putea să se desprindă decisiv, să simtă cât de aproape e trofeul. Ons n-a fost niciodată atât de aproape; dacă va avea tăria Simonei de a se întoarce după aceste trei eșecuri într-o versiune mult mai îmbunătățită, atunci triumful va fi al ei. Și va avea un gust minunat. Cea din urmă asemănare, promisiunea făcută la discurs că se va întoarce și va câștiga acest trofeu, e una încurajatoare și îi va servi tunisiencei ca motivație pentru lungul drum ce urmează.

Marketa’s magical moment 🏆

Marketa Vondrousova becomes the third Czech woman to win the ladies’ singles title, defeating Ons Jabeur 6-4, 6-4#Wimbledon pic.twitter.com/AAHThI1ZYn

— Wimbledon (@Wimbledon) July 15, 2023