Marius Copil face un nou meci pe cinste cu Andy Murray, dar cedează, încă o dată, la mare luptă. Plus: de ce performează Marius atât de bine indoor

Pentru al doilea meci la rând în fața lui Andy Murray, Marius Copil pierde la limită un meci de calitate, după 6-3, 6-7 (7), 6-4, într-o nouă partidă intensă și remarcabilă ca desfășurare, cu Marius revenind de la 3-6, 2-5. În schimb, pentru Andy, victoria înseamnă cel mai bun rezultat pe care el îl atinge de la revenirea în circuit, aceasta fiind prima lui calificare într-o semifinală de la Roland Garros 2017 încoace. 

Săptămâna bună a lui Marius în Belgia, cu cele patru victorii consecutive și calificarea în primul sfert de finală al sezonului se încheie cu o înfrângere grea, dar în urma căreia multe lucruri nu-și poate reproșa – având în vedere nivelul pe care Murray l-a atins în acest meci, în special în primele două seturi. 

De altfel, un Andy Murray într-o formă relativ bună se poate dovedi un coșmar pentru orice jucător dependent în bună măsură de serviciu. E adevărat, Murray e într-un proces de revenire, dar loviturile și intuiția n-au plecat prea departe; sunt tot acolo unde erau și în 2016, când domina circuitul.  

Returul britanicului e atât de eficient încât poate anula, fără mari eforturi, avantajul jucătorilor ce posedă un serviciu puternic, lăsându-i în final fără opțiuni. O dovadă în acest sens este și meciul cu Marius, pe care Murray l-a câștigat grație returului, care a făcut, în multe momente, diferența. În special atunci când a avut cea mai mare nevoie (vezi break-ul reușit la 4-4 în decisiv). Capacitatea extraordinară a lui Murray în a returna orice tip de serviciu e binecunoscută, iar astăzi returul său nu i-a dat prea multe șanse lui Marius. 

Când Marius se bazează pe serviciu, întregul său joc se leagă; serviciul îi oferă siguranță, serviciul îl pune în situații confortabile, serviciul îi permite să înceapă punctul fiind în control, serviciul îi aduce puncte ușoare. Dar când are un față un adversar precum a avut azi, care a încheiat meciul având un procentaj de aproape 60% (!) la punctele câștigate cu returul pe al doilea serviciu și peste 30% pe primul, întreg jocul său suferă și puține lucruri îi rămân de făcut. E drept, a încercat să reziste forțând primul serviciu, adăugând și mai multă viteză, scurtând și mai mult punctele, venind și mai des spre fileu. Dar când a făcut asta s-a lovit, o vreme, de o altă dimensiune a jocului lui Murray: variația, jocul solid de pe linia de fund, ușurința în a pasa și a loba. 

Prea multe lucruri de reproșat nu sunt pentru Marius. Și-a jucat bine șansele, a reușit să revină de la 2-5 și să câștige setul doi la tiebreak speculând momentul mai puțin fast al lui Murray. Și nu doar atât: a continuat să mențină pe tot parcursul setului decisiv același joc bun arătat toată săptămâna în Belgia. Asta până când, în final, returul britanicului a făcut, încă o dată, diferența la 4-4 în setul decisiv.  

Totuși, o întrebare care apare e: cum se explică succesul lui Marius în această parte a sezonului? Ce anume îl face să joace atât de bine în această perioadă a anului ? Pentru că, să fim onești, nivelul pe care el l-a arătat atât în acest meci cât și în restul meciurilor de la Antwerp, dar mai ales anul trecut la Basel sau Sofia (turnee ce se desfășoară tot în condiții de hard indoor) e remarcabil. E un tenis pe care (încă) nu l-am văzut la el și pe alte suprafețe. 

Ceea ce se schimbă atunci când se trece la sezonul de hard indoor sunt condițiile de joc, care pot influența mult loviturile. Cei mai avantajați sunt jucătorii agresivi, care posedă un serviciu foarte puternic. Spre deosebire de outdoor, unde pot să conteze o grămadă de factori (soare, vânt, umbră, ploaie, umiditate) care să te oblige să-ți ajustezi loviturile (te deranjează soarele când îți arunci mingea; mingea e mai grea din cauza ploii; bate vântul și ai probleme cu aruncarea mingii; bate vântul și suprafața devine neuniformă dacă se joacă pe zgură; corpul tău nu reacționează grozav la umiditatea excesivă sau poate nu suportă condițiile de aer foarte uscat, etc), în condiții indoor astfel de factori lipsesc. Astfel că arma aceasta atât de importantă numită serviciu e folosită la capacitatea sa maximă. 

În cazul lui Marius, dar și al altor jucători de profilul său, totul pleacă, cum spuneam mai sus, de la serviciu. Dacă lovitura asta merge, întreg jocul se pune în mișcare. Diferența care apare la Marius în aceste condiții indoor exact asta pare a fi: nefiind înfrânat de nimic, serviciul lui este mult mai eficient decât pe alte suprafețe și și-l folosește la toată capacitatea. În aceste condiții, și restul loviturilor sale ajung să rănească, pentru că se află mult mai des la controlul punctelor și poate dicta. Dar mai ales pentru că siguranța de la serviciu ajunge să se transfere și spre celalalte lovituri, făcându-l să lovească mai liber decât pe alte suprafețe. Libertatea asta s-a văzut, poate, cel mai bine în modul în care a jucat de la scorul de la 3-5 încolo: curajos, a lovit din plin, n-a avut nicio reținere și a dat drumul complet la lovitură. 

Pentru Marius urmează acum o săptămână foarte importantă, pentru că următorul turneu va fi Basel, acolo unde anul trecut ajungea până în finală, venind din calificări. E neclar, deocamdată, dacă Marius va fi prezent pe tabloul principal. Inițial, el era înscris pe listă în calificări, dar nu e prezent pe tabloul de calificări, tras la sorți în această seară. O eventuală eliminare prematură (sau neparticipare) l-ar arunca în afara topului 100 (în prezent, în clasamentul Race, el e pe 149). Mai important decât clasamentul, l-ar priva și pe el, dar și pe noi, de o altă săptămână în care să-și pună în valoare jocul frumos în condiții de indoor.

https://twitter.com/TennisTV/status/1185278291558707201?s=20

Best Seller în 30-0 Shop!

Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Noul tricou 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉

Comandă Chill Year din Shop-ul 30-0! Disponibil în trei variante de culori.

• 

•