Marile atracții: Novak Djokovic caută titlul 21, Simona Halep revine într-un Grand Slam. US Open, strălucitor și imperfect, începe
„Dacă poți reuși aici, poți reuși oriunde”, e un vers faimos despre New York. US Open a fost mereu un turneu despre staruri și despre lumini. Chiar dacă lipsită de câteva dintre cele mai mari personalități din istoria tenisului, ediția 2021 are o miză aparte: sub cele mai strălucitoare lumini, Novak Djokovic va căuta să devină primul bărbat care câștigă 21 de titluri de Slam și, odată cu asta, să reușească să le câștige pe toate în același an calendaristic.
Înapoi pe un tablou de Grand Slam, Simona Halep găsește inspirație într-un alt citat: „Start where you are. Use what you have. Do what you can”.
Întâi Naomi Osaka, apoi Barbora Krejcikova, după care Ashleigh Barty. Și Novak Djokovic, Novak Djokovic, Novak Djokovic.
Scena Slamurilor de anul acesta a fost surprinzătoare și nu prea, dar ultimele concluzii vor depinde de ce se întâmplă în următoarele două săptămâni la New York, unde US Open revine la obișnuitele lui zile fierbinți și seri electrice.
Uite către ce ne vom uita cu cea mai mare atenție în acest turneu.
Novak Djokovic e la șapte meciuri de istorie
Nu există un subiect mai arzător decât Novak Djokovic în acest moment în tenis. Sârbul e pe cale să ducă la capăt o performanță sublimă, câștigarea tuturor celor patru turnee de Grand Slam în același an. Acum un an, când ieșea într-un mod neplăcut de la Flushing Meadows, o astfel de performanță nu era ușor de intuit, chiar și pentru cineva de calibrul lui Nole. Dar sârbul a dominat fără discuții la AO și la Wimbledon și a reușit marea lovitură la Paris, unde l-a învins pe Nadal într-un epic în semifinale, apoi a revenit de la 0-2 în finala cu Tsitsipas.
Va merge până la capăt? Se poate argumenta convingător pentru ambele variante. Cu Federer și Nadal, dar și Thiem sau Wawrinka (genul de adversari care-l pot răni) departe rău de NY, cu un pluton slab sau slăbit, cu un număr mic de contracandidați competenți, totul pare deschis în calea lui Novak. Până și recentul eșec de la Tokyo, unde a părut uman pentru prima oară în mai bine de un an, funcționează ca un argument în favoarea lui aici – pentru că mai mult ca sigur l-a ajutat să se reîncarce și să se motiveze extra.
Dar magnitudinea unui astfel de obiectiv nu trebuie expediată așa ușor. Chiar și pentru cineva ca Djokovic, presiunea nu e doar un privilegiu, ci și un obstacol formidabil de greu de cucerit. Deși puțini, adversarii săi sunt acum mai puternici și mai asigurați de capacitățile lor. Medvedev și Zverev nu mai sunt doar niște copii fără mare experiență, ci niște câștigători dovediți. Tsitsipas e imediat în spatele lor, iar meciul vieții lui pare undeva la o aruncătură de băț. Și, nu în ultimul rând, Djokovic are și destule eșecuri la NY, paradoxal nu cel mai bun Slam al lui, deși condițiile de joc ar indica spre altceva.
Dacă nu Nole, atunci…
Cele trei nume menționate deja – Medvedev, Zverev, Tsitsipas – sunt cele mai plauzibile alternative, cu argumente solide, la eventualul succes al lui Djokovic. Asta, într-un context în care circuitul masculin suferă deja de lipsa unui contingent serios de jucători de top, care să ofere ceva mai multă rezistență primilor 5-6. Acea pătură a locurilor 6-20 e încă în creștere, în consolidare.
Atât de mult discutatul Next Gen are, probabil, cea mai bună șansă pe care a avut-o vreodată până acum să-și facă marea mutare. Reminder: Next Gen a început nu doar ca o campanie de marketing a ATP, ci și ca un turneu de tenis făcut pe modelul ATP Finals, a cărui primă ediție, cea din 2017, i-a avut la start pe Zverev, Medvedev, Rublev, Shapovalov, Khachanov, Chung (cel care a și câștigat), în vreme ce Tsitsipas era doar rezervă. Acum, toată acea listă (în afara câștigătorului, paradoxal) e o listă de certitudini. Dar fără un Slam în cont. Și dacă la AO, RG și Wimbledon e mult mai greu pentru ei, din motive obiective, să-și facă culoar, acest lucru pare mult mai plauzibil la US Open, un Slam care a devenit tradițional un loc mai prietenos cu câștigătorii în premieră în circuitul masculin. Aici s-au strecurat pe lista campionilor de Slam, în istoria recentă, Del Potro, Murray, Cilic, Wawrinka sau Thiem.
„E o competiție între noi, fiecare vrea să fie primul care va reuși să câștige un Slam”, spune Daniil Medvedev, cel care are deja o finală la Flushing Meadows. „O să încercăm să-l oprim pe Djokovic”.
Între Ash și Naomi, dar cu ochii și pe linia a doua
Contextul unui Grand Slam lipsit de legende ale sportului precum Serena, Venus, Federer și Nadal este mult mai bine suportat de tabloul feminin, care rămâne cu echilibrul cu care ne-am obișnuit în ultimii ani și are suficiente nume interesante cu care să țină interesul foarte sus.
Dar nici aici lista favoritelor nu mai e atât de bogată ca în alte ocazii. Unele dintre ele au făcut un pas în spate; altele, cazul Simonei, au avut probleme medicale. Altele, precum Bianca Andreescu (care apare la Flushing Meadows pentru prima dată de când a câștigat titlul cu acel turneu fantastic din 2019), traversează o perioadă mai cețoasă, dar pot ieși oricând din nou la iveală.
Asta reduce discuția în jurul titlului la două nume: Ashleigh Barty și Naomi Osaka. Ambele au deja câte un titlu de Slam anul acesta, câștigat nu împotriva predicțiilor, ci conform cu ele. Ambele au argumente masive: Barty are forma, abilitățile, know-how-ul de a câștiga meciuri mari, întregul pachet, consistența. Naomi are jocul formidabil de hardcourt, aproape imposibil de oprit când e în formă maximă. Ceea ce nu mai e cazul pentru ea în această vară, dar asta n-o scoate din cărți pentru un al treilea titlu la New York.
După ele, Karolina Pliskova a avut o vară grozavă și poate iar face un turneu bun la Slamul la care a jucat prima ei finală. Elina Svitolina e iar într-un moment bun, iar Aryna Sabalenka e periculoasă, mai ales acum, că a depășit în sfârșit blocajul la Slamuri.
Vom avea, mai mult ca sigur, și trasee breakthrough, adică jucătoare care vor ieși din pluton și vor reuși serii de victorii de calitate. Coco Gauff, Jessica Pegula, Paula Badosa, Jil Teichmann sau Ons Jabeur pot ajunge mai sus de sferturi, în special la acest Slam. Așa cum a făcut-o anul trecut Jennifer Brady, acum în revenire după accidentări.
Absența Serenei de pe tablou e una de impact, chiar dacă șansele ei la titlu s-ar fi împuținat oricum. Însă legenda americană e un must-see la New York, iar faptul că ea nu va fi prezentă de data asta în fața fanilor americani. Serena este, printre altele, și ultimul nume din tenis care a fost pe punctul să realizeze un Grand Slam la New York, înainte de a pierde în semifinalele US Open 2015 cu Roberta Vinci, într-una dintre cele mai mari surprize din istoria acestui sport.
Cum ar putea compensa tabloul feminin această absență e să ofere singurul lucru important care i-a lipsit în ultimii doi ani: mai multe meciuri directe între jucătoarele de vârful clasamentului, în special în fazele foarte avansate. E păcat că s-a întâmplat să fie așa, dar fanii și circuitul ar avea doar de câștigat din mai multe dueluri în semifinale sau finale între jucătoare precum Barty, Osaka, Halep, Andreescu, Sabalenka sau Swiatek.
Cum vor performa româncele?
N-a fost cea mai bună tragere din lume pentru jucătoarele noastre, cu excepția Anei Bogdan, care a primit-o pe Rebeka Masarova, o fostă junioară foarte bună, dar care întârzie deocamdată să confirme și în tur. Ana are o oportunitate foarte bună să ajungă în turul al doilea la Open pentru a cincea oară în carieră. Pentru celelalte românce, va fi un test. Cea mai în formă dintre ele este, dintr-o dată, Irina Begu, dar care va avea de depășit nu doar o adversară veche și dificilă (Andrea Petkovic), cât și dificultatea inerentă a resetării de după un turneu de succes, finala de la Cleveland; uneori, lucrul ăsta se întâmplă ușor, și îți poți continua forma bună fără probleme, alteori se dovedește imposibil.
Sorana Cîrstea a mai pierdut din momentumul acumulat în prima parte a sezonului, dar o victorie cu Veronika Kudermetova (iarăși o tragere proastă pentru cineva cu clasamentul lui Sori) nu e o misiune imposibilă, dacă jucătoarea noastră e fit.
Marea provocare o va reprezenta debutul într-un Slam care nu-i Wimbledon al Gabrielei Ruse. După o vară grozavă, care practic a catapultat-o într-o altă lume, Gabi și-a obținut locul pe tablou la USO, unde va debuta contra uneia dintre cele mai dificile adversare posibile pentru un prim tur, Marketa Vondrousova. Gabriela e una dintre surprizele foarte plăcute ale acestui sezon și, indiferent ce se va întâmpla la New York, drumul pe care a intrat e unul mai mult decât promițător.
La ce ne putem aștepta de la Simona Halep?
Întâi de toate, simpla ei prezență la start e o veste bună. După două Slamuri ratate și o absență care, în viteza cu care se întâmplă lucrurile în vremurile noastre, a părut o veșnicie, Simona e iar pe tabloul principal al unui Grand Slam. E drept, într-o postură cu care ne-am dezobișnuit complet, în afara primelor 10 capi de serie și, onest, în afara marilor favorite la titlu.
Lucrurile sunt simple. Totul depinde, firește, de cât de fit este Simona, lucru pe care-l știe (sau îl va afla în meciuri) doar ea. Dacă nu e încă la 100 la 100, orice victorie va fi un bonus, mai ales pe un traseu care ar fi fost extraordinar de greu și în condiții normale. E extraordinar de greu și improbabil să bați jucătoare de top în condițiile în care ele sunt la un match fitness foarte ridicat, iar tu nu; la asta se rezumă aproape totul. Dacă este fit și va reuși, cumva, să intre în turneu și înapoi în tensiunea meciurilor, atunci Simona va fi un pericol major pentru oricine, indiferent de numele adversarei. Are și avantajul de a fi complet eliberată de așteptări, de presiune, de orice fel de stres legat de nevoia de a performa. Asta s-ar putea să fie arma ei principală într-un turneu în care, cumva, s-a întâmplat ca Simona să-și atingă decât rareori potențialul maxim de-a lungul anilor. În ciuda oportunităților avute și a ocazionalelor meciuri grozave, feelingul general rămâne că USO nu a fost Slamul ei cel mai reușit. Are, de altfel, și cel mai mic procentaj de victorii dintre toate cele patru (63 la sută, 17-10; prin comparație, are 72, 76 și 75 la celelalte trei).
Debutul cu Giorgi de azi ne va da o idee despre cum stau lucrurile. În ciuda formei grozave din ultimele luni, italianca nu poate fi niciodată favorită într-un meci cu Simona, dacă aceasta din urmă e la un nivel fizic bun.
