Maria Sharapova: ”Fie că mă iubesc sau nu, fie că mă respectă sau nu, oamenii sunt curioși”

Caroline Wozniacki nu-și ascunde opiniile când vine vorba despre Maria Sharapova. Nu și le-a ascuns nici când a spus că suspendarea a fost meritată, nici când le-a bătut în primăvară obrazul organizatorilor de turnee pentru wildcarduri și specularea zonelor gri din regulament, sau, zilele trecute, când a pus sub semnul întrebării decizia US Open de a o programa pe ea, cap de serie nr 5 pe un teren auxiliar și pe Sharapova pe Ashe. Caroline nu este și nici nu va rămâne singura jucătoare care o va critica public pe Sharapova. Însă câinii latră, ursul merge. Maria Sharapova a jucat trei meciuri până acum la New York, toate pe Arthur Ashe, două dintre ele în sesiunea de seară. Întrebată despre afirmațiile lui Wozniacki, Sharapova a răspuns aseară că nu ea face programul și că ea joacă oriunde ar pune-o organizatorii, inclusiv într-o parcare din Queens. A subliniat că tot ce contează este că se află în turul 4 și apoi a întrebat, retorico-înțepător, despre Caroline: ”Nu știu, unde se află ea acum?” Back to Poland already?

Este un răspuns tipic sharapovian și cuprinde, în dar câteva propoziții, atât filozofia de viață și joc a Mariei, cât și, indirect, motivul pentru succesul ei la public.

Este adevărat că nu face ea programul. Este de asemenea adevărat că ar juca la fel și-ntr-o parcare, cu 10 persone ca spectatori. Asta pentru că cel mai important pentru ea e să câștige. Cum-necum, victoria e scopul ei suprem (accent pe cum-necum, și aici mă refer la disponibilitatea ei de a specula fiecare portiță legală, de la lipsa de precizări pentru țipete sau apelarea la un medicament neavizat în Europa de vest și America). Suntem în fond în domeniul sportului profesionist, unde acest scop, victoria, este de dorit. Cu ce preț? Aici e de dezbătut, și depinde de la jucător la jucător. Pentru Sharapova, se pare că sunt puține lucruri pe care nu e dispusă să le facă pentru victorie.

Ce frapează la ea este lipsa ei interes pentru alte scopuri, mai general umane: de a lega relații cu colegele sau măcar de a lăsa impresia că o interesează în vreun fel felul în care este percepută. Acum realizez că dintre campionii acestui sport, ea vorbește cel mai puțin despre importanța de a fi un model pentru tinerele jucătoare. Informată cândva că o adversară abia ieșită din juniorat voia să devină ”următoarea Maria Sharapova”, a zâmbit sarcastic și a răspuns că tânăra ar trebui să încerce să-și pună amprenta ei asupra circuitului mai degrabă decât să devină o copie a cuiva. Sharapova nu acceptă cu ușurință nici un fel de compliment (chiar indirecte ca cel de mai sus) și nu intră pe teren pentru a fi un model (decât poate la propriu), ci pentru a livra durere și a domina. Dacă a nimerit ceva la rochia aia kitschioasă pe care i-a făcut-o pentru acest US Open (”Costă o grămadă de bani ca să arăți ieftin” – a zis bine Steven Tyler, de la Aerosmith), Riccardo Tisci, designerul de la Givenchy, a nimerit ecourile de Dominatrix ale detaliilor de piele lucioasă din jurul gâtului și umerilor.

Sharapova este personajul negativ perfect. Îi place rolul, nu are niciun fel de insomnii în legătura cu asta (spre deosebire de, să zicem, Nick Kyrgios) și, mai mult, este conștientă și speculează genial atracția pe care o are la public (mai ales cel american) această imagine rece și lipsită de scrupule în căutarea succesului. În foarte bine orchestrata campanie media care i-a susținut revenirea, a fost inclus și un documentar, ”The Point”. În clipul de promovare spune: ”O mare parte din ființa mea este portretul unui luptător. Cum se vede lupta asta din afară, dacă este urât sau drăguț, chiar nu-mi pasă (…) Fie că mă iubesc sau mă urăsc, fie că mă respectă sau nu, oamenii sunt curioși.”

Jack White a zis odată că lumea vine la concerte rock ”to see something happen”. Nu neapărat pentru măiestria vocală a solistului, sau pentru expertiza tehnică a instrumentiștilor, ci pentru a vedea pe scenă emoție și acțiune, fie ele pozitive sau negative. Cred că este la fel și cu meciurile de tenis. Oamenii vor să vadă ceva întâmplându-se. Iar Maria Sharapova face să se întâmpe lucruri pe teren prin atitudinea ei vorace și crudă focusată pe victorie. Din acest punct de vedere, US Open (și orice alt turneu-business înclinat spre profit) are dreptate să-i dea wildcarduri și s-o programeze pe cel mai mare teren la ore de vârf. Așa cum a spus și ea, fie că o iubesc fie că o urăsc, oamenii sunt destul de curioși pentru a se uita la meciurile ei. A fi polarizant va fi mereu profitabil. Și a fi un personaj negativ bun cere ceva talent.

***

 

Nou, în 30-0 Shop: Bundle-ul revistă + tricou. Ofertă specială, doar pe perioada US Open. AICI.