Maria Sakkari o elimină pe campioana en-titre de la Paris, vom avea o nouă câștigătoare de Grand Slam

Maria Sakkari a învins-o pe Iga Swiatek, 6-4, 6-4, oprindu-i seria de 11 victorii consecutive la RG. Iga nu mai pierduse la Paris din 2019, de la meciul cu Simona Halep. În primul meci al zilei, Barbora Krecikova o eliminase pe Coco Gauff, 7-6, 6-3.

Semifinalele Roland-Garros sunt, așadar, stabilite: Krejcikova – Sakkari (17), Pavlyuchenkova (31) – Zidansek. Astfel, vom avea o campioană în premieră de Grand Slam pentru al șaselea an la rând la Paris.

Niciuna din cele patru semifinaliste nu a mai ajuns vreodată atât de departe într-un Slam. Mai mult, este pentru prima oară în Era Open când niciuna dintre semifinaliste nu este între primele 16 favorite. Va fi a 5-a campioană din istoria French Open din afara Top 10.

***

Fericirea de a juca tenis | Barbora Krejcikova – Coco Gauff 7-6, 6-3

Barbora Krejcikova și-a obținut prima ei prezență într-o semifinală de Slam la simplu după o prestație impecabilă în fața lui Coco Gauff, într-un meci pe care l-a început mai greu, dar l-a continuat și l-a încheiat ireproșabil, chiar și cu mici emoții spre final. 

Este cea mai mare performanță a carierei pentru Krejcikova, care ajunge acum la 10 victorii consecutive pe zgură după titlul cucerit la Strasbourg. La Roland Garros, cehoaica a pierdut un singur set, în primul tur cu Krystina Pliskova. A defilat apoi pe un traseu foarte tare: Ekaterina Alexandrova (32), Elina Svitolina (5) – într-un meci în care Barbora a impresionat, Sloane Stephens și acum Coco Gauff. 

Împotriva lui Gauff, Barbora a fost nevoită să revină de la 3-5 în primul set, anulând pe drum și trei mingi de set (la 5-4 și la 6-5), toate trei salvate de cehoaică și nu ratate de Coco. În acele momente tensionate, maturitatea Barborei și obișnuința ei de a juca astfel de meciuri mari, la turnee mari (chiar dacă vorbim de dublu și dublu mixt) a contat. Dincolo, la Gauff, exact lipsa ei de experiență și de maturitate – modul de a trata punctele mari, inabilitatea de a uita rapid anumite episoade din meci – s-a simțit în ceea ce a urmat: când a văzut că oportunitățile i-au scăpat printre degete, a căzut și nu s-a mai putut remonta. 

Deseori, despre Gauff se spune că e o jucătoare mult mai matură decât vârsta pe care o arată. E adevărat; datorită maturității și viziunii asupra tenisului și terenului de tenis are rezultatele pe care le are la 17 ani. Asta nu înseamnă că nu-s destule situații în care nu-și arată tinerețea: oricât de mult ar câștiga pe teren, unele lucruri se câștigă în timp. Lipsa acestor informații și experiențe pe care Gauff nu le poate învăța mai repede de atât e ceea ce nu i-a permis să câștige astăzi. Nu a putut depăși acele șanse ratate și s-a demoralizat complet. În plus, a avut în față o jucătoare suficient de matură, trecută prin astfel de meciuri dure, care a știut cum să-și ia șansele, odată apărute. 

Poate că, în multe feluri, această înfrângere e un episod foarte bun de formare pentru Coco. Poate că e mai bine pentru ea, pentru evoluția jocului și a personalității ei, ca succesul în cariera ei să vină treptat, mai ales într-o eră în care tinerii performeri acuză des burnout-ul. În 2019 a ajuns în optimi la Wimbledon, în 2020 a replicat acest rezultat la Australian Open, anul acesta a mai câștigat un titlu WTA, a jucat prima semifinală la un turneu WTA 1000 și, acum, la Roland Garros, a mai bifat o bornă, ajungând în premieră în sferturile de finală. Coco are suficient timp pentru a continua să crească în rezultate.

Revenind acum la câștigătoare, Barbora Krejcikova e o jucătoare atipică din multe puncte de vedere; ca traiectorie a carierei, ca stil de joc, ca mod de a se raporta la tenis.

În mod paradoxal, pentru o jucătoare cu rezultate foarte bune la juniori la simplu (dar și la dublu), Krejcikova a debutat în tenisul profesionist la dublu. La 19 ani, căci asta a fost vârsta la care a debutat în WTA, Krejcikova s-a axat în mare măsură și cu mult succes în proba de dublu: a jucat prima finală în WTA în 2014, a câștigat primul titlu în 2015, a ajuns deja în semifinale la RG în 2016.

În toată această perioadă, cariera ei de simplu a trecut oarecum pe planul al doilea. Odată cu triumful reușit la dublu în turneele de Grand Slam (în 2018 a câștigat RG și Wimbledon alături de Siniakova, iar la dublu mixt a câștigat trei trofee la AO) și urcarea pe primul loc, Barbora părea că va acorda prioritate jocului de dublu. 

Însă Krejcikova pare o jucătoare care pur și simplu iubește să joace tenis, oricum și oriunde și cu oricine. Succesul la dublu n-a oprit-o să încerce să joace și la simplu, să o ia de la zero, să participe în turneele ITF și să ajungă să-și clădească un clasament suficient de bun, grație turneelor pe care le-a câștigat din 2017 până în 2019, pentru a-i permite să se înscrie și la turneele WTA. 

De aici și până la saltul din ultimul an n-a mai lipsit mult. Anul trecut, după reluarea circuitului, Krejcikova îi punea probleme serioase Simonei Halep la Praga. La ora RG 2020, Barbora era încă mult în afara Top 100 și spunea că e împăcată cu ea în cazul în care nu va avea niciodată succes la simplu. Când RG s-a reîntors anul acesta, a găsit-o deja în postura de campioană WTA la simplu, o serie de formă care s-a transferat și în turneul parisian. „Nici nu îndrăzneam să visez că voi ajunge aici”, a spus Barbora, care nu a uitat nici de probele ei care au lansat-o. Ea continuă să joace la dublu și la dublu mixt (la dublu e deja în semifinale la această ediție a RG, la mixt a fost eliminată în sferturi). 

O dovadă despre cât de pasionată e Krejcikova a venit chiar după meciul cu Gauff. Întrebată dacă se va uita la Sakkari – Swiatek, Barbora a răspuns că da, dar nu pentru a-și analiza neapărat următoarea adversară, ci pentru că îi place foarte mult să urmărească alte meciuri. „Îmi place să joc tenis, să mă uit la tenis și iubesc atât de mult tenisul încât mi-aș dori să joc din nou un meci în momentul ăsta.”

E o declarație care mi-a reamintit de ceva similar transmis de Simona Halep după turneul de la Madrid din 2014; ea spunea atunci că nu îi pare rău că a pierdut finala, dar îi pare rău că nu mai are un alt meci de jucat a doua zi. 

Această bucurie de a juca se reflectă în tenis ei, care e diferit, e variat, e inteligent și foarte creativ. Și poate tocmai pentru că are această atitudine bună îi iese aproape totul acum: un joc precum al cehoaicei, care e pretențios (variază mult, apelează des la slice-uri, schimbă direcțiile, vine des la fileu, construiește inteligent) nu are mult succes dacă nu există multă limpezime. Cu atât de multe opțiuni la îndemână e ușor să fie trădată de propriile alegeri, dacă nu rămâne detașată și liniștită. Dar Barbora e detașată și își trăiește visul. Cine știe unde o va duce acest vis.

Maria Sakkari îi oprește seria Igăi Swiatek | Maria Sakkari – Iga Swiatek: 6-4, 6-4 

Maria Sakkari nu e tocmai jucătoarea pe care vrei să o ai în față. La Miami i-a oprit, în sferturile de finală, seria de 24 de victorii consecutive lui Naomi Osaka. Acum, la Roland Garros, tot în sferturi, a încheiat seria de 11 victorii reușită la Paris de Iga Swiatek, deținătoarea trofeului, după o evoluție impecabilă. 

Sakkari se califică, astfel, în prima semifinală a carierei după o partidă în care a fost peste adversara sa la toate capitolele.

Deși, din punct de vedere al clasamentului, nu e o diferență foarte mare între ele (Iga e pe 9, Maria pe 18), acest rezultat e o surpriză pentru că Swiatek era favorită certă să câștige acest turneu: maniera în care a câștigat la Roma, modul în care a dominat până în sferturi la RG, eliminarea celorlalte favorite, experiența căpătată anul trecut – toate astea indicau spre Iga drept candidata principală la titlu. 

Însă, dintr-o combinație de motive, Swiatek experimentează acum un alt tip de sentimente. 

Tipul acesta de victorii ușoare – iar în cazul Igăi au fost multe astfel de meciuri câștigate categoric, mai ales la RG – îți aduc multă încredere, dar pot deveni și foarte înșelătoare. Când te impui atât de ușor și domini, mental devii mai încrezător, dar în același timp ești și mai relaxat. E o relaxare care se transformă într-o capcană atunci când, brusc, ți se opune rezistență.

În ciuda rezultatelor extraordinare, Iga este încă o jucătoare necoaptă, netrecută prin suficient de multe meciuri cu adevărat dure, fără experiențe similare la care să se întoarcă. Pusă sub presiune de eliminările succesive ale celorlalte favorite și transformată într-o țintă pentru celelalte jucătoare de pe tablou, Swiatek nu a mai găsit soluții. Cu atât mai mult cu cât Sakkari a zburat pe teren și a executat absolut perfect tot ce a avut de executat.

Vedem încă o dată cât de greu e ca o jucătoare să câștige de două ori la rând la Paris. Ultima care a reușit asta e Justine Henin, în 2007, iar în ultimii 10 ani doar patru jucătoare au reușit să ajungă în finală doi ani la rând (Francesca Schiavonne – 2010, 2011, Maria Sharapova – 2013, 2014, Serena Williams – 2015, 2016, Simona Halep – 2017, 2018). 

Maniera în care Iga a defilat în sezonul de zgură până azi demonstrează și confirmă că e o jucătoare excelentă și că poate atinge un nivel foarte înalt. Dar o formă extraordinară nu e și o garanție pentru câștig, tocmai pentru că mai sunt și alți factorii care contează – și pe care i-am luat în calcul atunci când am vorbit despre posibilitatea ca ea să-și apere titlul. 

Acum e însă momentul Mariei Sakkari. Și aici ar fi de subliniat cât de bine a jucat tactic contra polonezei și cât de bine a rezistat mental ori de câte ori a trebuit să-și confirme break-ul; spre deosebire de Swiatek, de exemplu, Sakkari are la activ multe meciuri cu adevărat grele, care au învățat-o multe lucruri. A trecut prin multe înfrângeri dezamăgitoare, a avut de gestionat momente tensionate, a pierdut deși a avut mingi de meci, a câștigat înfruntând mingi de set; toate astea sunt detalii care formează un sportiv și îl vor ajuta, mai târziu, să se folosească de aceste experiențe. 

,,Maria nu are nimic de pierdut și i-am spus asta în fiecare zi. Iga e deținătoarea trofeului, la ea e presiunea. De la ea se așteaptă să câștige, ea se așteaptă să ajungă în finală. Așa că Maria trebuie să iasă pe teren să-și facă jocul, să joace liber”, spunea Tom Hill, antrenorul Mariei Sakkari înainte de această partidă.

Maria a jucat liber, a jucat convingător, a executat tot ceea ce era de aplicat – a jucat așezat, dar a fost periculoasă în fiecare moment în faza ofensivă, a tot variat lungimile și a ezitat să construiască prea mult, tocmai pentru a nu-i permite polonezei să preia inițiativa – și a părut ca o jucătoare care nu are prea multe lucruri de pierdut. Pe când Swiatek a început bine, dar pe măsură ce replica grecoaicei a devenit din ce în ce mai puternică a slăbit ritmul, a părut derutată și, treptat, a ajuns în situația de a juca cu frica de a nu pierde.

În ceea ce va fi o oportunitate uriașă pentru ambele, Sakkari va trebui acum să găsească o soluție și cu Barbora Krejcikova, cea care a învins-o în ambele meciuri jucate până acum. 

Iga Swiatek: Last few weeks finally caught up to her. Struggled to get a good night’s rest. FH wasn’t working, tipped her cap to Sakkari for recognizing that.

Next goal is to peak for Olympics. Despite being a junior Wimbledon champ, still learning how to play on grass.

— WTA Insider (@WTA_insider) June 9, 2021