Mai e surpriză? Învins din nou de Dustin Brown, Rafael Nadal părăsește încă un Wimbledon devreme

Rafa, câștigător la Wimbledon de două ori, a pierdut (destul de clar) în fața neamțului cu origini jamaicane Dustin Brown. Este a patra ediție la rând când Nadal pierde la un jucător clasat în afara primilor 100 de jucători din lume. Lukas Rosol, Steve Darcis și Nick Kyrgios, anul trecut, sunt oamenii care l-au bătut pe Rafa pe a doua lui suprafață preferată, așa cum singur o numea.

Pentru comparație, din momentul în care a început să câștige Grand Slam-uri, Rafa are doar 11 înfrângeri la jucători cu clasamente formate din trei cifre. Cele mai recente patru au venit în acești ultimi patru ani, la Wimbledon.

Mulți au numit deja eliminarea lui Nadal drept cea mai mare surpriză a turneului, însă lucrurile păreau complicate chiar de la începutul meciului, cu un aer de pericol previzibil. Brown, un tip cu mână bună, curaj nebun și o interpretare proprie a jocului de tenis (la un moment dat, statistica arăta că pe propria repunere, Dustin nu pășise în spatele liniei de serviciu), îl bătuse pe Rafa la singura lor întâlnire directă, anul trecut, pe iarba de la Halle. O făcuse exact la fel, aruncând cuierul, umbrela și cheile de la mașină spre adversar. Dar nu în stilul lui Rosol, care atunci când l-a răpus pe Rafa pocnea fiecare minge de-i sărea puful. Brown nu l-a bombardat pe Nadal, dar l-a amețit și i-a luat orice ritm.

“Jocul meu e de așa natură încât el (Nadal) nu-și poate face jocul deloc. Are șansă să lovească două mingi, câteodată nici măcar atât, așa că nu poate intra în ritmul de joc”, explica Brown după izbânda sa. Practic, Rafa nu a fost lăsat să respire, darămite să arunce priviri spre planul de joc. Inițiativa a fost mereu a lui Brown, care nu a făcut totul bine, dar a făcut totul. 

Și dacă ne gândim că din cele 250 de puncte jucate, aproape 210 au fost mai scurte de cinci schimburi, ne dăm seama că aproape tot meciul s-a jucat în termenii lui Brown. Rafa a fost pus doar să răspundă, nu să întrebe. Și, ieșit de pe teren, Rafa a continuat cu răspunsurile: “Evident, e un moment dificil pentru mine. Trebuie să accept. Lucrurile acestea se întâmplă. … E un moment trist pentru mine, dar viața merge mai departe. La fel și cariera mea. Trebuie să merg înainte și să muncesc mai mult ca niciodată”, a spus Nadal, lăsându-i să-i scape și o urmă de regret: „În 2012 și 2013 știu că nu eram gata să joc bine. Dar anul acesta am venit pregătit să joc bine și jucam bine înainte de acest turneu. Am avut pregătirea potrivită, iar toate gândurile erau cele care trebuiau ca să fac un Wimbledon bun”.

Brown, cu imaginea lui de adolescent rebel, are 30 de ani și o poveste de viață impresionantă. Născut în Germania (tatăl e jamaican), el s-a mutat în Jamaica la vârsta de 12 ani, apoi a revenit în Europa în 2004, pentru tenis. O bună bucată de vreme a călătorit cu rulota de la un turneu la altul, iar în 2010 a început să reprezinte Germania.

Pentru el a fost primul meci din carieră pe terenul central de la Wimbledon: “A fost destul de ciudat, mă așteptam să mă panichez puțin”, recunoștea Brown, venit din calificări. “N-aș vrea să joc cu el pe zgură sau pe hard, că acolo mi-ar fi mai greu să-mi impun stilul meu de joc. Sunt norocos că l-am prins pe iarbă de fiecare dată, dar mai ales că am jucat cu el pe Centre Court, indiferent de rezultat. Să joc cu Rafa acolo a fost special. Toți copiii visează să joace pe Centre Court“.

“Jucând pe iarbă, acolo unde l-am învins și data trecută, am intrat pe teren destul de încrezător. A fost ușor să-mi fac jocul în fața unui jucător ca Rafa, pentru că eu nu aveam nimic de pierdut”, mai spunea Brown, care a urcat la fileu de 99 de ori din 114 puncte jucate pe propriul serviciu. 

Federer a făcut faza zilei

În vreme ce Rafa a dat peste un oponent inspirat și și-a văzut iar traseul oprit devreme la Wimbledon, eternul său rival, Roger Federer, și-a făcut viața ușoară pentru al doilea meci la rând. După Dzumhur, Federer a trecut acum de Sam Querrey, un alt tip de jucător pe care elvețianul îl preferă și de care nu poate fi amenințat. A fost 6-4, 6-2, 6-2 pentru Federer în aproximativ o oră și jumătate de tenis încurajator pentru fanii săi. Primul set a fost foarte antrenant, dar Querrey nu s-a putut ține de adversarul său decât în primele opt game-uri; după ce serviciul americanului a cedat pentru prima oară, Federer nu s-a mai uitat în urmă. Încă o dată, elvețianul a arătat foarte bine, beneficiind din plin de suprafața sa preferată. În drum spre victorie, RF a produs și momentul viral al zilei, un lob-tweener la 4-2 în setul secund. “A fost lovitura perfectă, dar dacă nu câștigi un astfel de punct riști să pari un pic prostuț”, a spus Federer. 

Sam, la rândul său, a rămas să observe evidentul: “Are o aură în jurul său. Azi a lovit acel punct printre picioare. A lovit câteva passing shot-uri incredibile, la fel voleele. Lovește mingi pe care alți băieți din tur nu le pot lovi. Îți vine să te duci uneori să îi dai un high-five în timpul meciului, dar nu poți să faci asta, firește”.

Pentru Federer urmează un alt big-server unidimensional, unul dintre felurile sale preferate: australianul Sam Groth, pe care l-a mai învins anul trecut, la US Open, returnându-i într-o veselie câteva dintre cele mai puternice serve ale turneului, dintre care două de 228 și 236 de kilometri pe oră.

Murray, în formă, inspiră încredere britanicilor

În afara lui Rafa, favoriții au mers foarte bine, ceea ce ar putea anunța câteva meciuri tari mai târziu în turneu, pe măsură ce tragerea se strânge și avansăm spre fazele finale. Cum teoreticul sfert de finală dintre Murray și Nadal a căzut, potențialul meci de gală al acestei jumătăți de tablou devine acum Murray – Federer, o posibilă semifinală. Andy a arătat bine azi cu Robin Haase (6-1, 6-1, 6-4) și continuă să fie neînvins în fața oricărui jucător pe care nu-l cheamă Djokovic, din februarie încoace. Au mai trecut Simon (vs Kavcic), Tsonga (vs Ramos), Berdych (solid vs Mahut, bun jucător pe iarbă) și Monfils (vs Mannarino). Altă surpriză a zilei a fost eliminarea lui Feliciano Lopez de către gruzinul Basilashvili; Feliciano mai lasă un Wimbledon să-i treacă printre degete fără să scoată un rezultat mai apropiat de potențialul său pe iarbă. 

Am avut și un număr solid de meciuri în cinci seturi: Bautista Agut a pus capăt traseului lui Paire, cu revenire de la 0-2, mai sus menționatul meci câștigat de Basilashvili, Andreas Seppi, care l-a bătut pe Borna Coric, Andujar, care l-a învins pe Rosol și, în meciul cu finișul cel mai strâns, Ivo Karlovic l-a scos pe Dolgopolov cu 13-11 în decisiv.

Kvitova merge excelent, jumătatea de tablou inferioară îi e la îndemână

Începe să se profileze tot mai clar un nou traseu lung la Wimbledon al campioanei en-titre, Petra Kvitova. Cehoaica a pierdut doar trei game-uri în două meciuri și, pe lângă faptul că se simte ca acasă pe iarba de la Londra, mai are și contextul unei jumătăți de tablou la îndemână. După eliminările suferite la pachet de semifinalistele de anul trecut, Simona Halep și Eugenie Bouchard, azi au mai ieșit Makarova, Svitolina, Kuznetsova sau Cornet. Printre numele importante rămase le regăsim pe Kerber, Lisicki, Radwanska, Keys, Wozniacki, Muguruza sau Bacsinszky.