Magic Monday | Preview-ul celei mai pline zi de tenis a anului. Cine își face loc spre sferturi?

Haos în loc de normalitate, record de retrageri în era Open (13), multe surprize de proporții, mulți anonimi ajunși în optimi. Cam acestea sunt cuvintele cheie ale primei săptămâni la Wimbledon, una în care s-a vorbit mult de seria incredibilă de surprize care au dat peste cap previziunile inițiale. Așa s-a ajuns ca bookmakerii să-l vadă pe Jerzy Janowicz drept al treilea favorit la titlu pe tabloul masculin, în vreme ce Sloane Stephens e a treia favorită pe cel feminin. Dar turneul continuă, chiar și fără Roger, fără Rafa, fără Maria și fără Vika. O situație despre care Nole, de exemplu, spunea că „e o surpriză și un sentiment ciudat să nu-i avem pe Federer și pe Nadal în săptămâna a doua. Pe de altă parte, e interesant pentru public și pentru tenis, în general, să avem atâtea fețe noi”.

Mergem mai departe cu Magic Monday, tradiționala zi în care, după pauza de duminică, englezii programează într-o singură zi toate cele 16 meciuri din optimile de finală ale celor două tablouri. Mergem mai departe cu jucătorii care au rămas în picioare; mai sunt multe nume grele pe tablou și, la urma urmelor, n-ar fi de mirare ca, după atâta zarvă și dureri de cap, să vină un final de turneu liniștit, cu doi câștigători cât se poate de logici și de previzibili. Până atunci, să aruncăm un ochi pe meciurile din optimi, așa cum arată ele, în ordinea de pe tablouri, cu un focus aparte pe sfertul de tablou care se anunța cel mai echilibrat și care ne promisese un Fedal.

Program

Masculin

Novak Djokovic – Tommy Haas
Bernard Tomic – Tomas Berdych

David Ferrer – Ivan Dodig
Andreas Seppi – Juan Martin Del Potro

Lukas Kubot – Adrian Mannarino
Jerzy Janowicz – Jurgen Melzer

Fernando Verdasco – Kenny De Schepper
Mickhail Youzhny – Andy Murray

Feminin

Serena Williams – Sabine Lisicki
Laura Robson – Kaia Kanepi

Agnieszka Radwanska – Tsvetana Pironkova
Roberta Vinci – Na Li

Monica Puig – Sloane Stephens
Marion Bartoli – Karin Knapp

Petra Kvitova – Carla Suarez Navarro
Kristen Flipkens – Flavia Pennetta

– Prima capcană pentru Nole? Cu un traseu aproape perfect în primele trei tururi, Novak ar putea întâlni, în următoarele trei, o serie de jucători pe care nu i-a bătut niciodată pe iarbă. Djokovic are un bilanț cumulat de 0-4 pe iarbă cu Haas+Berdych+Del Potro, dar amenințarea imediată vine de la veteranul german. Haas l-a mai bătut pe Djokovic în două ocazii pe gazon, inclusiv la Wimbledon, în 2009, când s-au întâlnit în sferturi. L-a mai bătut și anul acesta, la Miami, apoi a cedat clar la French Open, dar de data asta îl prinde pe sârb pe cea mai slabă suprafață a acestuia. „E un meci fără un favorit clar. Tommy are un serviciu excelent, multă varietate și schimbă bine viteza, ceea ce e perfect pentru iarbă. O să fie un meci bun”, crede Novak. 

– Meci complicat și pentru Murray. Celălalt mare favorit al turneului, Andy Murray, se găsește și el într-o situație asemănătoare cu cea a prietenului sârb, primul test cu adevărat complicat din turneu. Ca și Djokovic, Muzz are și el un meci contra unui specialist pe iarbă, rusul Youzhny, jucător în mare formă. Diferența față de Novak este că Murray joacă, la rându-i, excelent pe iarbă, iar Youzhny nu se poate lăuda cu un bilanț pozitiv contra scoțianului, la care a pierdut ambele meciuri directe.

– Berdych – Tomic. Berdych e finalist la Wimbledon în 2010, în vreme ce Tomic încearcă o a doua prezență în sferturile de finală. Australianul se simte perfect pe iarbă, o suprafață care îi pune bine în valoare jocul, așa că am putea avea parte de unul dintre meciurile bune ale turneului.

– Mai poate Delpo? Argentinianul a învățat în timp să aprecieze iarba și să facă meciuri grozave pe această suprafață, dar n-a învățat să stea departe de accidentări. Are deja probleme noi căpătate la Wimbledon, cu glezna și cu un genunchi. Seppi ar putea profita de asta.

– Tradiția lui Lisicki. Jucătoarea germană are o relație specială cu Wimbledon, turneu la care a ajuns în sferturi sau mai sus în trei ocazii. Sabine are un bilanț de 4 victorii și 13 înfrângeri cu jucătoarele din Top 5 de-a lungul carierei, dar trei victorii au venit chiar la Londra. Și mai e o statistică pe undeva bizară, pe de altă parte foarte încurajatoare pentru Sabine. Atât în 2011, cât și în 2012, ea le-a eliminat de la Wimbledon pe … jucătoarele care abia ce câștigaseră titlul la Roland Garros: pe Na Li, în 2011, și pe Maria Sharapova, în 2012. Și știm cu toții cine a câștigat la RG anul acesta.

Sunt motive pentru care sunt mulți care cred că, dacă e cineva care s-o oprească pe Serena anul acesta, aceea va trebui să fie Sabine Lisicki. Serena e la doar o victorie de a egala recordul lui Venus de victorii consecutive. Dacă Wimbledon își va păstra magia surprizelor și în săptămâna a doua, aici e un meci către care ar trebui aruncate niște priviri.

– Agnieszka – Pironkova. Dacă, ipotetic, Serena iese, atunci Laura Robson și Agnieszka Radwanska sunt cele care ar trebui să fie gata să profite. Robson are un viitor mare în față și e deja la cel mai bun rezultat la Wimbledon, în vreme ce Agnieszka va încerca să treacă de un nou test complicat. Ca și Lisicki, Pironkova are și ea o reputație de guru pe iarbă, și asta pentru că bulgăroaica, de regulă foarte tăcută în restul sezonului, se trezește brusc la Wimbledon, turneu la care a ajuns în optimi de trei ori în ultimii patru ani, iar în 2010 a mers până în semifinale. Aga și Pironkova au o droaie de meciuri directe, 11 la număr, 9-2 pentru Radwanksa (2-1 pe iarbă). Alt meci must-see în aglomeratul program al Super Monday. 

– Cu ochii pe: Monica Puig, care, deși e la primul ei turneu de iarbă, a făcut deja valuri și ar putea-o încurca pe Sloane Stephens. Pe Fernando Verdasco, la doar un meci distanță de o revenire în sferturile unui Slam. Pe Petra Kvitova, care dă semne că își regăsește forma exact la timp cât să profite de un culoar accesibil spre o nouă finală la Wimbledon. Și pe presa britanică, pentru că va fi nebunie dacă atât Laura Robson, cât și Andy Murray trec în sferturi.

Cine vine în semifinale de pe sfertul de tablou de pe care au ieșit Federer și Nadal?

Când s-a făcut tragerea la sorți a Wimbledon 2013, practic n-a fost fan, jurnalist, analist sau, în general, om implicat în tenis care să nu se lase furat de mirajul unui sfert de finală între Roger Federer și Rafael Nadal. Și nu e nimeni de condamnat pentru asta. Perspectiva părea atât de tangibilă, la o aruncătură de băț distanță, fără obstacole majore cu adevărat esențiale în calea meciului mult așteptat. Ultimele două întâlniri directe dintre Roger și Rafa au fost dezamăgitoare comparativ cu nivelul așteptărilor, însă de data asta contextul era altul: Rafa, proaspăt campion la Roland Garros și cel mai în formă jucător al anului, ar fi urmat să încerce din nou dubla Roland Garros – Wimbledon. La rândul său, Federer avea argumentul suprafeței, iarba oferindu-i cele mai multe șanse atât la o victorie contra marelui său rival, cât și la o nouă coroană la Londra, a opta. Iar toată această perspectivă atât de incitantă era abia începutul: ca în piramidele K1, învingătorul ar fi urmat să îl întâlnească pe Andy Murray, iar câștigătorul acelui meci, pe Djokovic, în finală. Ar fi fost un fel de Înfruntarea Finală, visul oricărui organizator de turnee, un blockbuster în trei episoade garantat să facă audiențele să sară în aer, Social Media să explodeze, iar interesul fanilor să fie captivat pentru un final de săptămână de vis. Ce frumos! Și ce greșit.

Poate cu altă ocazie. Toate aceste planuri s-au spulberat cât ai zice iarbă. Nadal și Federer au ieșit atât de repede din turneu încât nici fanilor lor, nici fanilor altor jucători nu le-a venit să creadă că niciunul dintre cei doi mari campioni nu a putut trece de ziua a 3-a a turneului. Și în loc de Fedal în sferturi, avem parte de alte discuții despre „Începutul Sfârșitului”. Plus un meci pe care nu l-ar fi văzut nimeni posibil. 

Așadar, unul dintre Lukasz Kubot, Adrian Mannarino, Jerzy Janowicz sau Jurgen Melzer va fi semifinalist la Wimbledon. Și, pe cât e de adevărat că împrejurările au jucat un rol important, cel care va ajunge în semifinală va fi făcut asta pe puterile lui, câștigând cinci meciuri consecutive. Ceea ce nu e deloc puțin. Oportunitățile apar, însă e un motiv pentru care se numesc „oportunități” și nu direct „realități”: pasul final tot trebuie făcut de jucătorul căruia i s-a ivit șansa. Sau, mai pe românește, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. 

Avem un veteran, doi jucători de pluton, așa numiții „journeymen”, cum îi numesc jurnaliștii străini pe tenismanii care bat lumea în lung și în lat la diversele turnee de rang inferior, plus un talent despre care s-a spus în nenumărate ocazii că are jocul și talentul necesar pentru a avea succes la turneele de Slam. Toți patru vor juca, zilele următoare, pentru performanța vieții lor.

Kubot – Mannarino

La 25 de ani, Adrian Mannarino nu mai e tocmai o speranță, cu atât mai puțin dacă te uiți peste rezultatele lui din ultimul an. Până să ajungă la Wimbledon, Mannarino nu mai câștigase un meci pe tabloul principal al unui turneu ATP din ianuarie. Ianuarie … 2012. De asemenea, francezul era într-o serie de șase înfrângeri consecutive la Slamuri. Ca să compenseze, el a jucat o mulțime de challangers, câștigând două dintre ele anul acesta, unul la Noumea, în Franța, altul la Sarajevo, unde l-a bătut în finală pe o altă senzație de la Wimbledon, Dustin Brown. A fost cândva în Top 50, iar la acest turneu a trecut de Pablo Andujar, în turul 1, apoi a beneficiat de retragerea lui John Isner, survenită la 1-1 în setul întâi, apoi l-a învins pe același Dustin Brown, în turul 3. Dintre toți cei patru, în cazul lui se poate invoca poate cel mai argumentat factorul întâmplare.

Pentru un loc în sferturi, Mannarino îl va întâlni pe polonezul Lukasz Kubot, cel care și-a făcut mai întâi un nume la dublu, La 31 de ani, Kubot, cel pe care l-ați putut vedea și la București în câteva ocazii, a fost cel mai sus pe locul 41 la simplu, iar în 2009 a ajuns până în finala de la Belgrad din postura de lucky-loser. Polonezul are deja în cont un record pe care nu l-au putut atinge jucători mult mai mari: are cele mai puține game-uri pierdute all-time de un jucător ajuns în turul IV la Wimbledon, 16 la număr. Evident, statistica e inflată de retragerea lui Steve Darcis din turul 2, imediat după ce belgianul i l-a scos din cale lui Kubot pe Rafa Nadal. Afară de acel WO de care a beneficiat, Kubot, care și-a făcut un obicei din a sărbători victoriile cu un dans improvizat de CanCan, i-a mai învins pe Andreev în turul 1 și pe Benoit Paire în turul 3.

Oricare va fi învingătorul, el va deveni cel mai prost clasat sfertfinalist la Wimbledon după Bernard Tomic, care era pe 158 în 2011, când a reușit aceeași performanță.

Janowicz – Melzer

Anul trecut, la Wimbledon, Janowicz debuta la un Slam și dădea primele semne ale potențialului său, scoțându-l pe Gulbis în cinci seturi, în turul 2, imediat după ce letonul îl învinsese pe Berdych. Janowicz a pierdut apoi tot în cinci seturi cu Florian Mayer, dar la sfârșitul anului a reușit acea serie de vis de la Paris, unde a început din calificări și a ajuns până în finală, pierdută cu David Ferrer. A fost o săptămână care i-a schimbat viața lui JJ: i-a adus faimă, i-a rezolvat problemele financiare, l-a propulsat în topul jucătorilor cu potențial și i-a oferit un clasament solid, pe baza căruia a putut fi clasat ca și cap de serie atât la Australian Open, cât și la Roland Garros și Wimbledon. Atât la Melbourne, cât și la Paris a ieșit din turul 3, nici prea rău, dar nici ceva ieșit din comun, iar în restul sezonului, polonezul n-a mai reușit vreun rezultat din cale afară, chit că nici n-a dezamăgit. Întors la Wimbledon, Jerzy se vede în fața unei șanse imense. Este singurul favorit din această secțiune a tabloului și, cel puțin pe hârtie, are prima șansă pentru semifinală. Dezavantajul lui este că am văzut cu toții deja cam câtă valoare au calculele „pe hârtie” la această ediție. 

JJ i-a eliminat până acum pe Kyle Edmond, Radek Stepanek și Nicolas Almagro.

Jurgen Melzer este cel mai experimentat din grupul celor patru. Are inclusiv titluri de Slam în palmares, la dublu și dublu mixt. Are și o semifinală de Slam la simplu, la Roland Garros 2010, deci pentru el n-ar fi tocmai ceva nou dacă ar ajunge în ultimii patru. La 32 de ani, Melzer revine în optimi la Wimbledon după ce, tot în 2010, a fost învins în această fază de Federer. 

Austriacul a mai făcut o finală la Zagreb și un sfert de finală la Miami anul acesta. La Wimbledon i-a eliminat pe Fabio Fognini, pe Julian Reister și pe Sergey Stakhovsky, cedând câte un set în fiecare dintre cele trei tururi.

E prima întâlnire directă în ambele situații.