Madrid, ziua finalelor: Federer joacă pentru locul 2, Tecău, pentru primul Masters

 

Blamat din toate părțile, ironizat, criticat, dar și urmărit cu interes, turneul “albastru” a ajuns la ziua finalelor. Iar finala masculină arată, în mod cert, inedit. Nu avem clasicul Nadal – Djokovic, nu avem o înfruntare între doi dintre primii patru, cei care au monopolizat Mastersurile și Grand Slamurile, dar îl avem pe Roger Federer, cel cu aerul unui man on a mission. Elvețianul are, ce-i drept, o misiune clară, declarată, asumată, și anume revenirea pe primul loc în lume. Iar primul pas spre asta îl poate face chiar acum, la Madrid. E simplu, iar rezolvarea stă numai în mâinile lui, nu depinde de vreo înlănțuire norocoasă de evenimente: dacă va câștiga finala, va deveni noul număr 2 mondial. Ulterior, dacă va rezista pe acest loc și după Roma, va ajunge la Roland Garros în calitate de cap de serie 2, ceea ce l-ar putea pune într-o situație avantajoasă, aceea de a evita două meciuri cu principalii săi rivali, Djokovic și Nadal.

Vorbind despre rivalii lui Federer, de când a pierdut acea semifinală dramatică de la US Open, cu Novak Djokovic, elvețianul parcă a trecut într-o altă viteză: Federer a câștigat 44 din ultimele 47 de meciuri, performanță greu de crezut la acel moment. Nu și pentru Roger: “Am avut atâtea sezoane consistente, încât nu mă mai surprinde în mod deosebit că joc bine. Sigur, știind cât de bine a jucat Novak anul trecut, nu m-aș fi gândit să vă zic atunci, la conferința de presă de după acel meci: hei, băieți, eu o să am recordul ăsta în următoarele câteva luni. Dar apoi am câștigat Basel, Paris și Londra și am știut că jocul meu e pe drumul cel bun”, a spus actualul număr 3 la conferința de presă ce a urmat victoriei din semifinale cu Janko Tipsarevic.

Ca și la multe dintre turneele la care a participat în acest an, Federer a fost de neoprit la Madrid. După ce a scăpat cu greu din ghearele lui Raonic, la meciul său de debut la Madrid, elvețianul s-a acomodat foarte bine cu suprafața, câștigând lejer meciurile cu Gasquet, Ferrer și Tipsarevic. Câștigător cu Novak, cu o zi înainte, Janko n-a avut mai nimic de făcut contra lui Federer, care s-a impus, într-o oră și șase minute, 6-2, 6-3.

Federer – Tipsarevic, highlights

Berdych a câștigat trei dintre ultimele cinci meciuri cu Federer

Este a patra finală a anului pentru elvețian, el câștigându-le pe precedentele 3, la Rotterdam, Dubai și Indian Wells, și a 104-a a carierei. Două dintre cele 73 de titluri de până acum au venit la Madrid, 2006 și 2009, una chiar pe zgură, și chiar contra lui Nadal. De asemenea, el a mai făcut finala aici în 2007 și 2010.

Cu Berdych, adversarul lui din meciul pentru trofeu, Federer are un bilanț mai mult decât avantajos, 10-4, însă trei dintre ultimele cinci meciuri, la Miami 2010, la Cincinatti 2011, dar mai ales la Wimbledon 2010, au revenit cehului. Au fost înfrângeri grele, în special cea din sferturi de la Wimbledon 2010, pe care Federer, recunoscut pentru memoria sa perfectă când vine vorba despre diverse meciuri din trecut, și le amintește cu lux de amănunte. În fapt, elvețianul mai pomenește, adesea, și de prima lor întâlnire, un mare șoc la vremea respectivă, Atena 2004, la Olimpiadă, când Federer, considerat mare favorit, a cedat în turul 2 în fața cehului.

“Mă aștept la un meci cu lovituri puternice și puncte scurte. Sper că serviciul mă va ajuta, pentru că el își poate impune jocul cu serviciul și e greu de contracarat. Suntem doi jucători care se simt bine unul contra celuilalt. M-a învins în câteva meciuri importante, mi le amintesc foarte bine. E o suprafață rapidă, iar Berdych e greu de depășit în astfel de situații”, a prefațat Federer finala.

Intro Roger Federer

 

Zi mare pentru Horia Tecău și Robert Lindstedt

Anul reîncepe să devină unul bun pentru Horia și Robert. Ieșiți un pic din ritmul obișnuit după finala atât de ghinionistă de la Rotterdam, cei doi s-au redresat, culmea, exact când au intrat pe zgură, suprafața care nu place niciunuia în mod deosebit. Cei doi preferă iarba sau indoor-ul, în general, condițiile rapide de joc.  E o posibilă explicație pentru succesul lor de la Madrid, acolo unde au ajuns să joace finala. 

Spuneam că intrarea pe zgură le-a fost favorabilă. Titlul de la București ar putea fi declanșatorul a ceva bun, foarte bun, pentru Horia și Robert. Scăpați de o presiune, după ce au bifat “check” titlul românesc pe lista obiectivelor și au spart gheața pe 2012, cei doi sunt mult mai prolifici acum. Așa a venit această finală de la Madrid, prima pentru cei doi într-un turneu Masters. N-a fost ușor, parcursul lor pe tablou a fost unul dificil, chiar în super tiebreakul semifinalei cu Bopanna și Bhupathi, a fost un nou moment de cumpănă la scorul de 3-6. Horia și Robert au știut însă să revină, trecându-și în cont victoria, 6-4 1-6 10-7, a 19-a în 2012, față de numai 9 înfrângeri.

Finala înseamnă o confruntare cu perechea poloneză Mariusz Fyrstenberg/Marcin Matkowski, unul dintre dublurile puternice ale momentului. Cei patru s-au mai întâlnit o singură dată, tot pe zgură, anul trecut, în turul 2 la Roma, ai noștri câștigând atunci, 10-3 în decisiv, după un set doi câștigat dramatic, în tiebreak, la 7. Să le ținem pumnii pentru ca povestea să se repete și azi, iar trofeul cu numărul 8 de când joacă împreună să devină realitate.

“Au fost meciuri grele. Toate! Scoruri strînse, victorii pentru care a trebuit să muncim mult şi cu mintea, şi cu loviturile. Cel mai mult mă bucură faptul că am reuşit să revenim de cîteva ori săptămîna aceasta după ce eram conduşi, iar asta nu ni se mai întîmplase pînă acum pe durata a doar cîteva zile.” – Horia Tecău, pentru Luminița Paul, GSP.