Lucidă, cu nervii tari, coerentă. Victoria cu Azarenka, un meci care arată cât a crescut Sorana Cîrstea
Radu Marina | 1 iulie 2021Game-ul de la 5-4 din decisiv ne-a arătat cum, într-un moment atât de sensibil, Sorana și-a scos la înaintare exact acele două piese care au tras-o cel mai mult în jos în ultimii ani – și pe care le-a îmbunătățit considerabil în ultimul an și jumătate, transformându-le în adevărate arme. E vorba de defensivă și nervii tari.
Pentru jucătoarele din România, Victoria Azarenka a fost mult timp un adevărat nemesis. Cu excepția Simonei Halep, care a avut și ea nevoie de un breakthrough muncit din greu ca să o bată prima dată, Azarenka le-a învins pe aproape toate ori de câte ori le-a întâlnit, și nu oricum, ci într-o manieră categorică: pe Monica Niculescu a învins-o de 5 ori în 5 meciuri (printre care și un 6-0, 6-0), pe Irina Begu de 5 ori în 6 meciuri, pe Raluca Olaru de 2 ori în 2 meciuri, pe Alexandra Dulgheru de 2 ori în 2 meciuri.
Cu Sorana, Vika se întâlnise de trei ori înaintea meciului de astăzi. De fiecare dată, bielorusa a învins-o fără să piardă set, incluzând aici și un dublu bagel, la Roland Garros, în 2008. Era, așadar, una dintre acele adversare teribil de complicate, iar Sorana părea să aibă un munte de urcat, mai ales din perspectiva istoricului direct.
Într-unul din cele mai bune meciuri ale sale, Sorana a obținut o victorie cu adevărat remarcabilă. Poate nu e cea mai importantă victorie a carierei pentru Sorana, dar cu siguranță e una relevantă, care va schimba câteva lucruri de aici înainte pentru ea.
Victoria nu e relevantă doar pentru că a fost obținută în fața unui fost lider mondial și câștigătoare a două titluri de Grand Slam. Nu doar pentru că a învins-o pe Azarenka în premieră după trei înfrângeri dure. Ci pentru cum a învins-o și cum a reușit să revină în decisiv de la 1-3 la 5-3, iar mai apoi să câștige meciul după mingi de meci ratate.
Până să ajungem la setul decisiv, e util de discutat cum s-a ajuns acolo.
Trebuie spus că, pe cât de echilibrat a fost primul set, pe atât de ușor ar fi putut avea o cu totul altă traiectorie. Setul a avut câteva momente-cheie pe care Sorana le-a tratat exemplar. Primul a fost la 2-2, când a revenit de la 15-40 și a rămas la conducere. Al doilea a fost la 5-6, când Azarenka a servit pentru primul set, dar Sorana și-a recuperat serviciul după un game în care a fost incredibil de alertă la retur (s-a năpustit cu toată forță la retur, a făcut câțiva pași în teren și i-a atacat serviciul adversarei fără nicio teamă). Al treilea a fost tiebreak-ul în sine, acolo unde Sorana a fost fără cusur; toate punctele ei au fost fie direct câștigătoare, fie nereturnate.
Punctul jucat în tiebreak la 3-4 ar putea fi definitoriu pentru primul set, și o mostră a cât de înalt a fost nivelul pe care Sorana l-a accesat: a preluat controlul încă de la retur, a stat bine în primele schimburi de mingi, apoi a început să o plimbe stânga-dreapta-stânga pe tot terenul pe Azarenka, cu lovituri iuți, într-un duel care pe care, până când a dezechilibrat-o și a determinat-o să lovească fără vreun control, implicit să greșească. De aici, tot ce a atins s-a transformat în winner. Fie cu serviciul (un as la 4-4), fie cu returul (un retur genial în unghi scurt la 5-4) fie cu forehandul, lovitură cu care a încheiat setul.
Tot ceea ce a făcut Sorana în acest set, dar în special în tiebreak, a fost o combinație de agresivitate controlată și multă coerență în deplasare – coerență tradusă prin modul în care s-a așezat la mingi, a întâmpinat mingea și jocul de picioare, atât de important pe iarbă. A atacat doar atunci când a găsit mingea potrivită, și-a folosit forța pentru a-și destabiliza adversara dar fără a plusa, a construit când a fost nevoie să construiască și s-a aparat exemplar când a fost pusă să se apere. Totul într-o manieră curată și lucidă; nimic forțat, nimic întâmplător.
Azarenka e însă o jucătoare prea experimentată, prea valoroasă și prea periculoasă ca lucrurile să fie facile într-un meci cu ea. Iar dacă o scapi din mână și o lași să facă și desfacă, misiunea se complică mult. Dacă în primul set, Sorana a reușit să-i țină piept și i-a trântit ușa în nas ori de câte ori Vika a fost pe punctul de a prelua conducerea, în setul doi n-a mai reușit asta.
Sori a avut două șanse de break în chiar primul game, le-a ratat, Azarenka s-a încărcat cu încredere după acel game și a început să lovească tot mai tare și mai precis. Exact capacitatea asta de a se încărca dintr-un punct, un winner sau un game smuls greu e una din marile calități ale Viktoriei. Pentru că știe cum să se folosească de astfel de momente și extrage din ele exact ceea ce are nevoie pentru a reintra în meci. Cel mai probabil ar fi făcut același lucru și în primul set, dacă Sorana îi deschidea o portiță; aici e meritul Soranei: n-a alimentat-o cu nimic, i-a tăiat elanul de fiecare dată.
Acel prim game din setul doi, cel mai lung game al setului, s-a dovedit a fi tare important. Sorana și-a pierdut puțin din acuratețea și intensitatea loviturilor, în vreme ce Azarenka a mai urcat o treaptă la nivel de încredere și în siguranță în execuții și a făcut break-ul în game-ul următor. Un break pe care Sorana nu l-a mai putut recupera până la finalul setului, deși a avut o șansă de break la 5-3.
În decisiv, Azarenka a continuat, o vreme, jocul bun din setul doi, iar Sorana era acolo, dar nu suficient cât să facă diferența cu adevărat. Iar pentru că în astfel de meciuri tari și cu asemenea adversare nu merge cu jumătăți de măsură, faptul că Sorana încă era prea ezitantă s-a reflectat în primele game-uri.
În primele patru game-uri, Sorana n-a jucat rău, dar Azarenka era pe un val de încredere după setul doi, ceea ce i-a permis să facă break-ul încă din primul game și să urce apoi la 3-1. În condiții de diferență mică, avantajul era la jucătoarea care venea după o serie de game-uri câștigate. Iar acea jucătoare nu era Sorana.
Și de aici începe partea importantă a rezultatului Soranei. Ținând cont de istoricul cu Vika și de contextul meciului, e tare important că Sorana n-a clacat. Era la îndemână să înceapă să creadă că nici azi n-o poate bate pe Vika.
Dar nu și azi. Și nu această versiune a Soranei, care și-a dus tenisul la un alt nivel.
De la 1-3 și până la finalul meciului, Sorana a fost pur și simplu entuziasmantă cu fiecare mișcare și lovitură; a tras cu dinții să rămână aproape de Azarenka, a încasat ce era de încasat dinspre Azarenka și, indiferent de cum au evoluat lucrurile în meci, a rămas fermă pe poziții. Iar când a apărut o șansă, a luat-o cu ambele mâini. După 3-3 a urmat un segment în care a impresionat prin cum a condus punctele, cum a schimbat direcțiile și cum a accelerat, câștigând opt puncte din nouă jucate. De la 1-3 s-a ajuns la 5-3, după o evoluție atât de frumoasă a Soranei, care a arătat, iarăși, că tenisul ei chiar a trecut la nivelul următor.
Dacă vrei să convingi pe cineva că progresul Soranei din ultimul an și jumătate e real, meciul ăsta (și mai ales setul decisiv) e o dovadă excelentă. Semne și indicii au tot fost, însă ele au fost privite cu scepticism de mulți, într-o bună măsură.
Acum însă, victoria asta și modalitatea în care a fost obținută ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar ca puzzle-ul să fie complet, hai să aruncăm o privire spre game-ul de la 5-4 din decisiv. Într-un moment atât de sensibil, Sorana și-a scos la înaintare exact acele două piese care au tras-o cel mai mult în jos în ultimii ani – și pe care le-a îmbunătățit considerabil în ultimul an și jumătate, transformându-le în adevărate arme. E vorba de defensivă și nervii tari.
Suntem la 5-3, Sorana servește pentru meci, ratează două mingi de meci consecutive și ajungem la 5-4. Încă un pretext ideal ca să clacheze. Dar n-a făcut-o: s-a ținut tare, a rămas prezentă, a uitat rapid de șansele ratate și s-a concentrat pe ce urmează. A fost impecabilă mental și asta s-a transferat apoi în jocul ei, reușind să câștige primele patru puncte pe serviciul adversarei exclusiv cu defensiva, alergând dintr-un colț în altul, întorcând fiecare minge, deplasându-se cu o lejeritate extraordinară și reușind să facă o tranziție absolut încântătoare defensivă – ofensivă.
E fascinant să vezi cum și în ce măsură se pot schimba anumite lucruri, atât timp cât faci eforturi, muncești și te ții de plan răbdător. În tenis, nimic nu vine ușor, iar succesul nu are scurtături. Dar dacă există o certitudine, aceea e că el vine garantat la oamenii care nu se abat din drumul lor, acceptă dezamăgirile și greutățile, caută soluțiile, merg mai departe și muncesc cu calitate, cu aceeași pasiune și intensitate. Asta ar fi mica lecție pe care ne-o oferă Sorana de ceva vreme.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
