Lista mândriei: Toate rezultatele cu care ne-au bucurat jucătorii români în acest sezon

Adrian Țoca | 25 august 2013

Până acum, jucătorii și jucătoarele noastre au jucat 15 finale la nivel de WTA și ATP în 2013, câștigând nouă titluri. Lista de onoare e mai jos.

Finala Soranei Cîrstea de la Toronto și titlul obținut de Simona Halep la New Haven, completează un tablou de rezultate spectaculoase obținute de jucătorii și jucătoarele noastre de-a lungul primelor opt luni ale acestui sezon. Parcă provocându-se și motivându-se unii pe alții, românii au pasat de la unul la altul ștafeta, preluând, pe rând, prim-planul și responsabilitatea rezultatelor. Aproape că n-a fost jucător care să nu contribuie cu ceva la o listă foarte bogată. Capul de afiș este dat, incontestabil, de Simona Halep, marea descoperire a lui 2013, jucătoarea care ne-a făcut vara mai frumoasă și care are niște cifre fabuloase în această vară: 31 de victorii în 36 de meciuri, perioadă în care a adunat patru titluri, la care se adaugă o semifinală și un sfert la turnee Premier și a săltat până pe locul 19, cea mai bună clasare a carierei. Poate nu știați, dar Simona ocupă locul doi (!) într-un clasament neoficial al titlurilor WTA câștigate în 2013, după Serena Williams.

Monica Niculescu a adus și ea un titlu la simplu, iar Sorana Cîrstea a făcut un turneu fabulos la Toronto, jucând finală de Premier. Iar recolta e bogată și la capitolul semifinale. Bilanțul se completează cu alte rezultate excelente de la dublu, cu alte patru trofee. Iar una dintre consecințe e că, de azi, avem două jucătoare între primele 25 ale lumii la simplu. Per total, românii au adunat, în aceste prime șapte luni și jumătate, nouă titluri (ATP/WTA) plus alte șase finale. Și, vorba lui Darren Cahill de zilele trecute, mai este mult tenis de jucat în 2013. Ceea ce duce și la niște concluzii, pe care le-am mai scris și în altă parte, dar care merită reluate:

Mai mulți copii la tenis. Toate aceste rezultate și forfota creată în jurul lor o să aibă aproape sigur un efect undeva unde se uită prea puțini: la școlile de tenis. Mai mulți copii își vor dori să se apuce de acest sport, mai mulți părinți vor dori să-și vadă odraslele la tenis. Cei mai mulți vor fi, însă, descurajați chiar de sistem. Vor descoperi cu stupoare că nu sunt sprijiniți, că trebuie să plătească ei totul, că unele centre de copii n-au nici măcar mingi suficiente, că există influențe de tot felul, interese și tot soiul de alte obstacole nefirești. E un drum lung, greu și costisitor; e un sport care nu-i pentru oricine, iar noi, pe Treizecizero.ro, am mai tot scris despre diversele aspecte care nu se văd la televizor. Dar pentru cine are suficientă răbdare și putere și-și asumă riscul să-l parcurgă până la capăt, părinte și copil, deopotrivă, satisfacțiile vor fi imense.

Mai mulți fani interesați de tenis. Tot mai mulți privitori de sport se întorc către tenis. Se simte asta pe Internet, pe rețelele sociale, oamenii vorbesc tot mai mult despre tenis. E drept, sunt și unii care vor doar să fie în trend, plus suporterii de vreme bună (am menționat aici, parțial, câte ceva despre). Mai ales că noi avem prostul obicei să fim exagerat de patrioți numai atunci când sunt victorii de sărbătorit, și exagerat de indiferenți în restul timpului. Dar și ei fac parte din joc, așa-i peste tot, indiferent de domeniu, și la urma urmelor, contează că oamenii se uită la tenis, indiferent cum au ajuns să facă asta. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, și poate, dintre noii recruți, vor rămâne câțiva care se vor uita la tenis și atunci când Sorana sau Simona n-o să mai joace vreo finală. Iar un public mai numeros va atrage natural după sine și o vizibilitate mai mare pentru jucătorii români, automat, și mai multe companii interesate să susțină și să se asocieze cu diversele competiții de tenis.

Ce se întâmplă pe viitor? Pe de altă parte, indiferent cât de spectaculoase sunt rezultatele românilor, nu trebuie uitat că Sorana, Simona, Horia și toți ceilalți s-au descurcat pe cont propriu, sprijinul primit de acasă a fost ridicol de mic, deseori chiar ei au făcut referire la asta. Sunt mai degrabă niște performanțe individuale, nu sunt niște performanțe pe care să ni le arogăm cu toții. Valul acesta de titluri și de finale la cel mai înalt nivel ar trebui să producă și o reacție la un nivel mult mai profund. Altfel o să se ducă, la fel ca orice alt val.

n.r. articol publicat inițial pe 12 august, reeditat și republicat pe 25 august 2013.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi