Lacrimile Irinei: „E frustrant, pentru că am avut n șanse și nu mi le-am luat!”

Înfrângerea cu Laura Siegemund, sau mai bine zis modul în care i-a scăpat printre degete un meci în care a fost multă vreme la conducere, a consumat-o mult pe Irina Begu.

Imaginea cu ea plângând neconsolată la conferința de presă de după meci e ceea ce ar trebui să ne reamintească tuturor – dacă mai e cineva care mai crede opusul – că sportivii sunt cei care investesc cel mai mult în aceste meciuri, că nu are nimeni mai mult de pierdut decât ei, și că munca, eforturile și sacrificiile lor ar trebui respectate necondiționat, indiferent de afinități sau de convingerile fiecăruia despre cum ar trebui să decurgă cariera unei persoane pe care nu o cunoaștem de aproape, dar despre activitatea și implicarea căreia avem păreri.

Irina și-a asumat și a regretat faptul că nu a putut-o scutura pe Siegemund, permițându-i acesteia să se agațe de un meci care, în cuvintele Irinei, „ar fi trebuit câștigat de mult”. A frustrat-o nu atât faptul că nu a profitat de un moment bun pentru ea în startul de an, și în acest turneu, cât a frustrat-o că n-a reușit să omoare meciul înainte să devină o problemă.

„Cred că am avut mult prea multe șanse, atât de break, cât și de game, pe care nu mi le-am luat. Ea a reușit să joace mai bine în momentele acelea. Acolo a fost cheia, la 2-1 și 40-0 pe serviciul ei. Pierzând acele mingi de break, am devenit de la game la game din ce în ce mai încordată, pentru că simțeam că nu reușesc să fac break-ul. Evident că îi dai încredere adversarului când vede că nu reușești să faci break. Și la un moment dat jocul ei a crescut și și-a ridicat nivelul”, a spus Irina, care a admis că a rămas agățată mental de acel moment.

„Da, cu siguranță am rămas acolo pentru că am simțit tot meciul că am condus, tot timpul am fost peste ea, tot timpul am avut șanse, în fiecare game conduceam, aveam șanse de break sau de game, dar nu reușeam să mi le iau. Simțeam că oarecum meciul ar fi trebuit să fie câștigat de mult. Dar… ăsta-i tenisul. Frustrant e că am avut n șanse și nu mi le-am luat. Repet, când ai 40-0, 40-15… mult prea multe game-uri în care am lăsat-o să revină, și asta e un boost de energie pentru adversar.”

Siegemund este un match-up nu inaccesibil, dar dificil pentru Irina: „Nu-ți dă ritm, variază foarte bine, face multe 1-2-uri, în linii mari e faptul că nu ai ritm, îl rupe cu scurte, vine în față. S-a mișcat foarte bine azi. Când am încercat să lungesc raliul cu ea, s-o pun în situația să dea și din poziții îndepărtate, și de pe mijloc, am încercat să-i închid unghiurile.”

Dar, continuă ea, chiar și așa, „meciul a fost în mâna mea, am avut n șanse pe care nu le-am luat și asta a fost. Cred că am jucat bine în primele două seturi, nu e ca și cum ar fi trebuit să schimb ceva tactic. Poate doar să fiu mai curajoasă în acele momente importante. Când ai trei mingi de break, poți să riști, măcar una să ți-o asumi. Dar așa am gestionat punctele atunci și asta m-a costat meciul. Atât în primul, cât și în al doilea, am lăsat-o tot timpul să se apropie. I-am dat speranțe de fiecare dată. Când puteam să distanțez, i-am dat șansa să vină aproape ca scor.”

„Nu e o competiție între noi, noi chiar suntem prietene, nu avem chestia asta, că trebuie să joc mai bine decât X sau Y. Nu. Pur și simplu, este o competiție la nivel mondial. Venim aici să jucăm și să dăm ce-i mai bun.” – Irina Begu, despre referințele că a înregistrat cele mai bune rezultate dintre românce în ultima vreme.

Irinei i-a fost greu să mai vadă ceva pozitiv din acest meci sau din startul bun de an. „În prima săptămână am jucat bine și am bătut jucătoare de top. Dar săptămâna aia a fost, a trecut. Acum sunt aici și am încercat să fac ce pot mai bine săptămâna asta. Față de ieri am jucat mult mai bine și am fost mult mai solidă, dar nu suficient de bine ca să câștig azi. 

„Mâine e o nouă zi și cam atât. Acum îmi e greu să văd partea bună a paharului și să zic că e ok. Dar sunt convinsă că mâine o să văd altfel lucrurile”.