Jurnal RG: Universuri paralele, scandări la ceas de seară și valuri mexicane
Cea mai bună exemplificare a celor două universuri paralele în care activează sportivii și media+fanii a fost conferința lui Fognini de după meciul contra lui Bautista Agut și înaintea celui cu Zverev. În urma finalei de la Monte Carlo, unde Fognini a ieșit victorios contra lui Zverev, jurnaliștii italieni încercau să prefațeze o posibilă nouă victorie a lui Fabio. ”Și ce crezi, vei câștiga? El nu se descurcă prea bine la Slamuri etc”. Fabio, venit imediat după meci, mai domol decât îl vedem pe teren și foarte realist, a răspuns:
Corespondență din Paris
Still in the tournament? Still in the tournament.
Am sentimente amestecate față de conferințele de presă. Pe de o parte, îți pot oferi informații suplimentare dacă jucătorul cooperează și este genul analitic. Însă aici este buba: majoritatea jucătorilor nu sunt analiști, ci oameni de acțiune. Nu mai zic că a ține o conferință de presă după fiecare zi la serviciu, dacă stai să te gândești, e puțin ridicol. Cum ar fi să țin o conferință de presă după fiecare articol? "Și, cum ai scris articolul? Comparația aceea din paragraful doi cum ți-a venit?”
Aș răspunde și eu ca Anisimova, aseară, când un jurnalist perplex a întrebat-o cum schimbă direcția mingii cu atâta ușurință: ”Sincer, nu știu. N-ai la dispoziție decât o milisecundă să decizi. Presupun că tot antrenamentul pe care l-am făcut de-a lungul anilor ajută.” Oamenilor cărora le vine ușor să facă ceva, le vine ușor tocmai pentru că fac acel lucru instinctiv, inconștient – să analizezi rațional ce faci incon