Jocurile Olimpice, sferturi: Toată lumea bună a ajuns în lupta pentru medalii

Djokovic – Tsonga ar fi trebuit să fie meciul zilei, ba chiar meciul-capcană al zilei. Toate calculele arătau o partidă complicată pentru Nole, care fusese deja hărțuit de adversari mai slabi cotați decât Tsonga, precum Fognini sau Hewitt. În plus, dorința de revanșă a lui Jo, cuplată cu suprafața pe care francezul a primit șansa unei noi întâlniri cu fostul lider mondial, iarba maximizându-i, teoretic, șansele, duceau cu gândul la aceeași potențială surpriză.

Și Nole s-a temut de acest meci, dovadă câteva dintre reacțiile lui din timpul confruntării, sau bucuria de la final. A fost o victorie sonoră pentru sârb, care avea nevoie de un astfel de succes convingător, ca moral înaintea următoarelor două meciuri, cele pentru medalii. Pe alocuri, Novak a reamintit de varianta sa cvasi-invincibilă din urmă cu câteva luni. Abilitățile lui ieșite din comun au ieșit lesne la suprafață: retururile puternice și adânci, reverul defensiv absolut excepțional și, per ansamblu, felul în care Novak știe să acopere terenul, toate aceste lucruri i-au asigurat un prim set strălucit, ce-i drept, și în contextul în care Jo a părut destul de afectat de numărul mare de ore petrecut pe teren în această săptămână. Tsonga a avut mari probleme în a-și face serviciul și a sfârșit prin a ceda clar prima manșă, 1-6.

Tras la suprafață de public, dar și cu sentimentul că nu mai are nimic de pierdut, Tsonga a ieșit la joc în startul setului doi, punând, dintr-o dată, foarte multă presiune pe serviciul lui Djokovic. A început să varieze, să pună multe slice-uri pe teren, la adăpostul cărora s-a strecurat cu agilitate la fileu, de unde a curățat cu îndemânare multe puncte. Dintr-o dată, era 3-0 pentru un francez dintr-o dată trezit, și nu-ți puteai reprima sentimentul că ne așteaptă un set decisiv de excepție. 

Novak s-a regrupat însă, iar meciul a căpătat o turnură pe cât de spectaculoasă, pe atât de bizară: multe schimburi spumoase, cu scurte, veniri la fileu mai mult sau mai puțin pregătite, erori inexplicabile în situații cât se poate de favorabile și șanse irosite de ambele părți. Cam așa s-ar putea caracteriza restul setului secund, dar impresia cu care am rămas a fost de spectacol. Stilul “totul pe atac și vedem pe urmă cum stăm” al lui Tsonga l-a costat pe francez, care n-a putut ține pasul în toată această hârjoană modernă la fileu. 

Cum spuneam, o victorie importantă pentru Djokovic, care se pregătește acum de un meci tare de tot, cu un Andy Murray pe val, britanicul neavând emoții în a dispune de Nicolas Almagro. Cât despre Tsonga, Jo pleacă de la Londra fără prea multe regrete (semifinală la Wimbledon, sfert la Olimpiadă, nu-i deloc rău), dar întărind, cumva, chiar propriile-i declarații, conform cărora diferența de valoare dintre primii patru și restul plutonului nu doar că nu se micșorează, ba chiar capătă proporții.

Al doilea meci cu firmă de pe Central se anunța la fel de dificil pentru favorit. Ca și în cazul lui Djokovic, și lui Federer i se pregătise un meci complicat cu John Isner, exact genul de adversar pe care, oricât de Federer ai fi, nu ți l-ai dori neapărat într-un meci de două seturi din trei, pe iarbă. Isner servise senzațional cu o seară înainte, în optimea cu Tipsarevic, iar înaltul american încă mai are rezerve de încredere căpătate în urma victoriei excelente obținute contra lui Roger tot într-un meci în care cei doi își reprezentau țările, în februarie, în Cupa Davis.

Surprinzător, deși a câștigat tragerea la sorți, Federer a ales terenul, și nu serviciul, contrar obiceiului aproape împământenit la elvețian. A pus ceva presiune încă din primul game pe serviciul lui John, fără succes însă, și, curând, s-a intrat într-un ritm de game-uri lejere cu serviciul. Cumva paradoxal, Isner a ales să stea mult în raliuri prelungite, pe care Federer le-a dominat însă, în general, cu autoritate. Echilibrul s-a rupt în game-ul nouă, când câteva greșeli ale lui Isner i-au adus elvețianului două mingi de break. John le-a salvat pe ambele cu serviciul, a avut șansă de game, dar alte erori și un joc tot mai agresiv al lui Federer l-au adus pe acesta din nou în fața unei șanse la break-ul izbăvitor, moment în care Isner a judecat complet greșit o minge la care a avut atât timp, cât și teren din plin. A ales s-o lovească mult prea puternic, iar out-ul i-a semnat sentința în setul 1.

Manșa secundă a fost mai echilibrată. Isner a avut ocazia să ajungă în câteva rânduri la 30-30 pe serviciul lui Federer, însă, de fiecare dată, acesta a ridicat nivelul, așa cum o face de mai bine de o lună pe iarba londoneză. În plus, Isner a păcătuit insistând prea mult pe reverul lui Federer, tactică falimentară, pentru că teoretic punctul “slab” al lui Roger a avut o zi excelentă. 

Cu 26 de lovituri direct câștigătoare, doar 11 erori, și, în general, un joc bun, Federer a avut nevoie, totuși, de tie-break pentru desprindere, un tie-break jucat superb de ambii jucători. L-a câștigat cu noroc, mingea de meci fiind încheiată cu ajutorul fileulu, însă, una peste alta, n-a fost nici pe departe o victorie contestabilă.

Kim se retrage fără medalie

Sferturile fetelor s-au înscris în limitele normalului, cu excepția Kirilenko, a doua Maria a tenisului rusesc eliminând-o pe Petra Kvitova. Kirilenko joacă de ceva vreme foarte bine, iar iarba a fost mereu o suprafață bună pentru ea, așa că nu e neapărat cea mai mare surpriză posibilă. A fost 7-6, 6-3 pentru rusoaică, ea urmând s-o întâlnească pe adevărata Maria, Sharapova adică, în semifinale. Sunt ceva șanse, așadar, ca Rusia, care a monopolizat podiumul feminin la Beijing, câștigând atunci toate medaliile, să trimită iarăși două sportive pe podium.

Sharapova a făcut un meci solid și a pus capăt traseului foarte frumos al lui Kim Clijsters, care a sperat până în ultima clipă la o medalie olimpică, unul dintre motivele pentru care Kim a suportat atâtea accidentări în ultimul an. N-a fost să fie, iar pentru Clijsters urmează US Open, ultimul turneu al anului și al carierei.

Pe jumătatea de sus a tabloului, Azarenka a învins-o pe Kerber, 6-4, 7-5, iar Serena a zdruncinat-o serios pe biata Caroline Wozniacki, 6-0, 6-3. Cele două învingătoare vor reedita, așadar, semifinala jucată cu o lună în urmă la Wimbledon. 

Fotografia zilei – Andy, într-o discuție cu familia regală

Câștigător cu Almagro, Murray a învins, ulterior, și la dublu-mixt, alături de Laura Robson, el rămânând în cursa pentru o medalie pe două fronturi. Premiul? O discuție cu William și Kate, cei doi venind special la Wimbledon pentru a-l urmări pe Murray.