Jaqueline Cristian, la Sports Festival: „A trebuit să trec prin câteva lecții, dar am avut răbdare cu mine“. Despre contribuția importantă a lui Thomas Drouet

În finalul sesiunii de Sports Talks din ziua a doua de Sports Festival, Jaqueline Cristian și antrenorul ei, Thomas Drouet, au oferit insight–uri prețioase despre modul în care se completează și împărtășesc aceleași viziuni asupra tenisului. Și nu numai.

Thomas e antrenorul care a ajutat-o pe Jaq în ascensiunea ei frumoasă de anul trecut – anticipată de mulți încă din perioada junioratului. O creștere începută de la mijlocul sezonului precedent, dar oprită de accidentarea pe care Jaq a suferit-o la Doha: ruptură a ligamentelor încrucișate anterioare de la genunchi.

Au trecut aproape patru luni de la operația ei, iar Jaqueline și Thomas muncesc zi de zi pentru revenire. Și chiar dacă trec acum prin culoarul cel mai dificil al recuperării, amândoi au viziune optimistă. E sentimentul pe care ți-l oferă dialogul lor din cadrul sesiunii de Talks, unde au vorbit deschis și despre încercările lor, dar și despre conexiunea dintre ei.

Thomas Drouet, despre cum au început colaborarea:

„Ne cunoșteam din circuit, știam cine este, dar ne-am întâlnit în Bastad, eram în sala de sport și am început să vorbim. Am văzut determinarea în ea și, la câteva zile după aceea, am început să lucrăm cu adevărat împreună.“ 

Jaqueline, despre evoluția ei după ce a ajuns numărul 1 mondial la juniori:

„A fost vorba de accidentări, nu făceam lucrurile corecte, tranziția este foarte grea.“ Thomas completează: „În orice poveste există o parte bună și una rea, când ai mult succes în juniorat, acesta nu este întotdeauna garantat după aceea. Poate că la juniori te antrenezi mai mult decât alți copii, care se concentrează mai mult pe școală, sau sunt alții care cred că dacă au ajuns nr. 1 ca juniori au reușit și gata. E vorba de muncă, trebuie să devii mai rapid și mai puternic.“

Jaqueline, despre valoarea îndrumării corecte:

„Este vorba despre îndrumarea pe care o primești, ai nevoie de cineva cu experiență; în tranziția de la juniori la seniori sunt atât de multe lucruri la care trebuie să te adaptezi. Pentru mine a fost complicat, pentru că nu am avut un antrenor timp de doi ani, m-am antrenat la academia lui Bollettieri, dar nu am avut persoana potrivită. Apoi se adaugă accidentările și presiunea că nu reușeam. Pentru a avea un antrenor bun trebuie să investești, dar în acel moment nimeni nu mi-a spus asta, iar părinții mei făceau multe sacrificii.“

Thomas: „Familia este foarte importantă, pentru că oferă stabilitate jucătorului, atât timp cât fiecare are locul lui și rolurile nu se amestecă. Părinții investesc foarte mult atunci când vii dintr-o țară în care federația nu te ajută. Este o presiune mare pe părinți și trebuie să aibă încredere într-un antrenor. De aceea, înțeleg rolul familiei la început, dar după aceea trebuie să aducă o persoană nouă în echipă și ei să se retragă puțin.“

Ce a făcut-o să continue pe Jaq:

„Faptul că făceam ceea ce îmi doream. Iubesc tenisul de când eram mică, iar acest lucru a fost suficient pentru mine să continui, indiferent de accidentări. Întotdeauna am avut în jurul meu oameni care mi-au spus – vei reuși! Sprijinul a fost foarte important. A trebuit să trec prin câteva lecții.  Trebuie să ai încredere în proces și să ai răbdare cu tine. Nu am renunțat niciodată și asta m-a făcut să continui.“ 

Thomas, despre spiritul lui Jaq:

„Ea este genul de jucătoare care trebuie să își demonstreze sieși ce poate, ca atunci când a început să câștige câteva meciuri bune în ITF și a continuat la WTA cu meciuri duse în trei seturi; așa că a început să creadă din ce în ce mai mult în ea.“

Jaqueline, despre ce a schimbat Thomas la ea:

„Îmi spunea mereu să fiu disciplinată pe teren și în afara lui, a trebuit să accept că nu făceam totul bine. Am încercat să fiu mai bună și să mă perfecționez. Nu mai dădeam importanță mâncării, mâncam ce voiam când voiam. (Thomas) mi-a spus că mâncarea este combustibilul pentru corpul tău, am experimentat cum mă simțeam după ce mâncam ce îmi spunea el și diferența când mâncam pe cont propriu, am învățat din asta.“

Thomas: „Ea mânca două mese pe zi, pentru că îi plăcea să mănânce multe dulciuri și nu voia să se îngrașe, așa că am întrebat-o: dacă mănânci prost și dormi până târziu în timpul unei săptămâni, crezi că organismul tău va supraviețui? Îți voi arăta cât de mult poți crește!“

Jaqueline, despre conexiunea cu un antrenor:

„Simt că am nevoie de el (Thomas) tot timpul. Îl întreb mereu înainte de a face ceva. Am nevoie de conexiune cu antrenorul și de a fi deschisă, de a-i spune ce simt în legătură cu exercițiile sau cu orice lucru întâmplător.“ 

Thomas: „Petrecem 40 de săptămâni pe an împreună, creăm o legătură; eu sunt cel care o antrenează, dar și cel cu care poate vorbi. Când pierde, îi spun că e în regulă, am pierdut, mâine trebuie să ne antrenăm, și astfel încerc să o ajut să depășească momentul. Nu este în regulă să fie singură în momentele dificile de după meciuri.“

Jaqueline, despre punctul ei de cotitură:

„La Sankt Petersburg am făcut pentru prima dată sferturi de finală la un turneu WTA. Eram încrezătoare în nivelul meu, dar știam că mai am multe lucruri de îmbunătățit, așa că mi-am spus că dacă am ajuns aici știind că pot face mai mult și că nu am jucat așa cum mi-am dorit, atunci există potențial. Trebuia doar să îl găsesc și să îl folosesc în modul potrivit. Când l-am întâlnit (pe Thomas), totul a început să meargă ca pe roate, în fiecare săptămână am progresat, am învățat mai multe lucruri despre mine și despre circuit. Am devenit dornică de mai mult.“ 

Thomas, despre a-ți găsi identitatea:

„Cu Jaqueline am lucrat la aspectul mental – când am început să lucrăm, nu arăta emoții pe teren. Nu e rău să lași emoțiile să iasă, dacă tu ești cea care le controlează. Este mai bine să țipe și apoi să se reconcentreze. Până când nu iese din tactică, pentru mine este în regulă, nu este un robot, fiecare are propria identitate. Asta am întrebat-o: ce fel de jucătoare ești, ce joc îți place, ce te face să vibrezi pe teren? Și cred că și-a găsit răspunsul.“

Jaq: „Niciodată nu am simțit că fac ceva greșit țipând, am simțit că trebuie să mă eliberez de acele emoții. Dacă le țin în mine devin frustrată cu mine, iar la tenis nu mai sunt acolo. E mai bine să te exprimi, atât timp cât o faci într-un mod pozitiv.“

Jaqueline și lucrurile desprinse din perioada post-accidentare:

„Toată lumea a fost pozitivă în jurul meu, am învățat că pot avea răbdare, chiar și în momentele proaste am continuat să merg mai departe, pentru că știam că este doar o fază prin care trebuie să trec. Piciorul este mai puternic acum, pentru că am un ligament fals în interior, care este de două ori mai puternic decât ligamentul uman, dar trebuie să lucrez pentru mușchi.“

Thomas completează: „(Jaqueline) a învățat multe și va fi mai puternică atunci când va începe să joace. Mai sunt trei luni până la US Open, care va fi primul ei turneu la care se va întoarce, deoarece și-a înghețat clasamentul și nu are voie să joace până pe 26 august. Acum ne antrenăm din greu și pregătim acest turneu, pentru care în mod normal nu avem atât de mult timp la dispoziție. Vreau ca ea să devină mai puternică din punct de vedere fizic și să folosească aceste trei luni ca pe o oportunitate. Știu că a crescut din punct de vedere mental, a avut timp să se gândească la cum a devenit o jucătoare bună și cum poate folosi mecanismul planului tactic pentru a-și optimiza obiectivele.“

Foto: Ramona Toderaș | 30-0