Jaqueline Cristian este cea mai nouă jucătoare din România care intră în Top 100: „Disciplina e cel mai prețios lucru pe care l-am învățat anul acesta”

Jaqueline Cristian a primit azi confirmarea și recompensa pentru sezonul ei foarte bun, reușind intrarea în premieră între primele o sută de jucătoare ale lumii. E un salt anunțat de ceva vreme; încă înainte de pandemie Jaqueline începuse să dea semne, incluzând aici victoria cu Veronika Kudermetova din Fed Cup, care a propulsat-o în atenția tuturor, meciul promițător cu Sofia Kenin și startul foarte bun de sezon 2020. Dar anul acesta, ea a reușit să fie mult mai constantă și să producă în mod constant rezultate bune.

A început cu sfertul de finală de la St. Petersburg, unde a venit din calificări și a învins-o pe Jelena Ostapenko, și a continuat cu alte rezultate solide în partea a doua a anului, incluzând sferturile de la Palermo și Cluj sau prima semifinală a carierei într-un turneu WTA, la Nur-Sultan.

Anul a inclus și eșecuri grele, incluzând aici două eliminări în ultimul tur de calificări al unor Slamuri (la RG și US Open), dar Jaqueline a spus mereu că învață mult din aceste episoade. În plus, colaborarea cu noul ei antrenor, Thomas Drouet, i-a prins tare bine, iar Jaq îl creditează pe acesta pentru schimbarea ei de mindset.

„Schimbările au început să apară de acum trei luni, după ce mi-am schimbat antrenorul și am început să lucrez cu Thomas. S-au schimbat foarte multe în viața mea pe partea de tenis, disciplină, organizare. Ideea de performanță în sine a făcut un click în capul meu și am înțeles niște lucruri. Sigur m-am maturizat odată cu venirea lui. Și a început munca serioasă, foarte serioasă. Au venit antrenamentele în care vomiți la final și după care nu îți mai trebuie absolut nimic, doar să ajungi acasă și să dormi. Iar acum încep să se vadă rezultatele”, ne-a spus Jaqueline, într-un interviu luat la Transylvania Open, pentru #BTTalks. Un turneu despre care Jaq a avut doar cuvinte de laudă: „Este unul dintre cele mai frumoase turnee la care am participat. Foarte bine organizat. Tema și decorul sunt foarte frumose. Este special, fiind acasă (…) este foarte inteligent gândit. Și, chiar dacă nu am avut fani, am simțit suportul lor”.

„Îmi place foarte mult să joc cu public. Prefer să fie de partea mea, dar nu am vreo problemă nici chiar atunci când nu mă susține. Tot mă motivează. De când eram copil, de când am câștigat Petit As, cred că aveam 13 ani când am avut primul impact cu 7.000 de oameni în tribună,, de acolo mi-am dat seama că îmi place. E ceva ce îmi prinde bine. – Jaqueline Cristian

Jaq crede că impactul avut de Thomas Drouet – tehnician care a mai lucrat în trecut cu nume ca Marion Bartoli, Anastasia Pavlyuchenkova, Shuai Peng sau Qiang Wang, are de-a face și cu ușurința cu care cei doi comunică:

„De când a venit el s-a schimbat intensitatea antrenamentelor. Avem și o chimie foarte bună, îmi dă foate multă încredere și cred că facem o echipă foarte bună. Este un om cu care chiar poți să vorbești, iar eu aveam nevoie de cineva care să mă asculte și cu care să pot să comunic nu doar atunci când câștig, ci și atunci când pierd. Pentru că atunci când am început să lucrez cu el veneam după o perioadă în care pierdusem câteva meciuri la rând, unele 6-4 în decisiv, altele 7-6 în decisiv, și aveam probleme cu încrederea în forțele proprii. El a adus niște lucruri la antrenamente, iar partea mea a fost să le pun în practică în timpul meciurilor. La fiecare meci este alături de mine și asta îmi dă foarte multă încredere.” 

„Schimbarea a venit treptat, de la antrenamente, nu neapărat de la meciuri. Și din comunicarea cu antrenorul. Atunci am simțit că poate merge. Ai încredere, mergi până la capăt, nu îți taie nimeni capul dacă pierzi meciul” – Jaqueline Cristian 

O bună parte din aceste rezultate bune au venit în indoor – nu întâmplător Jaqueline are un bilanț de 14-6 înaintea primului meci de pe tabloul principal de la Linz, iar jucătoarea admite că are o slăbiciune pentru această suprafață.

„Îmi place. Nu sunt atâtea lucruri cu care trebuie să te bați, cum ar fi vremea, vântul, chestii pe care nu le poți schimba ca jucător. Mai este și sunetul care se aude atunci când servesc sau când lovesc din plin o minge. Este un sunet curat în indoor, cred că asta îmi place cel mai mult.” 

Într-un interviu de anul trecut, Jaqueline ne spunea că nu se uită neapărat la progresul din clasament, ci să îmbunătățească mereu câte ceva în jocul ei, dar și fizic, psihic sau tactic. Obiectivul ei a rămas același, și e interesant – și încurajator – să observi cât de des vorbește ea despre „disciplină”.

„Consider că mai am încă foarte multe lucruri de îmbunătățit și tot ce îmi doresc este să fiu sănătoasă. Stiu ce înseamnă să ai accidentări, am fost o junioară destul de accidentată. Dacă sunt sănătoasă, dacă reușesc să îmi îmbunătățesc jocul, să păstrez disciplina actuală și să conștientizez prioritățile, cred că o să progresez din ce în ce mai mult. Clasament, puncte, rezultate, bani, faimă – toate astea vor veni la pachet”, spune Jaqueline, reiterând apoi că disciplina este cel mai prețios lucru pe care l-a învățat anul acesta.

Într-un an în care a fost tot mai des în preajma jucătoarelor de Top, Jaqueline și-a luat lecțiile necesare din aceste interacțiuni:

„Tot timpul am fost de părerea că nu doar victoriile de ajută să progresezi, ci și din meciurile pierdute ai foarte multe de învățat. Aveam nevoie să joc cu jucătoare de top 100, jucătoare din top 50. Este o altă intensitate în mecurile cu ele, este un alt nivel la care trebuie să îți ridici jocul. Așadar, a fost mult mai bine pentru mine și pentru tenisul meu să fac acest pas.”

Simte că aparține acum acestui grup de vârf?

„Simt că pot și că am tot ce îmi trebuie. Bineînțeles, așa cum am mai spus, mai am foarte multe lucruri de îmbunătățit, dar am început să am încredere și să conștientizez că pot și eu.”

Jaqueline își încheie anul la Linz, acolo unde a intrat pe tablou ca lucky-loser, după ce a cedat în turul al doilea al calificărilor cu Lesia Tsurenko, dar sezonul viitor este deja în atenția ei.

„Așa cum am mai zis, îmi doresc doar să fiu sănătoasă și să pot să îmi îmbunătățesc jocul, să înțeleg mai bine ce am de făcut, să nu mă mai pierd în anumite momente, să știu să mențin ritmul pe care îl am atunci când câștig. Sunt încrezătoare și abia aștept să vină sezonul următor, să pot să joc turneele mari, să mă întâlnesc cu jucătoarele de top și să fiu acolo”.

Și apropo de jucătoarele mari, Jaq știe ce și-ar dori să ia de la acestea. „Toate jucătoarele mă inspiră. De la fiecare încerc să fur câte ceva. Nu pot să zic că urmăresc o sportivă anumite. Eu sunt o jucătoare destul de agresivă și tot jocul meu se bazează pe agresiviate, dar mi-aș dori să mă mișc ca Simona sau să pot servi ca Naomi Osaka.”

Românce în Top 100 WTA de la lansarea clasamentului (1975) și cel mai bun loc ocupat de acestea

Mariana Simionescu – 36 (ianuarie 1978)
Florența Mihai – 29 (februarie 1978)
Virginia Ruzici – 8 (mai 1979)
Lucia Romanov – 49 (ianuarie 1983)
Cătălina Cristea – 59 (iulie 1997)
Ruxandra Dragomir – 15 (august 1997)
Irina Spîrlea – 7 (octombrie 1997)
Raluca Sandu – 91 (ianuarie 1999)
Edina Gallovits – 54 (aprilie 2008)
Raluca Olaru – 53 (iulie 2009)
Alexandra Dulgheru – 26 (aprilie 2011)
Monica Niculescu – 28 (februarie 2012)
Sorana Cîrstea – 21 (august 2013)
Alexandra Cadanțu – 59 (ianuarie 2014)
Andreea Mitu – 68 (iunie 2015)
Irina Begu – 22 (august 2016)
Simona Halep  – 1 (octombrie 2017)
Ana Bogdan – 59 (iunie 2018)
Mihaela Buzărnescu – 20 (august 2018)
Patricia Țig – 56 (octombrie 2020)
Gabriela Ruse – 83 (octombrie 2021)
Jaqueline Cristian – 100 (noiembrie 2021)

Surse date: WTA, Wikipedia

Fotografii: Transylvania Open