Jannik Sinner își apără titlul la Australian Open, câștigă clar finala cu Alexander Zverev

Jannik Sinner câștigă pentru a două oară la rând trofeul Australian Open, după victoria în trei seturi obținută în fața lui Alexander Zverev. E al treilea titlu de Grand Slam din cariera liderului mondial.

Sinner a câștigat cu 6-3, 7-6, 6-3 o finală fără dramă sau întorsături de situații, fără mult echilibru sau puncte spectaculoase. A fost clasicul meci în care jucătorul mai valoros își impune tenisul fără multe complicații.

Cu acest rezultat, Sinner ajunge la trei turnee de Grand Slam, după cele cucerite la Australian Open și US Open sezonul anterior. În partea cealaltă, Zverev pierde a treia finală de Slam – prima oară când face asta în trei seturi. În primele, la USO 2020 cu Dominic Thiem și la Roland Garros 2024 cu Carlos Alcaraz, Zverev a pierdut de fiecare dată în cinci seturi, după ce a condus cu 2-0, respectiv 2-1 la seturi.

E o nouă șansă la un titlu de Slam pentru Zverev care trece pe lângă el, și e de văzut dacă aceste înfrângeri își vor spune sau nu cuvântul. Șanse să joace o altă finală vor mai fi; e un jucător suficient de bun încât să-și facă loc spre fazele finale ale unui Slam, însă problema e ce se va întâmplă în finală, acolo unde inevitabil întâlnește un jucător care își asumă mai multe riscuri, iar eficiența lui pare că scade treptat. În meciul de astăzi, cu excepția unui segment din setul doi, a părut complet resemnat cu faptul că va pierde, din nou, finala.

În schimb, Sinner își continuă dominația asupra circuitului, arătându-și, încă o dată, valoarea și faptul că evoluează la un alt nivel față de aproape toți adversarii săi.

În drumul către trofeu, Sinner a pierdut doar două seturi, iar din sferturi încolo a părut că își ridică din ce în ce mai mult nivelul; a fost tot mai exact în execuții și serviciul a mers din bine în mai bine.

Finala a fost în multe segmente de joc previzibilă. Zverev nu l-a putut încurca cu nimic, nu a avut de unde să apuce jocul solid al italianului și în cele mai multe momente doar a răspuns jocului alert și exact al lui Sinner, fără să încerce să ia frâiele în mâini și să joace pentru a-și lua victoria. Uneori, a așteptat prea mult, alteori a avut șanse, dar nu le-a fructificat și în multe dintre cazuri a părut că nu știe ce sau cum ar trebui să joace pentru a schimba soarta finalei.

Rivalitatea Sinner – Zverev e, până într-un punct, interesantă. Nu e neapărat fascinantă, pentru că sunt doi jucători cu stiluri similare, care joacă același tip de tenis, cu diferența că Sinner o face într-un mod mai incisiv și curat, iar Zverev are tendințe defensive cunoscute. Ce e cert e că ambii stăpânesc foarte bine jocul de regularitate din spatele liniei de fund, ceea ce, în foarte multe cazuri, le e suficient ca să câștige meciuri, doar pentru că sunt mult mai puternici decât adversarii lor la acest capitol; cu alte cuvinte, cu un efort de bază pentru ei, o evoluție de rutină. Cum se întâmplă când față în față sunt jucători cu același tip de tenis, schimburile de mingi sau chiar planurile de joc tind să devină previzibile. Fiecare încearcă să rămână cât de stabil e posibil de pe linia de fund pentru a-i străpunge defensiva celuilalt.

Ca match-up, lui Sinner nu îi place neapărat jocul lui Zverev (inclusiv la întâlnirile directe, neamțul încă îl conduce cu 4-3), iar asta pentru că și Zverev poate face la fel de bine ce face el. Asta îl obligă pe Sinner să schimbe lucruri, să fie mai agresiv, să rupă ritmul mai repede și chiar să lovească mai devreme. Sunt niște ajustări care, într-o mică măsură, îl scot din zona de confort, îl obligă să joace altceva; diferența dintre cei doi e că Jannik a arătat că e mai dispus la aceste ajustări decât germanul.

Deși a fost o finală între primii doi jucători ai lumii, diferența de calitate s-a văzut în absolut toate momentele cheie. Modul în care Sinner a jucat punctele mari, care l-au și făcut campion, a fost complet opus față de cum a tratat Zverev anumite momente care l-ar fi putut duce în avantaj. În primul set, la 4-3, Zverev a cedat un game complicat jucând pasiv fix când nu trebuia, ceea ce i-a adus rapid break italianului, care a închis setul în game-ul următor. În setul doi, Zverev a condus cu 5-4, 30-0, iar de aici, pentru că Zverev a permis, Sinner n-a avut nici cea mai mică ezitare să vină peste adversar, să-l preseze și să-și câștige punctele pentru a reveni în game. În tiebreak-ul setului doi, Zverev a avut un avantaj de un mini-break, iar până la final a mai câștigat două puncte.

În toate aceste momente, care i-ar fi adus un avantaj important, Zverev a așteptat eroarea, a jucat prea neutru, prea defensiv și n-a avut curajul să preia inițiativa. Aici s-a făcut diferența în această finală și asta e diferența între un jucător care a câștigat deja trei Slamuri și unul care a pierdut trei finale de Slam. Zverev este un jucător excelent, cu un tenis foarte consistent, dar când întâlnește un jucător de tipul lui Sinner, care e realmente la un alt nivel, nu dă impresia că ar avea cu ce să contracareze.

Senzația a fost că Sinner poate pierde acest meci doar dacă îl încurcă problemele fizice și i se agravează problema la coapsă. Zverev a părut că se complace în același tenis standard, pe care-l joacă de obicei, fiind chiar conștient că asta nu îi va aduce succesul și ce e, poate, și mai ciudat e faptul că nici nu a încercat să schimbe lucruri.

După două finale pierdute, în care limbajul corporal și planurile de joc au fost aproape aceleași de la început și până la final, acum era timpul să încerce să schimbe lucruri din mers, să găsească soluții prin care tenisul său să-l rănească pe italian, fiind mai agresiv, poate, venind mai des spre fileu, căutând să ia din timpul de reacție adversarului. A arătat în alte ocazii de-a lungul timpului, inclusiv vs Big 3, că poate face asta. Desigur, e ușor a spune că trebuia să schimbe – când ceva nu merge e clar că trebuie să schimbi – însă nici adversarul nu i-a oferit aceste spații de manevră. Când i le-a oferit, nu a putut profita de ele. Iar când le-a căutat, deja era prea târziu pentru Sinner era intrat prea bine în ritm pentru a mai ceda.

În setul trei, chiar la începutul setului, Zverea a părut deja resemnat cu acest rezultat. Și-a cedat serviciul repede, iar intensitatea și calitatea loviturilor sale n-au mai fost unde sunt de obicei, ceea ce a făcut ca Sinner să pună stăpânire completă pe meci și să închidă socotelile fără prea mari dificultăți.

Dacă Zverev trebuie să aștepte acum o nouă șansă să lupte pentru un Slam, Sinner deja poate privi spre mai mult. Italianul începe sezonul în aceeași notă ca în 2024, dar cu mult mai multă experiență și încredere acumulată. Are cheia pentru majoritatea jucătorilor din circuitul ATP (mai puțin Alcaraz) și e de urmărit cum își va consolida acest statut în circuit, în restul sezonului, în special la cele două turnee de Slam pe care nu le-a câștigat până acum.