Jannik Sinner e campion de Masters, obține cel mai important titlu al carierei

Jannik Sinner e noul campion al Mastersului Canadei, după o victorie clară cu Alex De Minaur în finala de la Toronto. Sinner s-a impus cu 6-4, 6-1 în fața australianul și câștigă astfel primul titlu Masters, acesta fiind și cel mai important rezultat al carierei sale de până acum. În urma acestei victorii, Sinner va urca pe locul 6 de luni, cel mai bun loc ocupat în clasamentul ATP.

La 21 de ani, deja cu o serie de rezultate frumoase în spate (8 titluri ATP, o semifinală de Slam) și după două finale de Masters pierdute (ambele la Miami, în 2022 și 2023), Sinner sparge gheața, așadar, cu primul său trofeu Masters, obținut după o săptămână aproape perfectă în Canada, în care a pierdut doar un singur set în patru meciuri.

În tenis, matchup-ul cântărește mai mult decât orice și în funcție de asta se stabilește și dinamica unui meci. Există, desigur, excepții, dar, în general atunci când un stil de joc nu convine unui jucător, asta nu se poate schimba prea ușor și, în cele din urmă va sfârși prin a pierde meciul. În cuvinte mai puține, matchup-ul nu minte niciodată și de foarte multe ori are un impact masiv asupra modului în care curge un meci și al rezultatului în sine.

În cazul Sinner – De Minaur, australianul nu se simte confortabil cu nimic din ceea ce oferă Sinner pe terenul de tenis: italianul e mai agresiv decât el, servește mai bine decât el, nu îl lasă să dicteze iar raportul de forță e pur și simplu net în favoarea lui Jannik.

De Minaur are multe calități, face multe lucruri corect (încearcă să se folosească mult de picioare, de deplasare, are explozie în lovituri și contraatacă inteligent), dar nu are acele elemente – și nici fizicul nu îi permite – prin care, în anumite meciuri, să facă lucrurile să depinde doar de el.

Nu se poate lua la trântă de pe linia de fund cu Sinner pentru că nu are forța necesară să susțină mult timp aceste schimburi de mingi. Nu poate încerca să preia mai rapid controlul în punct, pentru că el ar nevoie de 4-5 lovituri pentru a avansa în teren, în schimb Sinner îl poate pune în defensivă cu o singură lovitură. Nu se poate baza exclusiv pe defensivă, pentru că defensiva lui, deși e bună, încă nu e la un nivel care să îi permită să reziste când un jucător ca Sinner lovește atât de curat și intens oricât e nevoie.

Cu toate astea, de Minaur poate produce un tenis excelent – iar în această săptămână exact asta a făcut, trecând de Cameron Norrie, Taylor Fritz și Daniil Medvedev, trei jucători de top, cu stiluri de joc diferite, care i-au lăsat deschise mici portițe, de care a știut să profite din plin, să revină și să-i învingă (cu Fritz a revenit de la 2-5 în primul set, cu Medvedev a revenit de la 2-5 în primul set și a câștigat).

Însă astăzi a întâlnit un jucător puternic, care avea un ascendent asupra lui și care nu i-a lăsat deschisă nicio mică fereastră. Sinner a fost de neclintit în majoritatea momentelor importante, a servit impecabil și a menținut același nivel intens pe tot parcursul finalei.

În aceste condiții nu e deloc întâmplătoare evoluția acestei finale și nici faptul că Sinner tocmai l-a învins pentru a cincea oară la rând pe australian, într-un duel ce s-a simțit previzibil pe alocuri ca deznodământ.

Jessica Pegula trece de surprinzătoare Samsonova, câștigă la Montreal

Chiar și mai previzibilă a fost finala feminină de la Montreal, a cărei soartă a fost, din păcate, dramatic influențată de factori externi. Cum semifinala de ieri dintre Rybakina și Samsonova nu s-a putut juca, cele două au jucat duminică, iar învingătoarea avea să revină curând pe teren, unde era așteptată de o Jessica Pegula odihnită și motivată, venită după o victorie-semnătură.

Samsonova a câștigat – oarecum surprinzător – duelul cu Rybakina, 1-6, 6-1, 6-2, continuând astfel o serie de victorii de top în Canada, unde le mai învinsese pe Sabalenka și pe Bencic.

Însă rusoaica nu a mai avut absolut nimic de oferit în finală, pierzând, 6-1, 6-0 cu Pegula, în nici 49 de minute, într-o confruntare dezechilibrată. Meciul nu s-a ridicat la așteptările unei finale de turneu WTA 1000, pentru simplul fapt că totul a fost despre Pegula, iar Samsonova s-a chinuit să lege punctele și s-a simțit că face eforturi mari să reziste în meci. În ciuda acestui rezultat și a scorului drastic din finală, Samsonova a avut parte de o săptămână excelentă la Toronto, iar calificarea în prima finală WTA 1000 o va duce pe Samsonova de mâine pe locul 12.

Este al doilea titlu WTA 1000 pentru Pegula, după cel de la Guadalajara 2022, și primul ei titlu al sezonului. Americanca e pe 3 în clasament, după Swiatek și Sabalenka.

Acesta este al doilea titlu WTA 1000 pe care Pegula și-l trece în cont – și poate cel mai important ca semnificație, având în vedere traseul avut: Putintseva – Paolini – Gauff – Swiatek – Samsonova.

Finala a fost una fără istoric și complet dezechilibrată, dar evoluția meciului nu ar trebui să surprindă neapărat. Jocul haotic și fără repere arătat de Samsonova are legătură cu situația în care a jucat această finală.
La două ore distanță după ce a învins-o pe Elena Rybakina, în trei seturi, rusoaica a revenit pe teren pentru finală, având în față o Jessica Pegula proaspătă fizic, mai experimentată în astfel de meciuri și cu mult mai multe de oferit.