Istorie: Federer, eliminat în turul 2 la Wimbledon!

Greu de închipuit un final mai potrivit pentru una dintre cele mai ciudate, imprevizibile și greu de uitat zile din istoria tenisului profesionist. O zi încărcată cu surprize de tot felul s-a încheiat adecvat, cu cea mai mare dintre ele: în turneul în care sărbătorea 10 ani de la primul său titlu la Wimbledon, Roger Federer s-a văzut eliminat încă din turul 2. De către Sergey Stakhovsky, dintre toți oamenii, numărul 116 mondial. Așa s-a oprit poate cea mai impresionantă serie de longevitate din istoria unui sport în care contează prea puțin ce-ai făcut ieri, dacă nu reușești să-ți reconfirmi statutul azi: seria de 36 de prezențe consecutive în sferturile de finală ale unui Slam, începută acum un deceniu.

Tot acum un deceniu se contabiliza și ultima oară când Federer a fost în afara primelor patru locuri. De lunea cealaltă, el va coborî până pe 5, ba chiar până pe 6 în eventualitatea în care Tomas Berdych va cuceri titlul. Nu că asta ar mai mira pe cineva, la cum merge turneul.

Dacă e ceva care să-l consoleze pe Federer e că jucătorul care l-a bătut atât de devreme, la turneul său atât de drag, a folosit exact cu arma cu care Federer a intrat în tenisul de înalt nivel: serviciul-vole. Stakhovsky a făcut un meci fantastic de atac, și-a folosit la maximum toate ocaziile, a avut curaj, a închis ușa în nas unei (unor) posibile reveniri și și-a câștigat victoria, nu a primit-o cadou. Ar putea fi făcută o pledoarie pentru evoluția lui Federer, altminteri nu una catastrofală. Adevărul e că elvețianul a câștigat meciuri în care a jucat mult mai slab decât a făcut-o azi, o realitate normală la jucătorii din Big Four – să câștige și când joacă sub nivelul lor. Azi n-a fost posibil, pentru că Stakhovsky a fost, la fel precum Darcis cu Rafa, cu două zile înainte, jucătorul mai bun. Iar în tenis jucătorul mai bun în ziua respectivă câștigă aproape fără excepție.

Stakhovsky l-a bătut pe Federer fair and square, cum ar zice chiar Federer.

L-a bătut venind la fileu de 96 ori (!), comparativ cu cele 18 urcări ale elvețianului (!!).  Comparativ, în ziua în care l-a bătut pe Sampras la Wimbledon, RF a făcut de 109 ori serve & volley. 

L-a bătut câștigând două tiebreak-uri din trei – un capitol la care ucraineanul era, de regulă, extrem de slab. Dar era slab și la Wimbledon până azi.

L-a bătut apărându-și fantastic serviciul, în special pe al doilea. De regulă un excelent cititor al serviciului adversarilor, Federer n-a putut obține decât un break tot meciul, și acela într-un moment în care ucraineanul coborâse un pic ritmul, realizând ce performanță e pe cale să producă. 

Și l-a bătut păstrându-și sângele rece în cele mai aprinse momente ale meciului. Să închizi un astfel de meci poate fi cel mai complicat lucru din lume. De-a lungul seriei sale de 36 de sferturi, Federer a fost de multe ori în pericol, de mai multe ori decât își aduce aminte lumea, salvându-se în câteva rânduri din situații extreme. A făcut-o datorită geniului, dar l-a ajutat și faptul că adversarul s-a clătinat preț de câteva momente, oferind o ocazie. Era nevoie poate de un killer cu sânge rece și cu alura lui Stakhovsky, un tip care nu s-a ferit niciodată să spună și să facă exact ce gândește (amintiți-vă de eternele declarații despre banii câștigați de femei din tenis, criticile la adresa capilor tenisului sau poza făcută cu telefonul unei urme pe zgură), ca un astfel de huge upset să fie dus cu bine până la capăt. 

Sau dacă au fost ocazii pentru ca Federer să reintre în meci, elvețianul le-a ratat mai mult sau mai puțin dezinvolt. Când Federer câștigă primul set pe iarbă, partida este, de regulă, gata tranșată. Cel puțin așa s-a întâmplat în 91 dintre precedentele 93 de ocazii. Oportunitățile ratate, a se citi mingi de break ȘI momente în care poarta era (între)deschisă, l-au costat însă amarnic. „Am jucat slab punctele importante, cum de altfel am făcut-o tot anul”.

Puncte importante, cum au fost, de exemplu, cele două mingi de break de care a beneficiat la 5-5 în setul doi. Adus în al doilea tiebreak consecutiv, Federer a recuperat prompt un minibreak, apoi, la 5-5, a dat o ramă cu forehand-ul la 5-5. Culmea, singura lui greșeală neforțată din tot setul, dar suficient pentru ca Stakhovsky să egaleze la seturi. Poate suna un pic nedrept, dar e o situație perfect normală în meciurile pe iarbă – în meciurile bune pe iarbă, cum a fost acesta.

De regulă, după un astfel de pas greșit, Roger răspunde cu o replică rapidă și tăioasă. N-a fost să fie cazul. În game-ul doi din setul trei a avut alte două șanse de break cu care să se desprindă și să pună din nou lucrurile în normal, însă le-a ratat și pe astea, forehand-ul trădându-l încă o dată. Au fost poate singurele șanse de break pentru Federer în care el chiar a avut un ascendent în felul în care au decurs punctele, dar inutil. La 5-5, a fost rândul lui să facă un game slab pe serviciu, dar Stack n-a ratat ocazia, făcând ceea ce a fost primul break al meciului, după o altă ramă a elvețianului, de data asta cu reverul. Stakhovsky a jucat îndrăzneț game-ul următor, nu s-a speriat și secunde mai târziu avea 2-1 la seturi. Lucrurile deveniseră din cale afară de serioase.

Alte câteva minute mai târziu și „pericolul” se transformase în iminență pentru Federer, care a cedat primul serviciul și în setul patru. L-ar fi putut replica imediat, dacă n-ar fi jucat neinspirat alte șanse de break, într-unul dintre rarele gameuri ezitante pe serviciu ale lui Stack. Roger a recuperat totuși dezavantajul la următoarea ocazie, cu emoții mari, dar și cu un rever mare, care ar fi trebuit să-l bage înapoi în meci. Primul său break, după două ore și 34 de minute. N-a bătut fierul cât a fost cald, și n-a concretizat nici șansa de set pe care a avut-o la 6-5, când un passing i-ar fi putut salva viața. Credit uriaș lui Stakhovsky pentru cum s-a apărat în acel punct la fileu, ca un adevărat erou. S-a ajuns iar în tiebreak, în crunch-time, unde Federer n-a fost deloc clutch. A salvat superb prima minge de meci, cu un passing cu sânge rece, aducător aminte de meciul cu Nadal din 2008, dar a trimis în out a doua minge de meci, într-un raliu de 13 schimburi, în care Stakhovsky și-a ținut mai bine cumpătul. Ca în tot meciul, altminteri. Set și meci pentru numărul 116 mondial. #History, dar nu în modul în care și-ar fi dorit Federer. Și în moment în care Stakhovsky, la fel ca în cazul urmei de pe zgură, chiar ar fi trebuit să scoată smartphone-ul și să facă o poză.

Ultima oară când ieșise timpuriu la Wimbledon se întâmplase în 2002, când pierduse la Mario Ancic, în turul 1. Tot la ediția din 2002, exact 11 ani împliniți azi, un anume Pete Sampras suferea înfrângerea proclamată ulterior drept un fel de simbol al inevitabilei lui ieșiri din tenisul mare, la George Bastl. Pentru doi oameni care au atâtea similitudini în cariere, măreție și performanțe, nu putea fi o coincidență mai (ne)potrivită.   

Ca idee, Sampras a urmat acea eliminare dezamăgitoare cu un titlu la US Open, ultimul din cariera sa. Extrem de dezamăgit la conferință. dar cu o serie de declarații similare precum cele date de Rafa cu două zile înainte, adică foarte oneste, Federer spune că mai are treabă de făcut. „Prima regulă în astfel de situații e cea de 24 de ore: nu te panica. Du-te înapoi la muncă și întoarce-te mai puternic. Nu e ceea ce mi-aș fi dorit aici, dar de regulă fac bine revenirile. Mi-aș fi dorit ca seria de 36 să nu se termine aici – e un număr frumos și n-aș putea fi mai mândru de el – dar nu e altă opțiune decât să accept și să merg mai departe. Nu simt că ar fi finalul unei ere, pentru că mai am planuri pentru următorii ani”, a spus Federer, nu înainte de a încheia cu un pic de umor negru: „Au fost finale pierdute care n-au durut atât de rău precum meciul de azi. Măcar acum n-a trebuit să trec printr-o ceremonie de premiere”.

„Voi fi OK”.

 

#Federer: „Looking forward to next year, that I can do better here next year. I still have plans to play for many more years to come.”

— Wimbledon (@Wimbledon) June 26, 2013

#Federer: „It was tricky. Credit to him for closing it out under pressure. He was better on the big points than I was today.” #Wimbledon

— Wimbledon (@Wimbledon) June 26, 2013

#Federer: „He was uncomfortable to play against. He served and volleyed really well. I think he did really well. I struggled on big points.”

— Wimbledon (@Wimbledon) June 26, 2013