Irina Begu răzbună la Wimbledon înfrângerile din restul anului, revine în turul al treilea cu un joc excelent

Pentru prima dată din 2015, Irina Begu se califică în turul trei la Wimbledon, după o victorie extrem de importantă cu Petra Martic, favorita 26 a competiției: 7-5, 6-7, 6-3 pentru Irina, care s-a văzut întoarsă de la set și 5-3, dar a reușit, în cele din urmă, să se redreseze și să obțină o victorie frumoasă – atât prin prisma evoluției și a adversarei, cât și a turneului, Wimbledon fiind primul Slam al anului în care Irina obține victorii. 

Irina a fost (și este) considerată drept o jucătoare de zgură; o specialistă pe zgură. În fapt, tenisul ei e atât de diferit și versatil încât se pliază pe absolut toate suprafețele – iar victoria de azi și parcursul ei de la Wimbledon din acest an (și din 2015) demonstrează, cumva, asta. E o jucătoare atipică, pentru că e agresivă, dar nu zdrobește mingea, e răbdătoare, dar nu tinde să devină defensivă și are un joc cu destule dimensiuni (scurte, slice-uri de rever, unghiuri scurte) încât să o numești jucătoare imprevizibilă și creativă, totodată. E capabilă să lovească fulgerător cu reverul în lung de linie, dar un punct mai târziu să incomodeze cu lungimea unui forehand care se urcă peste adversară datorită top-spinului. Are variante, are opțiuni și acum pare că ajuns într-un punct al carierei în care înțelege cum să folosească această multitudine de soluții în avantajul ei. 

Fără să fi jucat vreun meci pe iarbă anul acesta și ajungând la Wimbledon cu trei înfrângeri consecutive, Irina și-a regăsit la Londra acea liniște pe care a pierdut-o în sezonul de zgură. Sau poate tocmai pentru că a ajuns pe iarbă, unde în general nu a excelat în ultimii ani, a ajutat-o să joace liber și fără vreo mare presiune. De altfel, Irina a arătat în meciul cu Martic ca o jucătoare sigură pe ea, care joacă fără vreun stres și se bucură de moment. 

Precum în primul tur, când a dus la capăt cu bine două reveniri excelente în ambele seturi, Irina a gestionat impecabil aproape fiecare moment important și astăzi cu Martic, o jucătoare care știe cum să-și valorifice loviturile pe iarbă și are multă experiență la acest nivel. 

Deși a început setul cu break, Irina s-a văzut condusă câteva minute mai târziu cu 4-2, pe fondul unui joc foarte curat și inspirat al croatei. Martic e o jucătoare extrem de dificilă de învins, mai ales pe iarbă, tocmai pentru că variază mult și are o viziune bună asupra jocului în sine; așa se explică și rezultatele ei pe iarba de la Wimbledon, unde a ajuns în două rânduri (2017, 2019) în optimi. Croata poate executa pe terenul de tenis orice lovitură, poate face multe lucruri bune în același timp și a ajuns la o anumită maturitate care-i permite să știe ce și când să folosească pentru a fi eficientă. Această creativitate ajută mult pe iarbă iar o vreme tocmai această combinație de joc creativ, variat și intuitiv i-a pus mari probleme Irinei prin maniera în care Petra a condus punctul, prin variația pe care a propus-o și prin unghiurile generate cu lovitura de forehand. 

Meritul Irinei e că ori de câte ori a fost condusă, serviciul i-a rămas alături. Cu serviciul la cote destul de înalte (peste 55% puncte câștigate cu prima servă) și jocul ei a început, treptat, să se pună în mișcare: întâi un rever câștigător din alergare, apoi o scurtă bine executată, apoi un forehand năprasnic, apoi câteva slice-uri de rever venite la momentul potrivit și jocul a început să se lege. Toate aceste lucruri aveau să se reflecte, ulterior și în scor. De la 2-4 Irina a egalat, a servit pentru a rămâne în set la 4-5, a făcut break-ul decisiv la 5-5 și a fugit cu setul. 

În tot acest interval, tenisul Irinei a arătat foarte bine; și-a ajustat deplasarea (pași mici, mereu în alertă la retur) și loviturile (razant, plat, uneori liftat) suprafeței de joc, dând impresia constant că știe ce are de făcut pentru a câștiga puncte. Irina a făcut lucrurile cu convingere, n-a jucat întâmplător și a fost mereu pregătită să înfrunte ceea ce a venit din partea cealalată a fileului fără nicio teamă: a răspuns cu slice la slice, a avut curajul de a sta în schimburi de forehand în cross cu adversara și a fost necruțătoare cu returul când a fost cazul. 

Atitudinea asta bună a fost menținută și în setul doi, ba chiar s-a accentuat o vreme, ceea ce a făcut ca lucrurile să fie și mai clare pentru Irina, care a avut mult momente în care și-a dominat adversara. Jocul bun și atitudinea potrivită au dus-o la 5-3 pe Begu. De aici, meciul a căpătat o cu totul altă dimensiune. 

Întâi, Martic și-a făcut partea ei de treabă și a obligat-o pe Irina să servească pentru meci la 5-4 – o misiune de care Irina nu s-a putut achita, pierzându-și serviciul facil. Apoi, croata s-a folosit de toată experiența posibilă pentru a întoarce setul: salvează două mingi de meci în tiebreak într-un mod viclean (slice-uri joase, vine la fileu, încearcă să pună presiune, să-și oblige adversara să forțeze) și duce meciul în decisiv. Dacă e ceva ce-și poate reproșa Irina în tiebreak e decizia avută la 8-7, când s-a dus complet nepregătită la fileu și a fost rapid pasată. În rest, Martic a avut un cuvânt de spus la mingile de meci anulate. 

A fost un set disputat, în care Irina a fost, fără mari exagerări, jucătoarea mai bună. Dar Martic a avut ultimul cuvânt și a câștigat exact acele puncte mari de care avea nevoie pentru a face diferența. Nu e o întâmplare că i-a reușit asta croatei, o jucătoare foarte valoroasă, care a mai întors astfel de meciuri mari, în turnee mari. 

Că Irina a fost, per total, jucătoarea mai bună azi s-a văzut în decisiv. Dacă pentru finalul de set doi au fost suficiente acele puncte mari ciupite de Martic ca meciul să meargă într-un set trei, în setul decisiv lucrurile au revenit la normal – normalul stabilit de Irina până să rateze mingile de meci. 

E mare lucru că Irina a reușit toate astea, într-un astfel de meci, cu o astfel de adversară. Era ușor să cadă pradă nervilor și frustrărilor după șansele ratate și după cât de bine a jucat timp de două seturi, dar n-a făcut-o și a continuat să aplice și în decisiv cu mult succes ceea ce a aplicat timp de două seturi. Adică acel tenis curat, curajos și foarte bine adaptat suprafeței de joc. 

Primul indiciu că nu s-a lăsat afectată de pierderea setului a fost chiar primul game de serviciu din decisiv, începând setul trei cu patru servicii direct câștigătoare. Serviciul, care a funcționat la parametrii foarte înalți tot decisivul (a pierdut doar două puncte cu prima servă) i-a deblocat  restul loviturilor și a determinat-o să joace cu o și mai mare libertate. Foarte agresivă, gata să atace fiecare minge scurtă, echilibrată în defensivă și căutând, în același timp, să varieze, Irina a profitat de prima (și singura) minge de break a decisivului, a făcut break-ul la 2-1 și de acolo a fost de neoprit până la final, dat fiind cât de bine a servit. 

În turul următor, Irina se vede cu Iga Swiatek. Nu au mai jucat niciodată până acum și această întâlnire poate înseamna o oportunitate mare pentru Irina. Swiatek nu pare că se simte prea confortabil pe iarbă, încă se află în faza în care acumulează și învață (deși s-a impus la Wimbledon la juniori, în 2018) iar până la această ediție nu câștigase niciun meci pe tabloul mare la Wimbledon. E o șansă pentru Irina că are mai multă experiență – pe această suprafață, la acest nivel – dar și pentru că poloneza se află într-o perioadă în care încrederea ei a mai scăzut după eliminarea de la Roland Garros și înfrângerea categorică suferită la Eastbourne, cu Daria Kasatkina.

Meciul rămâne unul greu, pentru că tenisul rămâne tenis, iar Swiatek rămâne, de asemenea, o jucătoare de foarte mare valoare. Dar aceste meciuri câștigate de Irina ne arată că poate fi capabilă de lucruri mari. Chiar și pe iarbă, chiar și în fața unei campioane de Grand Slam. 

After a long hard match, Irina plays great in the 3rd set to join Sorana as the last 2 Romanians remaining in the draw. Irina Begu defeated Petra Martic 7-5, 6-7, 6-3. Irina will face Iga Swiatek in the next round.#Wimbledon pic.twitter.com/KX7dYMYf5u

— Romanian Tennis (@WTARomania) June 30, 2021