Irina Begu prinde viteză pe iarbă: „Cred că m-am relaxat, și asta ajută. Uneori, trebuie să iei lucrurile așa cum sunt”

Articol 30-0+ oferit gratuit timp limitat tuturor cititorilor. Dacă îți place conținutul 30-0, susține-ne cu un abonament 30-0+. 

Irina Begu a început Wimbledon pe sub radar, dar a reușit la Londra victoriile care poate păreau mai previzibile pentru ea în alte părți, la Australian Open sau la Roland Garros, adică cele două turnee de Slam la care a reușit câte o optime de finală, cele mai bune rezultate ale ei la acest nivel.

În schimb, a venit acest tur al treilea la Wimbledon, a doua oară în cariera ei când ajunge în această fază. Și a venit după o victorie muncită și o a doua excelentă, în care Irina și-a ridicat mult nivelul și a gestionat impecabil un moment greu, ratarea mingilor de meci din tiebreak-ul setului doi. Un nivel foarte bun, care a reamintit de cel atins în câteva ocazii de Irina în timpul sezonului anterior, dar și la startul celui actual.

Un nivel de joc care merita un rezultat chiar și mai mare, și care n-ar fi exclus să vină atunci când nu se așteaptă nimeni. Pentru că, așa cum spune ea, „e bine să te mai relaxezi și să mai iei lucrurile așa cum sunt”.

Am vorbit cu Irina după meciul din turul 1, cel cu Katie Volynets, despre revenirea la Wimbledon, cum a ajutat-o semifinala de dublu de la Paris, dar și despre accidentarea Simonei Halep, în contextul în care retragerea Simonei din turneul olimpic a fost anunțată cu puține momente înainte de discuția cu Irina.

Despre revenirea și primul meci la Wimbledon după doi ani

Mi-a luat un pic de timp să mă adaptez cu suprafața, am încercat să mă adaptez cât pot de mult, dar când e un meci oficial e un pic diferit. Dar mă bucur că am reușit să fiu destul de constantă în timpul meciului. Când te deplasezi se simte altfel, e și trecerea de la zgură la iarbă, atât de diferite, dar nu mi-a luat mult timp să mă obișnuiesc cu terenul. Mă bucur că atunci când am devenit un pic pasivă și am cedat terenul, am dat drumul iar la braț, de la 4-0, să fiu iar mai agresivă (n.a. meciul cu Volynets).

E plăcut, pentru că e un turneu deosebit, chiar dacă iarba nu e suprafața mea preferată, îmi face o plăcere deosebită să joc aici. E altă atmosferă și sincer mă bucur că după doi ani suntem din nou în postura asta de a juca aici, mai ales cu fani în tribune. 

Despre cum a ajutat-o semifinala reușită la dublu la Roland-Garros, a doua a carierei în turneele de Slam

A fost o surpriză plăcută, cu siguranță, mai ales pentru că eu nu mai jucasem atât de mult dublu în ultima perioadă, doar la Roma și în Australia. Focusul meu a fost întotdeauna pe simplu, și cu cât am avansat în carieră și în vârstă, am încercat să-mi canalizez energia către meciurile de simplu. Însă dublul mi-a plăcut mereu și m-am bucurat mult că am reușit semifinale atât la Roma, cât și la Roland-Garros. Și cu siguranță că se transferă încrederea și la simplu. 

Poate dacă aș fi avut un pic de noroc la tragerea la sorți la Roland Garros poate aș fi reușit să câștig un meci, poate două, să intru în turneu. Puteam să prind mai multă încredere, zgura mi se potrivește cel mai mult. Dar nu am fost dezamăgită după acel meci cu Serena Williams, am încercat să fac cât mai bine la dublu și cu siguranță mi-a prins foarte bine perioada aceea. Am prins și o vreme bună la Paris, restricțiile au fost un pic diferite față de aici, acolo aveam voie să și ieșim un pic, așa că a fost un turneu mai ușor din punct de vedere mental. 

Cred că m-am relaxat un pic. Asta contează câteodată. Atunci când muncești, muncești, e important să mai fii și relaxat și să vezi ce se întâmplă. Să iei lucrurile așa cum sunt. 

Despre eventuala prezență la Jocurile Olimpice

Din ce știu, sincer nu am mai urmărit, dar știu că după Wimbledon se va da lista finală. Acum o săptămână eram în afara listei. Nu am mai vorbit cu cei de la Federație, dar după turneu voi avea o discuție. 

Despre accidentarea Simonei

Am vorbit mai puțin recent, pentru că aici s-a retras vineri și nu am reușit să vorbim, am vorbit doar un pic cu Darren. Întotdeauna când te accidentezi și nu poți să joci Grand Slam-urile tale preferate, mai ales pe cele pe care le-ai câștigat, cu siguranță că este greu.

Cred că e dezamăgită că nu a reușit să se recupereze la timp. Dar toate lucrurile astea fac parte din cariera unui sportiv. Și noi trebuie să mergem mai departe, să încercăm să vedem și partea bună a paharului. Ani de zile a fost acolo în top și este în continuare în top. Și corpul ei a ajutat-o. Și cred că pentru asta trebuie să fie bucuroasă. Că ani de zile a jucat la cel mai înalt nivel și e ceva de admirat. Corpul ei a rezistat foarte bine. Probabil, cum am zis, e dezamăgită, dar sunt sigură că va face tot ce e posibil să se recupereze, iar atunci când se va simți ea bine, va reveni pe teren. 

Despre cum se simt sportivii de performanță atunci când trebuie să gestioneze accidentări mai serioase

Am avut câteva accidentări și pot să spun că cel mai important este să revii atunci când te simți pregătit. Ulterior, să iei pas cu pas. Depinde mult și de perioada de timp. Dacă sunt câteva săptămâni nu e o tragedie, dacă sunt câteva luni, cu siguranță că încrederea scade un pic și ai nevoie de câteva meciuri în picioare.

Depinde, pentru că trebuie să îți recâștigi încrederea în corp, asta e cel mai important, cel puțin așa a fost la mine. Toate lucrurile astea contează. Încrederea o recâștigi atunci când ai meciuri în picioare.