Irina Begu nu reușește surpriza, pierde cu Maria Sharapova în turul al treilea la Wimbledon

Irina Begu s-a oprit în turul al treilea la Wimbledon, învinsă de Maria Sharapova, 6-4, 6-3. A fost a doua întâlnire directă dintre cele două sportive. Irina s-a ținut aproape de rivala sa până la 4-4 în primul set, dar și-a pierdut serviciul când a servit pentru a sta în set. 

În setul secund, rusoaica s-a desprins la 5-0, înainte ca Begu să încerce o revenire. Maria a pus capăt meciului după o oră și 25 de minute. Pentru Irina, turul III a fost cel mai bun rezultat personal la Wimbledon.

A jucat bine Irina azi. Însă a avut o sincopă la sfârşitul primului set şi începutul celui de-al doilea şi asta a costat-o meciul. Paradoxal, era mai bine dacă se juca trei din cinci, ca băieţii. Ar mai fi avut timp să revină, pentru că pe final de set doi şi-a regăsit loviturile agresive, dar a fost prea târziu.

Cu ce rămânem din acest meci? Eu rămân cu două idei. Prima este că atâta timp cât a fost relaxată, Irina a jucat de la egal la egal cu Sharapova pe iarbă. Nu e un lucru pe care-l pot spune multe jucătoare. Din punct de vedere al jocului, până la 5-4, între ele două nu au fost mari diferenţe. Amândouă au un tenis agresiv, poate Sharapova un pic mai mult, dar Irina se mişcă mai bine. Tactica de a pistona reverul Sharapovei mi s-a părut interesantă şi a dat rezultate. Zic că mi s-a părut interesantă pentru că umblă vorba că reverul este lovitura mai puternică a Mariei. Pe de altă parte abordarea de a ataca mai întâi partea mai puternică a are adepţii ei: atunci când cade lovitura mai puternică, cade tot restul jocului. Este riscant, dar merită. Şi apoi, mai este şi elementul surpriză; adversara probabil nu se va astepta s-o pistonezi pe partea sa mai tare. 

Una peste alta, mi-a plăcut ce tenis a jucat Irina în primul set: curajos, cu lovituri adânci, cu nimic mai prejos ca forţă şi precizie decât Maria, care este cunoscută ca una din cele mai bune reprezentante ale tenisului „first strike”.

Acest lucru ar trebui să-i dea mare încredere Irinei în ceea ce priveşte potenţialul său: premize pentru progres sunt berechet. 

A doua idee este următoarea: Irina nu a pierdut din cauza joculuiîn sine, a pierdut din cauza emoţiilor. La 4-5, când servea să stea în primul set, au apărut greşelile pe primul serviciu, cel mai sigur indicator al încordării. Procentajul ei fusese până atunci solid, dar în acel game primul serviciu a dispărut aproape de tot din peisaj, oferindu-i Sharapovei o şansă pe care n-a refuzat-o: aceea de a ataca serviciul doi. Iar la fructificarea şanselor oferite de fluctuaţiile din jocul adversarei, Sharapova este neîntrecută.

Adevărul este că nu-i moment mai prost să ai o cădere a jocului decât la sfârşitul primului. Finalul de set, felul cum Maria i l-a suflat rapid, a avut un efect dezorientant – brusc Irina nu mai avea deloc avânt. E foarte greu să te regrupezi, să te remotivezi repede după ce ţi-a scăpat setul printre degete. 

Irina a continuat momentul de stupoare şi în setul doi, pierzându-şi la zero primul game pe serviciu. În curând, era 5-0. Atunci abia şi-a revenit şi a început să lovească din nou ca în setul unu. Imediat şi-a recuperat un break şi s-a apropiat la 30 egal pe serviciul Sharapovei la 5-3, dar o minge care s-a oprit în banda fileului a pus capăt speranţelor noastre renăscute. 

Porţiuni mari din acest meci, Irina a fost acolo, a demonstrat că jocul ei merită să se afle pe un teren principal la Wimbledon contra unei adversare de calibru. Asta e partea bună. Partea de îmbunătăţit este că jocul ei este tributar încă momentelor de presiune, mai ales la finalul setului. Probabil e nevoie de mai multe meciuri ca acesta, în care Irina să vadă că tenisul ei face faţă unor adversare redutabile. În acest fel, va avea încredere că poate duce la capăt misiunea încheind cu o victorie. Până la urmă, ca s-o cităm pe Svetlana Kuznetsova, această filozoafă din şcoala Rafael Nadal: „Este o diferenţă foarte mică între a fi undeva şi a fi nicăieri”. Şi de cele mai multe ori această mică mare diferenţă este în interior.

Victorii la dublu

Vești bune însă din turneul masculin de dublu: Florin Mergea și Rohan Bopanna au trecut de Bellucci și Duran în trei seturi strânse, 7-5, 7-6, 7-6. La rândul lor, Horia Tecău și Jean Julien Rojer au reușit o revenire spectaculoasă cu Begemann/Knowle, întorcând un handicap de două seturi și salvând o minge de meci pe parcurs, înainte de a câștiga un final echilibrat: 1-6, 3-6, 6-4, 6-2, 15-13.

Și Raluca Olaru a câștigat, alături de Michael Venus, în turneul de dublu mixt: 6-3, 6-2 cu Sa/Arruabarrena. Următorii adversari sunt Kontinen/Zheng.

Monica Niculescu a rămas singura româncă din turneul de simplu, ea urmând să joace mâine cu Krystina Pliskova, din Cehia.