Irina Begu nu găsește soluțiile la timp, pierde cu Kiki Bertens în primul tur la AO. „Trebuie să îmi refac clasamentul, vreau să mă calific la Jocurile Olimpice”

Pentru Irina Begu, întâlnirea asta cu Kiki Bertens, una dintre jucătoarele complete ale circuitului – o adversară care se mișcă excelent și poate să lovească fiecare lovitură din cartea de tenis – se anunța, încă din start, foarte complicată. Așa a și fost. Mai ales în primul set.

Irina a avut o șansă de break în game-ul de deschidere, a ratat-o și a plătit imediat prețul, când Kiki Bertens a reușit să câștige ea contra serviciului, la capătul unui game în care Irina a fost generoasă. Și a continuat să greșească des și în perioada următoare, chiar dacă, din când în când, a arătat că poate controla punctele de pe linia de fund.

Numai că pentru asta, Irina a avut nevoie să stea în teren, să ia mingea devreme și să încerce să fie tot mai agresivă agresivă, dar nu și risipitoare. Așa cum știi, ăsta e un echilibru greu de găsit în fața unei adversare care joacă variat și care excelează în defensiva activă.

Bertens, favorita 9 aici, a forțat-o pe Irina să-și aleagă ținte tot mai mici, să lovească mai apăsat și mai aproape de linii, căci altfel, în schimburile lungi, deznodământul era previzibil.

Ei bine, Irina, care o întâlnise deja de patru ori pe jucătoarea din Olanda (2-2 înaintea meciului acesta), n-a găsit echilibrul căutat în primele 30 de minute, a cedat repede primul set, 1-6, și a intrat în bucluc încă din startul setului secund, când și-a pierdut imediat serviciul.

Că Irina n-a pus capul în pământ la 0-3 și a reușit, în schimb, să-și crească brusc nivelul, ăsta e un mare compliment.

Lovind mai rotund și mai lung mai ales cu dreapta, urcând mai des la fileu și încercând câteva scurte – unele inspirate, altele nu – Irina a început să reziste tot mai bine în schimburile lungi. Ea nu s-a mai grăbit să apese pe trăgaci, a așteptat atentă ocazia potrivită și abia apoi s-a așezat pentru a închide punctele. Și a închis destule.

Irina a venit la 2-3, a stat apoi aproape, a avut o excelentă ocazie de a egala la 4, după o minge de break pe care Bertens a salvat-o cu ceva noroc, și ne-a arătat un pasaj de joc cu adevărat solid: multă varietate, mai puține cadouri și mai ales răbdarea de a sta în schimburi cu Bertens.

Din păcate, toate astea au venit puțin prea târziu. Iar Bertens, cu experiența ei, a făcut cel mai solid game al setului doi exact la țanc, pentru a închide socotelile la 6-1, 6-4, în ceva mai mult de 70 de minute.

Cum ar fi arătat jocul ăsta dacă Irina ar fi găsit nivelul din final încă de la prima minge? E întrebarea cu care rămânem.

„Sunt dezamăgită de rezultat, pentru că am simțit că fac mai mult decât o arată scorul”

Irina ne-a spus după meci că a încercat pe cât de mult posibil să aibă inițiativa, și, deși știa că Bertens nu își asumă multe riscuri, a surprins-o că olandeza n-a jucat mai repede.

„Mi s-a părut că nici setul 1 nu a fost așa de rău precum o arată scorul. Am stat în raliuri cu ea, dar am făcut multe erori neforțate, exact atunci când trebuia să închid punctul, asta, comparativ cu setul al doilea. Însă, per total, nu știu, mi se pare că am avut, în general, inițiativa. Am fost mult mai în teren față de ea, încercam să dictez eu jocul, dar ea a servit mult mai bine și a făcut mult mai puține greșeli neforțate.

Știam că nu este genul de jucătoare care riscă foarte mult. Știam că joacă destul de mult cross și înalt și că fiecare punct trebuie muncit, însă mă așteptam să joace un pic mai repede, recunosc. Mi-am pierdut un pic încrederea după primul set, pentru că simțeam că fac mai mult față de cum arată scorul.”

„M-am pregătit bine în offseason și sper ca această muncă să se vadă la un moment dat. Evident că sunt dezamăgită, mi-aș fi dorit mai mult de la acest meci, mi se pare un pic prea dur scorul, dar încerc să clădesc de aici, încerc să revin la forma de acum câțiva ani.” – Irina Begu

Irina a adăugat că Australian Open e un Slam peste care poți trece mai ușor, în cazul unui rezultat nefavorabil, pentru că practic se confundă cu începutul sezonului, interval când multe jucătoare încă își caută ritmul.

„E greu de spus dacă m-ar fi ajutat să am mai multe meciuri în picioare, condițiile sunt la fel pentru toată lumea. Suntem la început de an, încerci să pui în aplicare ceea ce ai făcut în offseason, dar, da, nu e un Grand Slam pe care să-l vezi atât de dramatic. Pentru că mai ai la dispoziție aproape un an întreg în care să poți să-ți ridici jocul.”

Însă preocuparea Irinei rămâne aceeași: are de recuperat în clasament, iar planurile ei depind mult de turneele la care poate intra.

„Clasamentul nu mă ajută foarte mult și o să trebuiască să văd unde intru, și să decid în funcție de asta. Sunt sentimente mixte; eram obișnuită să știu cu șase săptămâni înainte unde joc, dar văd în asta o provocare nouă și sincer, sunt pozitivă. Știu că am nevoie de cât mai multe meciuri în picioare, am nevoie să joc și turnee mai micuțe, să-mi ridic din nou nivelul, ca să fiu din nou alături de cele mai bune jucătoare.”

Obiectivul ei principal va fi, anul acesta, să se califice la Jocurile Olimpice, pentru a putea juca dublu alături de Simona Halep. Pentru asta, ar trebui să fie în Top 60 după Roland Garros, ceea ce înseamnă că va avea nevoie de o perioadă solidă în lunile următoare. E și motivul pentru care a luat o decizie importantă.

Irina și Simona vor încerca să joace câteva turnee împreună, dar, din aceleași motive de clasament, e greu să le decidă deja.

„Am mai vorbit cu Simo și o să încercăm să mai jucăm câteva turnee înainte. Nu am putut să planificăm, pentru că nu știu ce turnee pot juca eu. Chiar dacă nu pare departe, locul 105 e cam la limită. Va trebui să joc calificări la turnee precum Indian Wells și Miami. Dar eu îmi doresc din suflet să jucăm împreună la Jocurile Olimpice.”