Irina Begu: „Încercam să dețin controlul prea mult. Și nu e bine. Acceptând că nu poți controla tot, sunt mult mai relaxată, am de câștigat”

(Londra)

Irina Begu e de un calm desăvârșit zilele astea. Fie pauza dintre Roland-Garros și Wimbledon i-a priit, fie noua ei abordare, cea în care nu mai ține neapărat să aibă controlul, funcționează. Cert e că la Wimbledon Irina a fost printre remarcatele primelor runde prin ușurința cu care și-a făcut loc în turul al treilea. Fără set pierdut, fără dramă.

„Sunt destul de relaxată și chiar mă bucur de ce se întâmplă în toată perioada asta. Am muncit mult. Și m-am maturizat. Cu experiență și cu toți acești ani pe care îi am în spate, îmi dau seama că e un simplu meci de tenis și dacă reușești în ziua respectivă să dai tot ce poți tu, ieși de acolo câștigat. Și sunt mulțumită de ce fac eu ca sportivă.”

Noua ei abordare, de la turneu la turneu, o ajută să fie mai relaxată?

„Da, probabil că ia un pic din presiune”, spune Irina . Înainte încercam să-mi fac planul mereu. La turnee, eu eram cu agenda după mine, absolut totul era planificat, bilete de avion, hoteluri, absolut totul. Am crescut cu mentalitatea asta, mi-a plăcut, dar oarecum era… Încercam să dețin controlul prea mult. Și nu-i bine, pentru că se pot întâmpla lucruri, se pot schimba lucruri. Automat, făcând asta, ai și așteptări, dezamăgirile sunt mai mari. Și cred că anul trecut, când mi-a fost extrem de rău și nu știam cum o să mă simt, ce pot să fac a doua zi din punct de vedere fizic, cred că m-a învățat să mă descurc mai bine cu mine.” 

Irina admite că nu-i iese mereu – de exemplu, la RG spune că s-a simțit mult mai încărcată decât aici. „Lucrez cu mine; uneori pot să pun în practică, alteori, nu. Dar și în afara terenului, mă bucur mai mult de antrenamente. Înainte era mult mai greu, îmi puneam mereu o presiune, și antrenamentele trebuiau să fie perfecte. Eu sunt o perfecționistă și cer foarte mult de la mine. Și dacă nu ieșeau cum îmi doream eu, ieșeam dezamăgită de pe teren.”

Victor Crivoi pare să fi avut o contribuție majoră în această schimbare a ei.  

„Un rol foarte important a avut Victor în asta. M-a făcut să văd lucrurile dintr-un alt unghi. Am vorbit foarte mult cu el, și cu experiența lui chiar m-a ajutat să nu mai dramatizez atunci când pierd un meci de tenis, sau când am un antrenament prost; pur și simplu, mâine o să fie o altă zi”, spune Irina.  

O consecință a acestei cedări a nevoii de a avea controlul este și schimbarea relației Irinei cu iarba. Dacă ajungi să o înțelegi, lucrurile se schimbă.

„Am acceptat iarba de ceva ani, mă simt bine pe ea, nu mai am acel război sau conflict în interiorul meu. Îmi place acum, chiar mă bucur, nu am niciun moment în care să zic, de ce sunt aici, de ce sunt pe suprafața asta. În trecut se întâmpla asta și nu mă simțeam bine. Voiam să controlez mult mai mult jocul aici. Eram supărată pe suprafață. Dar mi-am dat seama că sunt lucruri care nu țin de mine. Și atunci trebuie să accept. Acceptând lucrul acesta am mai mult de câștigat, sunt mult mai pozitivă, sunt mult mai relaxată. Și de când am acceptat-o, chiar mă simt bine.” 

Irina se vede cu Jelena Ostapenko în turul al treilea, în încercarea de a-și oferi o a doua optime de Grand Slam consecutivă. Iar match-up-ul cu letona este unul cu totul și cu totul particular.

„Nu primești ritm, e o jucătoare care lovește în forță. N-o să fie un meci ușor, știu cum joacă, știu la ce să mă aștept. Cred că cel mai important este, vorbind așa un pic, să fiu cât mai solidă și mai constantă în joc, să încerc să mă mișc cât pot de bine și să fiu puternică pe picioare. Și să servesc, evident, bine. Am uitat ce era mai important.”