Irina Begu e pentru prima oară în optimi la Paris, câștigă cu Annika Beck. Greu până când Irina a apucat meciul, confortabil după aceea

Irina a avut din nou parte de o adversară în premieră: Annika Beck, nr. 39, din Germania. Am văzut-o ocazional pe Beck anii trecuți și mi-a făcut impresia unei jucătoare solide, cu un tenis ritmat din spatele terenului și deplasare bună. Posibilele puncte slabe de exploatat pentru Irina erau gabaritul ei inferior și tendința de a se crispa sub presiune. 

Programată același teren unde acum două zile a doborât-o pe Vandeweghe în acea bătălie de pomină, Irina s-a conectat mai greu la acest meci. Beck a zburat de la început pe teren, jucând rapid și focusat. Irina a părut fragmentată, blocată într-o viteză intermediară, neputând să acceseze decât pe alocuri acel tenis curgător și presant. 

După un schimb inițial de breakuri, setul 1 a mers pe serviciu până la 3-4, când Irina a rezistat unui atac amplu, apărând nu mai puțin de cinci mingi de break. Cum se întâmplă deseori după un hold eroic, adversara este demoralizată și devine ea vulnerabilă în game-ul următor. Servind la 4-4, Beck a apărat un breakpoint, dar nu și pe al doilea, Irina reușind breakul și servind apoi pentru set. A avut ce-i drept nevoie de patru mingi de set pentru a închide, dar după 50 de minute de joc intens, era 6-4 pentru noi.

Cu toate acestea, nu aveam senzația că Irina este în siguranță, sau că are meciul clar sub control. Beck avea și ea susținătorii ei în tribune, la fel de gălăgioși ca ai Irinei și nu era pregătită să plece acasă așa ușor. Cu toate că Irina a avut două mingi de break în chiar primul game, nu a putut să le convertească și la 1-2 și-a pierdut serviciul după ce a apărat două mingi de break. În game-ul imediat următor a contraatacat și a avut două șanse de break, dar Beck a rezistat. Sfârșitul setului a găsit-o pe nemțoaică dominând, făcând un break la zero și încheind cu 6-2. 

20 de neforțate în setul doi, și doar 10 winnere pentru Irina. Similar cu setul 1, când avusese 18 neforțate versus 11 winnere, și totuși îl câștigase: dar diferența între cele două seturi a fost că în al doilea Beck și-a curățat mult jocul de erori și a crescut numărul de lovituri direct câștigătoare.

Era un semn că Irina trebuia să-și curețe și ea jocul și să se ocupe de jumătatea ei de teren. Zis și făcut. În primul rând, a crescut intensitatea la retur, mai ales pe al doilea. Beck nu a mai câștigat în decisiv decât 30% din punctele jucate pe primul și 25% pe al doilea. Ajutată de returul upgradat, Irina a putut face pasul în teren. Și când Irina face pasul în teren, tenisul ei e poezie: are ritm, echilibru și simetrie, și simplitatea sa e un adevărat balsam pentru fanul nevricos din noi. De asemenea, Irina a jucat mai mult și cartea urcării la fileu, o zonă în care este foarte competentă și care este un atu pe care nu mulți baselineri îi au în arsenal. 

Decisivul a fost momentul în care, după ce tot meciul se chinuise cu schimbătorul de viteze, Irina a reușit să bage în sfârșit într-a cincea. În primul game, Annika a reușit să apere două mingi de break, dar la 1-1 nu i-a mai mers: break la zero pentru Irina, după două winnere și două greșeli forțate. De acolo, m-am așezat confortabil și am savurat călătoria: hold la 15, break la 15, hold la 30, break la zero. 6-1 în 30 de minute și Irina era în prima ei optime de Roland Garros.

Următoarea adversară, americanca de 23 de ani Shelby Rogers, care a trecut de Petra Kvitova cu un scor foarte… kvitovian: 6-0, 6-7, 6-0. Am văzut-o pe Rogers cu Sorana, când a câștigat semifinala de la Rio. Deși Irina n-a mai jucat cu ea, trebuie să se pregătească sufletește pentru un meci similar cu cel contra lui Vandeweghe. Rogers împărtășește aceeași filozofie de joc cu compatrioata sa: bum, bum, BUM. Serviciu și forehand, schimburi scurte, cu artileria grea trăgând predominant din spatele terenului. 

Partea bună? Deși a jucat trei seturi, Irina a terminat azi cu o oră și jumătate mai repede decât contra lui Coco Vandeweghe, și are timp să se recupereze restul zilei de azi și mâine. De asemenea, meciul de acum două zile îi poate servi ca un fel de repetiție pentru cel cu Rogers. Americanca este debutantă și ea la acest nivel; asta poate fi și bine, dar și rău. Depinde dacă se va lăsa doborâtă de ocazie sau va zbura eliberată pentru că nu ea este favorită. Oricum, Irina are o șansă mare de a progresa în sferturi. Să sperăm că va profita de ea.

Nouăsprezece ani au trecut de când România n-a mai avut două jucătoare în optimi la @rolandgarros; Irina Spîrlea & Ruxandra Dragomir, în '97

— Treizecizero.ro (@treizecizero) May 27, 2016

Irina Begu: „Obișnuiam să visez să ajung în săptămâna a doua a unui Slam. Sunt aici ca să lupt pentru șansa mea” https://t.co/Kg4OY5Dg31

— Treizecizero.ro (@treizecizero) May 27, 2016