Irina Begu: „Dacă n-ar fi puțină dramă, probabil n-aș fi eu! Dar e despre a-ți găsi liniștea în momentele importante”

(Paris)

La fel ca în multe alte ocazii din cariera ei, am urmărit meciul Irinei Begu contra Jasminei Paolini, din primul tur de la Roland-Garros, ca pe-un thriller reușit. Cu o schimbare de direcție după alta, a fost greu de anticipat dacă Irina va reuși să treacă până la urmă peste rezistența italiencei. Asta, deși Irina a părut – de fiecare dată când a luat inițiativa – jucătoarea (mult) mai bună. 

Irina a văzut lucrurile similar din teren. Și știe că meciul a fost mai complicat decât ar fi trebuit să fie, dar vede și lecțiile care se desprind de aici.

„Am simțit la fel, da. Însă atunci când joci doi contra unul, când joci și împotriva ta, dar și împotriva adversarului, e mult mai greu”, începe ea.

„Am avut prea multe gânduri, cred că asta mi-a pus probleme. Pentru că jocul era OK, știam ce aveam de făcut. Jucasem cu ea și pe hard, și pe zgură, deci ne știm foarte bine. A fost vorba despre a-mi găsi liniștea în momentele importante. Câteodată reușesc asta mai repede, altădată îmi ia mai mult timp – azi mi-a luat mult”, spune Irina, înainte de a retrăi desfășurarea rollercoaster a setului decisiv, care era cât pe ce să-i scape printre degete. La urma urmelor, Paolini a servit pentru calificare.

„Am avut 3-0 în decisiv și brusc s-a făcut 5-3 pentru ea, deci am lăsat-o să se ducă prea departe. Și azi am scos meciul, dar nu întotdeauna se întâmplă asta. Trebuie să fie o lecție pentru mine. Trebuie să conștientizez că puteam să pierd acest meci. Și că, indiferent de situație, eu trebuie să fiu mult mai activă, mult mai agresivă; chiar și în momentele în care poate nu simt mingea cum trebuie sau am o teamă anume. Acolo se face diferența”, spune Irina.

„Și dacă vreau să joc meciuri bune, să bat jucătoare de top, trebuie să-mi asum. Și mă bucur că azi, la 5-3 pentru ea, am reușit să dau drumul la joc, să-mi recâștig poziția în teren și să controlez iar jocul.“

Despre momentul acela în care a scăpat-o din mână pe Paolini, la 3-0 în setul decisiv, Irina adaugă că „mi-am făcut singură viața grea, pentru că am început să mă gândesc prea mult, să analizez jocul prea mult. Cred că dacă o să reușesc să scap de aceste momente – și o să las pur și simplu jocul să vină de la sine – meciurile mele vor fi mult mai ușoare. Însă, dacă n-ar fi puțină dramă, probabil că n-aș fi eu“.

Când se referă la această „puțină dramă”, Irina are, probabil, în gând, multitudinea de meciuri pe care le-a câștigat în trei seturi de-a lungul carierei, o faimă de care e conștientă. Printre aceste meciuri de trei seturi sunt însă și câteva victorii absolut formidabile, niște reveniri din situații dincolo de limită.

Proiect oferit de

Pe Irina o așteaptă, în runda următoare la Paris, o întâlnire cu Ekaterina Alexandrova, care a câștigat în două seturi cu Greetje Minnen. E un match-up în care Irina se simte bine: conduce cu 3-0 la întâlnirile directe, precedenta fiind în august 2021, la Cleveland, 7-6, 6-3, turneu la care Irina a mers până în finală.

„O cunosc bine, dar de fiecare dată este alt meci. Eu încerc să mă pregătesc cât mai bine. Aș zice că suprafața mă avantajează mult mai mult, însă nu mă aștept la un meci ușor; pentru că și ea a jucat foarte bine pe zgură în ultima perioadă. Dar știu cum joacă, de fiecare dată am venit cu o tactică bună, nu cred că-i place în mod special să joace contra mea. Însă important e ca eu să fiu liniștită și să-mi fac jocul.“

Irina vrea să se concentreze pe momentul prezent. N-a încercat să tragă concluzii preliminare după prima bucată a sezonului, în schimb privește totul pe termen scurt. Asta și din cauza problemelor de sănătate cu ale căror efecte se chinuie de mai bine de un an și ceva. 

„Nu mă uit pe termen lung, încerc să văd cum mă simt de la săptămână la săptămână; și cum pot să gestionez, din punct de vedere al sănătății, lucrurile. Când am energie, când pot să mă recuperez și să duc mai multe meciuri, știu că jocul meu e acolo. Și că pot face anumite rezultate. Însă totul depinde foarte mult de cum mă simt. E o chestiune pe care încerc să o gestionez cât mai bine, însă din păcate nu ține doar de mine.“

Acea mononucleoză – care le-a pus probleme și altor sportivi cunoscuți – i-a afectat foarte mult tiroida, iar Irina ia un tratament zilnic. Însă spune că viața de sportivă, cu atât de multe deplasări, cu schimbări de fus orar, cu programul diferit al zilelor de meci – uneori stă două ore la teren, alte ori opt sau 10 -, toate astea îi iau din energie. 

„Și am zile când nu pot să mă ridic din pat, am zile când sunt OK. Dar eu fac tot ce pot. Când o să simt că nu mai pot, că până aici am putut să duc, atunci o să mă opresc și o să fiu mulțumită că am făcut tot ce am putut ca sportivă.“