Irina Bara: „Am prins foarte multă încredere după momentul acesta, pentru că pot juca cu jucătoarele de top. Și motivație!”

(Londra)

Irina Bara a rămas cu un sentiment bun după întâlnirea cu Paula Badosa, numărul 4 mondial. „Putea să fie și mai bine, putea să fie și mai rău, ca de obicei. Sunt mulțumită per total de jocul de azi. Cred că aș fi putut să iau câteva decizii mai bune la câteva puncte importante, dar per total sunt mulțumită.”

Irina a intrat în meci cu intenția să nu-i dea ritm ibericei. „Mi-am dorit să rup cât mai des ritmul, să joc cât mai multe slice-uri, să nu o las să dicteze ea. Am reușit de câteva ori. Nu cred că au fost scurtele prea strălucite azi. Din păcate, mingea ei este o minge cu o greutate foarte mare. Și de multe ori, aici fiind mingea grea, e foarte greu să dai slice. Dacă nu strângi de rachetă foarte tare nu mai poți să blochezi. Dar am încercat cât mai mult, cât mai des să dau slice, și simțeam că e eficient. Doar că nu am reușit mai mult.” 

În primă fază, Badosa a surprins-o pe Irina lovind ceva mai moale cu dreapta. „Îmi înălța, dădea și liftat, și mă așteptam să lovească mult mai tare. Reverul era de multe ori puternic, dar dreapta era o minge moale. Și cred că m-a surprins un pic asta. Și la început cred că aș fi putut să intru mai mult în teren, să nu aștept să-mi vină o minge puternică. Și știam că o să servească foarte bine. Știam că o să fie greu să fac break-uri.”

La retur, o soluție pe care a încercat-o a fost să urce pe unele retururi, să blocheze, să returneze cu slice. „Dar serviciul ei era foarte plasat, de multe ori așii ei au fost fix pe linie, la limită. De multe ori am anticipat serviciul, dar de foarte multe ori plecam în partea opusă. Pentru că preferam să risc, să-mi aleg o parte, pentru că altă șansă nu aveam, să aștept.” 

Irina a simțit că un moment cheie al meciului a fost în setul 2, la 2-1 și 30-15 pe serviciul ibericei; însă, cum se întâmplă pe iarbă, astfel de momente vin și trec într-o clipită. „Am simțit că ok, joc bine, ăsta e momentul, și imediat a dat un as, un serviciu foarte bun și încă unul foarte bun. Și nu am avut cum să-mi continui momentul. Și de acolo parcă a prins și ea încredere. A avut un game mai bun pe serviciul meu și de acolo nu am mai reușit să o mai opresc. Eram încrezătoare și în câteva secunde era deja 2-2. Fără să am vreo șansă. Foarte rapid.”

Ce informații i-a dat un astfel de duel cu o jucătoare de top?

„Am prins foarte multă încredere după momentul acesta, mai ales că și ea m-a felicitat la final. Mi-a zis că se aștepta să-i fie foarte greu. Și eu am zis că am încercat să-i fac viața grea, dar nu am reușit să i-o fac suficient de grea. Dar pentru mine este o dovadă că pot să joc cu jucătoarele de top. E numărul 4 mondial, nu? Pot să joc pe iarbă, pe orice suprafață. Deși a fost 6-3, 6-2, cred că a fost mult mai echilibrat în unele momente. 

Și îmi dă foarte multă încredere în continuare. Și motivație. Pentru că m-am simțit foarte bine pe teren, atmosfera a fost una specială, publicul a fost de ambele părți, cred că își doreau să fie un meci mai lung.” 

După un Wimbledon reușit, Irina vede multe lucruri bune și se bucură din plin de experiența avută.

„Rămân cu bucuria primei victorii de la Wimbledon, meciul de azi, pe un teren mare la Wimbledon, jocul bun per total. Doar lucruri pozitive aș putea să iau din anul acesta. Ok, nu-i plăcut să pierzi, mi-aș fi dorit să fie altfel azi. Dar dacă sunt mulțumită și mă simt bine cred că asta e cel mai important.” 

„Simona mi s-a părut că a jucat foarte bine. La băieți, mi-aș dori Nadal”.

Am întrebat-o pe Irina cine crede că vor fi cei doi campioni. „Greu de spus. Nu cred că o să câștige Swiatek. Chiar nu cred. La fete mi se pare foarte deschis. Simona, am văzut în reluare meciul ei din primul tur, mi s-a părut că a jucat foarte bine. Și a mai câștigat aici, mi se pare că are șanse foarte mari. 

La băieți mi-aș dori să câștige Nadal, dar tot nu cred că o să câștige, deci Djokovic.” 

Am mai întrebat-o pe Irina cine o inspiră, din tenis sau dintr-un alt sport.

„Eu sunt foarte mare fan Nadal, de el îmi place din toate sporturile. Îmi place foarte mult atitudinea lui, modestia. Cred că este sportivul care mă impresionează cel mai mult, cât de modest și de muncitor e. Cred că de când a început tenisul și până la acest moment s-a comportat la fel. La fel a muncit, dă 100 la 100 în fiecare meci, în fiecare antrenament, și asta aș vrea să iau și eu de la el. Să fiu tot timpul 100 la 100. 

Am pățit la Paris în 2020, el se încălzea, voiam să merg în vestiar, și căram o baterie externă destul de mare. Și am vrut să nu-l deranjez, nu știam să mă duc, să nu mă duc, am tot așteptat, și am zis hai că mă duc. Am scăpat bateria și era să i-o scap pe picior. Mi-am zis asta mai lipsea, să-l accidentez pe Nadal la Roland-Garros. Am luat bateria, am zis scuze și-am fugit. Am fost aproape să îi fur titlul. 

Nadal este printre singurii jucători care salută pe toată lumea. Nu mă cunoaște, dar dacă trece, salută. Pe mine, pe toți. Mi se pare, nu știu. Câteodată la fete nu te salută dacă le cunoști. Dar dacă mă salută Nadal, e ok.”