Învinsă de Cornet, Alexandra Dulgheru regretă șansa pierdută: "Trebuie să am mai multă grijă de mine!"

Nu-mi mai placi, Monsieur Roland Garros. Ne-ai dat două lovituri azi, aproape concomitent și încă ne clătinăm din cauza șocului. Ne-ai arătat că victoria e efemeră in tenis și singurul lucru care mă consolează acum este că și înfrângerea e la fel. Urmează Wimbledonul în câteva săptămâni, viața merge înainte. 

Până atunci, suntem încă în Paris și trebuie să digerăm ce s-a întâmplat azi. Am fost repartizată la meciul Alexandrei Dulgheru cu Alize Cornet, o adversară mereu incomodă, mai ales când are în spate un stadion întreg de francezi exaltați. Primul set mi s-a părut decis de game-ul gigantic de la 2-2, unde Alexandra a avut multiple șanse de face break. Cornet a sfârșit prin a rezista asaltului și apoi, cum se întâmplă deseori, a contraatacat, făcând ea break si pe valul de susținere a sprintat pana la sfârșitul setului. Alex și-a luat o pauză lungă înaintea setului doi, când s-a dus la vestiar și a reintrat pe teren cu altă hotărâre. A început sa lovească mai adânc, mai agresiv și a ajuns la 5-2. De acolo, nu a mai luat niciun game. „A, a căzut mental”, parcă îi aud pe cârcotași. „Boală românească”, etc, etc. 

Cam asta s-a văzut din exterior. Acum să o lăsam pe Alexandra să ne spună ce s-a întâmplat de fapt: încă de la meciul cu americanca Gibbs a început sa se simtă rău. Simptomele erau ale unei răceli, dar nu este exclusă nici ipoteza alergiilor, de care Alexandra spune că a suferit in copilărie. În concluzie, a trebuit să intre azi pe teren cu dureri in tot corpul, durere de cap și gât și probleme în a respira. 

„Mental, eram pregătită că va trebui să trag de mine, eram conștientă ca nu eram fresh. Mi-era greu fizic, mă durea tot corpul. M-am bucurat că am reușit să fac 5-2, sincer, mă așteptam să iau setul. Dar la un moment dat nici corpul nu mi-l mai puteam controla. Nu reușeam să ajung la minge, nu mai aveam aceeași viteză de execuție și i-am dat șansa ei să reintre in meci. Si ea a jucat bine, dar mie mi-era fizic greu să închei punctele. Am făcut multe greșeli pentru că încercam sa termin prea repede. Nu am avut energie să stau cu ea în schimburi lungi. Ca plan de joc știam ce aveam de făcut, dar execuția nu era proaspătă. Puteam să câștig setul doi, dar in setul trei nu știu de unde mai găseam resurse. Am greșit cu dreapta azi cum nu am greșit niciodată.” 

Se schimbă deodată perspectiva, nu? Luând in considerare starea ei, aproape ca mă mir cum de a reușit sa joace atât de bine și să facă un meci competitiv. 

„Trebuie să fac niste investigații pentru ca mi se întâmplă prea des să răcesc; anul acesta este a șasea răceală pe care o am. Și la Doha cand am jucat cu ea, tot răcită eram! E greu să joc așa. Reușesc să trag de mine un turneu, două, dar mereu așa… Azi am luat si avertismente, pentru că stăteam atât de mult ca să îmi revin și să respir. Și in ultimele zile a fost vremea perfectă să te îmbolnăvești: cald-rece, cald-rece”. 

„Îmi pare rău, mai ales că e vorba de un Grand Slam. Trebuie să am mai multă grijă de mine, pentru că e păcat, este o șansă pierdută”. Acum, Alexandra mai are mâine dublul, la care nu vrea sa renunțe. Iar după RG următoarea oprire este un turneu pe zgură la Marsilia, pe care l-a mai câștigat. Apoi o pauză și apoi iarba. 

Dacă e să fie si o parte „bună” in toată treaba asta cu răceala, este că Alex avea urechile atât de înfundate încât nu a mai auzit deloc tot scandalul pe care l-au făcut tribunele, nonstop. Din păcate, nu pot sa spun același lucru pentru mine. Și acum îmi țiuie urechile de zezeurile din „Allez Alize!”