Întuneric și nemulțumiri la Wimbledon: e timpul pentru un Shot Clock la tenis? Jucătorii spun că da

Dincolo de calificarea surprinzătoare în sferturi, cehoaica Barbara Zahlavova Strycova s-a mai remarcat cu ceva: foarte lentă între puncte, motiv pentru care e cel mai recent nume de pe lista celor acuzați că nu respectă regula timpului. Așa că s-au stârnit noi discuții pe acest subiect. Declarația Barbarei reflectă într-un mod candid cum văd jucătorii lucrurile: “Îmi place să-mi iau cât mai mult timp între puncte, dar arbitrul nu mi-a zis nimic în sensul acesta, așa că am continuat în ritmul meu. Dacă mi-ar fi spus să mă grăbesc un pic, mi-aș fi schimbat rutina, dar așa, dacă nu te avertizează nimeni, nu faci decât să-ți urmărești ritmul. Îmi pare rău”.

Învinsa Barbarei, Caroline Wozniacki (care, dincolo de amărăciunea înfrângerii, are în sfârșit ceva motive de optimism pentru restul anului, dat fiind că jocul ei a arătat mai bine în ultimele săptămâni) a încercat să fie elegantă la conferință. “Mie mi s-a părut că e lentă, dar avem un arbitru pentru asta. E treaba lui să spună dacă e prea lentă sau nu”. Mai multe jucătoare au fost întrebate dacă ar agrea idea unui ceas de tipul celor din baschet, care să anunțe cât timp mai au jucătorii între puncte. Wozniacki a zis că n-ar fi o idee rea, Anei Ivanovic i s-a părut o idee “interesantă, care ar schimba dinamica pentru mulți jucători”, Strycova s-a opus, bineînțeles, iar Sabine Lisicki a lăsat lucrurile undeva la jumătate.

Discuțiile au reapărut în contextul în care Roger Federer a spus, într-una din zilele trecute, că jucătorii ar trebui să nu mai abuzeze de regula timpului. “E important ca noi să jucăm mai repede și să nu depășim secundele între puncte, pentru că riscăm să pierdem spectatori din cauză că meciul merge prea lent. Am realizat asta pe propria piele, mă uitam la un meci și mergea așa de încet încât mi-am zis că “Ok, nu pot să mă uit la asta”. Înțeleg că trebuie să te concentrezi, dar asta poți să faci în 10 secunde. Nu putem să jucăm, în medie, doar 2 puncte pe minut. Altfel, o să ne trezim dintr-o dată cu un ceas pe teren. Vechiul consiliu al jucătorilor (n.r. Federer s-a retras din el, după 6 ani în care a fost președinte) a considerat că ar fi o decizie un pic extremă, dar n-ar fi exclus să se întâmple în viitorul pe termen scurt”.

Lukas Rosol a spus, după înfrângerea cu Nadal, că jucătorii de top nu primesc suficiente avertismente. L-a dat exemplu chiar pe spaniol, sugerând că a fost prea lent și că Rafa nu prea este presat de arbitri tocmai din motiv că e atât de important în tenis; cu alte cuvinte, jucătorii de top sunt lăsați să-și impună propriile reguli. Andy Murray, în schimb, s-a declarat de acord cu ideea unui shot clock: “E singura soluție rezonabilă, pentru că altfel de unde o să știm cât înseamnă 20 sau 25 de secunde, când depășim și când nu? Când sunt pe teren, nici nu-mi trece prin cap, nu mă gândesc niciodată la timpul petrecut între puncte. Când e 4-4 în setul 5 și tocmai ai jucat un rally de 30 de schimburi, nu-ți stă mintea să numeri până la 20, ca să te încadrezi. Iar dacă un jucător primește avertisment la această fază a meciului, e de înțeles și frustrarea lui, pentru că n-are de unde să știe dacă a fost lent sau nu. Dacă ar fi un ceas pe teren, niciun jucător nu s-ar mai plânge, pentru că adevărul ar fi în văzul tuturor”.

Și Wawrinka a răspuns afirmativ ideii: “Cred că ar fi interesant de încercat, de ce nu? Poți să vezi o mulțime de jucători cum depășesc regula timpului, fără ca arbitrii să le zică nimic. Iar dacă își iau un avertisment din când în când, se plâng de arbitru la conferințele de presă”.

Despre tenisul pe beznă

Alte discuții interminabile au fost pe marginea meciurilor împinse dincolo de limita vizibilității. Au fost cel puțin trei astfel de meciuri high-profile, care au generat multe comentarii: Berdych – Cilic, Keys – Shvedova și Ivanovic – Lisicki. Berdych, care a refuzat din start să conteste superioritatea lui Cilic, ci doar logica deciziei organizatorilor, a primit și susținerea lui Andy Murray, care a declarat că “din perspectiva jucătorilor, e greu să joci tenisul pe care l-ai juca normal în astfel de condiții. Nu cred că vrea nimeni să vedem meciuri în care se dă pe lângă minge”.

Madison Keys a declarat că nu mai vedea nimic când a servit la 5-6 în meciul cu Shvedova: „Dar la acel moment, ca să ne putem opri, trebuia să ajungem la un număr par de ghemuri și se făcuse foarte târziu. Dar, ca și cu timpul, depinde de supervisori. Dacă ei cred că se poate juca, atunci jucăm”. Ana Ivanovic a spus, la rândul ei, că dovada cea mai bună că vineri seara era prea întuneric era strălucirea flashurilor telefoanelor. În cazul meciului Anei, discuția a fost mai degrabă despre oportunitatea trimiterii celor două pe Court 1 la o oră deja foarte înaintată, fiind destul de clar că meciul nu mai poate fi terminat la timp în seara de vineri. Asta, deși Centre Court era liber la acel moment. “Am căzut amândouă de acord că era o idee mai bună să fi jucat pe Centre Court, aveam o șansă să terminăm în aceeași seară”.

Așa însă, Ivanovic și Lisicki au luat parte la un meci care a început vineri seara și s-a reluat abia luni la prânz, una dintre cele mai neplăcute situații din punct de vedere de scheduling prin care a trecut Wimbledon anul acesta. După ce s-a reluat, jocul s-a întrerupt încă o dată, o repriză consistentă de ploaie dând iar peste cap programul. Într-un final, Lisicki s-a impus cu 6-4, 3-6, 6-1, calificându-se pentru a cincea oară la rând în optimi la Wimbledon, de departe turneul la care are cel mai mare succes.

Dacă, de regulă, există tendința de a interpreta că jucătorii își caută scuze sau alibiuri, adevărul e că o astfel de situație e cât se poate de neprietenoasă și afectează jocul, poate chiar și rezultatul. Apare un sentiment de panică, de grăbire, care în marea majoritate a cazurilor îl dezavantajează pe jucătorul condus, pentru că el simte că nu mai are timpul necesar să revină în joc, că e presat, că oficialii își doresc ca meciul să se termine cu orice preț, chiar dacă asta nu coincide cu interesul jucătorului. Inevitabil, toate privirile urâte se îndreaptă către organizatori, ale căror decizii de a jongla cu programul de luni, decalând cele două jumătăți de tablou și graficul inițial al turneului, au produs și mai multe nemulțumiri, care se adaugă la frustrările legate de vreme.