Într-un singur sens | Rafa îl bate sonor pe Federer într-o finală fără istoric; al 6-lea titlu al anului

Rafa Nadal l-a învins pentru a 20-a oară în carieră pe Roger Federer, ceea ce înseamnă că acum putem spune, rotund, că Rafa l-a bătut pe Roger de două ori mai mult decât l-a bătut Roger pe Rafa. A fost una dintre cele mai clare și lipsite de poveste victorii reușite de Rafa împotriva marelui său adversar, rivalizând doar cu finala Roland Garros din 2008. 

Dacă a crezut cineva că la Indian Wells, locul ultimei întâlniri directe dintre cei doi, a fost un meci într-un singur sens, Rafa a arătat la Roma că se poate și mai rău. Practic, noul și vechiul campion din capitala Italiei a făcut în așa fel încât finala să n-aibă o poveste. Iar scorul este cu siguranță nerealist, comparativ cu ce s-a jucat. Ca idee despre cât de disputat a fost meciul, comentatorii Tennis Channel au dezbătut intens, minute în șir, despre șansele lui Djokovic de a ajunge în finală la Roland Garros.

Roger a început în forță, cu un game inaugural pe serviciu curat și bine executat. Părea să întărească declarațiile de aseară, când spunea că va încerca să fie agresiv în fața lui Rafa. 1-0. Și cam atât a fost prezența elvețianului în finală. A fost suficientă prima minge cu spin trimisă de Nadal către reverul lui RF și totul s-a terminat. Federer s-a transformat în ceva de nerecunoscut. A început prin a greși câteva mingi ușoare pe forehand, fără să fie supus la presiune, pierzându-și pentru prima oară serviciul. Apoi o serie de erori neforțate din mai toate direcțiile terenului. A încheiat meciul adunând 32 de UE, față de numai 8 ale oponentului. Adesea a avut intenții foarte pozitive, a încercat fără succes să vină la fileu (doar 9 puncte câștigate din 18 veniri) și să schimbe ceva, dar, în general, chiar și atunci când a avut culoar sau oportunități clare să facă punct, a greșit execuția. Sau a fost pasat, ca mai jos:

Rafa? Absolut impecabil, fără să lase absolut nimic pe masă, Nadal n-a fost practic testat, dar când a fost cazul, n-a ezitat să mai înfigă adând câte un cuțit ascuțit în spatele lui Roger, a se citi o serie de passinguri răvășitoare. În foarte rarele momente în care Federer a căutat să își pună amprenta asupra jocului, Nadal a fost acolo, iar la nevoie a apelat la tradiționalul killer-spin shot pe reverul advers.

Setul doi a început cu un Federer mai proactiv, căutând break-ul (și oxigenul) în deschidere. Acolo s-a jucat probabil singurul moment psihologic al zilei. Conducând cu 30-o pe serviciul advers, Roger a greșit un voleu de rever aparent simplu la fileu, punct care, dacă ar fi fost concretizat, i-ar fi adus trei mingi consecutive de break. Evident, a urmat un hold consistent al lui Rafa, urmat de alt break și alt hold, și așa ajunseserăm deja la 9 game-uri consecutive câștigate de spaniol.

Federer a reușit cu mari emoții să-și facă serviciul și să oprească seria, evitând un potențial set la zero. Apoi și-a pierdut iar serviciul, de la 40-15. Meciul s-a încheiat cu un efort al elvețianului, un break neașteptat, cu care a reușit să treacă meciul peste o oră de joc.

Ceea ce frapează foarte mult la Roger nu e înfrângerea în sine – evident, nu e prima la Rafa – ci felul în care el a părut că nu crede deloc în șansele lui. Ba, mai mult, a lăsat senzația că a obosit să tot încerce diverse metode de-a lungul anilor prin care să-l răpună pe Nadal pe zgură. Mental, meciul a fost gata de la 1-1 în primul set. Federer n-a crezut, s-a văzut asta din limbajul corpului său și, evident, s-a reflectat și în jocul său.

Pentru Nadal a fost o altă săptămână perfectă, similară, din multe puncte de vedere cu cea de la Madrid. Ca și acolo, a depășit un moment greu în prima parte a turneului (meciul cu Ferrer la Madrid, cel cu Gulbis la Roma). Apoi și-a ridicat nivelul în tururile următoare. Cu Berdych a jucat excepțional, iar cu Federer n-a fost testat. În consecință, urcă pe locul 4 de mâine și pune capăt discuției despre “cum va fi Roland Garros cu Rafa ca favorit 5″ – sfertul de tablou care să-i cuprindă pe Nole, pe Roger și pe Rafa n-o să se întâmple. Mai mult, Rafa este într-o foarte bună poziție de a termina anul pe primul loc, în funcție de ce rezultate va obține post-Paris, în a doua jumătate a sezonului.

Este al 56-lea titlu al carierei pentru Rafa (24 de titluri Masters), 41 dintre aceste titluri fiind câștigate pe zgură. Rafa are acum 8 titluri la Monte Carlo, 8 titluri la Barcelona, 7 trofee la Roma și alte 7 la Roland Garros. Și, în mod sigur, favorit pentru al 8-lea.

Grande Serena: dublă Madrid – Roma. Urmează și titlul la Roland Garros? 

Serena nu uită și nu iartă. Ultimul meci direct cu Vika s-a jucat la Doha și i-a prilejuit Azarenkăi una dintre rarele ei victorii în fața americancei. De atunci și până în ziua de azi, Serena Williams n-a mai pierdut nicio partidă, totalizând 24 de victorii consecutive și titlurile la Miami, Charleston și Madrid. Serie căreia i-a adăugat azi titlul la Roma, după o finală pe care a dominat-o cu autoritate de la început și până la sfârșit.

De unde până acum câteva săptămâni n-avea nici măcar o finală pe zgură din 2002 încoace, lucrurile s-au schimbat dramatic. Nu numai că a ajuns în finale, dar a și făcut dubla Madrid – Roma, performanță care, o să sune drept cel mai șablon lucru pe care l-am scris pe site, o plasează în postura de mare favorită pentru Roland Garros. 

Este al 51-lea titlu din cariera americancei, cea care o învinsese în semifinale pe excepționala Simona Halep. Unul dintre aceste titluri a venit tot la Roma, dar în urmă cu 11 ani. Spune multe despre longevitatea și excepționala capacitate a Serenei de a continua să bifeze succes după succes de-a lungul anilor. Și, dacă va continua să joace precum azi, cu 41 de lovituri direct câștigătoare, nu-s șanse să se schimbe ceva prea curând.