Sorana Cîrstea: ”Dacă nu ești acolo 100%, poți să pierzi la oricine; dar dacă ești, poți să bați pe oricine”

(Corespondență din Paris)

M-am întâlnit cu Sorana Cîrstea după meciul de dublu pe care tocmai îl câștigase cu Sara Sorribes Tormo contra perechii Kuznetsova/Safarova, deja o a doua victorie în turneu contra unor adversare cu nume. Terenul 3, unde meciul fusese programat primul, este unul din terenurile auxiliare mari, iar tribunele erau pline cu spectatorii care se revărsau deja în valuri către complex. Sorana și Sara au fost mai conectate la meci decât adversarele lor încă de la început: fac echipă bună, iar energia lor este contagioasă. Sorana mi-a povestit că au jucat împreună la US Open anul trecut, unde au pierdut greu în turul 3 la perechea Mirza/Peng.

Am întrebat-o cum își alege partenerele de dublu. ”Nefiind jucătoare de dublu, nu-mi aleg eu partenera – cine îmi scrie prima, pe aceea o aleg”, mi-a răspuns ea zâmbind. ”Și cu Sara am ajuns să joc dintr-o coincidență. La US Open m-a rugat agentul ei (noi avem același agent) să joc cu ea, pentru că nu intra pe tablou cu nimeni altcineva și am acceptat. Mi-a făcut plăcere și am hotărât că atunci când vom mai avea ocazia, să mai jucăm împreună. Noi avem jocuri diferite, ne completăm bine și pentru mine meciurile cu ea sunt ca niște antrenamente cu o prietenă”.

Meciurile de dublu sunt lipsite de presiunea celor de simplu. ”Eu mereu m-am considerat jucătoare de simplu”, explică ea. ”Dublul îl joc pentru a face niște lucru pentru simplu. Când intru pe teren dau 100%, da, dar nu mă gândesc la rezultat neapărat, nu simt vreo presiune. Intru să joc, atât. În loc să fac un antrenament pe nu știu ce teren, fac un dublu.”

https://twitter.com/Camelia30_0/status/1002486280217874432

O întreb cum o ajută dublul, mai ales urcările la fileu, în strategia ei de la simplu. ”Da, dublul te obligă să exersezi voleul. La jocul meu ar trebui, într-adevăr să vin mai mult în față și asta încercăm. Dar trebuie antrenament, încredere, să fii cât mai stăpân pe tine.” Remarc ușurința ei când se află în preajma fileului, spre deosebire de multe alte jucătoare. ”În general, când ajung la fileu sunt eficientă. Mă simt bine și sunt în largul meu. Problema principală este tranziția, mingea pe care urc. Încă nu e naturală; de multe ori dau și mă retrag în loc să avansez. Dar lucrăm la asta.”

O întreb fizic cum stau lucrurile și îmi povestește despre accidentarea de la Nuremberg. ”Din păcate m-am accidentat în sferturi când conduceam cu set și 3-1. Începusem să leg câteva victorii, jucasem chiar cel mai bun meci al anului contra lui Riske. Am făcut o mică ruptură la aductor, două zile n-am jucat. Apoi am jucat o zi și am intrat direct în meciul cu Gavrilova. Dar n-am pierdut din cauza piciorului. Am avut set, 2-0 și serviciul – acolo n-am reușit să mențin presiunea asupra ei. După meci m-am resimțit, și acum joc cu bandă kineto. Dar e o problemă de moment, cea principală e umărul, de care trebuie să am grijă zi de zi. E o problemă de lungă durată și mi-am asumat că o să o am pentru tot restul carierei.”

Apropo de seria întreruptă de la Nuremberg, observ că este reprezentativă într-un fel pentru dinamica din tot acest an, care a fost destul de fragmentat ca rezultate. ”Da, așa e, deși ca joc mă simt foarte bine, simt că sunt pe drumul cel bun. Dar nu s-au legat lucrurile – de fiecare dată tot au intervenit accidentări. Dar asta este, continui să-mi fac treaba și să lupt în continuare. Trebuie să fii ca un tanc rusesc, cu o singură direcție: înainte,” zâmbește ea.

O rog să-mi arunce o privire de ansamblu asupra circuitului acum comparativ cu perioada de început a carierei sale. Care sunt diferențele, unde s-au făcut cele mai mari schimbări? ”Mi se pare că s-a egalizat mult nivelul de la 20 la 100. Înainte era diferență mare între top 20 și restul. Acum sunt mult mai multe informații, toată lumea are echipă. Îmi aduc aminte, când am început în circuit nu existau săli de forță la toate turneele. Acum toată lumea face sală, fizio, are preparator fizic. Și ca joc, dacă pe vremuri eram puține jucătoare care dădeam în minge, acum toată lumea dă în minge pentru că ăsta e viitorul. Nu mai merge cu stilul ”na-ți-o ție, dă-mi-o mie”. Mi se pare că e un salt considerabil și e foarte competitiv, de asta nu știi niciodată cine câștigă. Acum toată lumea e super fit, toată lumea are de toate – serviciu, dreaptă, rever.”

Dacă pe partea fizică și de recuperare s-au egalizat mult lucrurile, atunci diferențele se fac la concentrare și gestionarea emoțională a meciurilor? ”Da, dacă ne uităm și la meciurile pe care le-am pierdut eu anul acesta, foarte multe strânse, la o minge-două. Ăsta e nivelul – dacă nu ești acolo 100% în fiecare zi poți să pierzi la oricine, dar dacă ești acolo, poți să bați pe oricine.”

Observ că este totuși dificil să fii egal de la meci la meci în condițiile în care contextul se schimbă atât de drastic de la un tur la altul, încât ți-e greu să crezi uneori că ești în același turneu: teren diferit, oră diferită, condiții meteo diferite. ”Da, asta e problema. De exemplu ce-am jucat eu în primul tur la simplu: trei sferturi de meci pe ploaie, mingile să făcuseră atâta, greu, trebuia să dau de zece ori ca să fac punct. Apoi am intrat a doua zi la dublu pe o căldură, terenul tare. De asta cel mai important e cine reușește să se adapteze. Și ai nevoie și de un pic de șansă uneori, să fie un pic mai pe placul tău condițiile. Dar trebuie să fii adaptabil – trebuie să-ți dai seama ce ai de făcut în funcție de teren și condiții.”

O cotim pe final spre subiecte mai relaxante. Mai are timp zilele astea să facă și altceva în afară de tenis? ”Nu prea, mai ales că de când am venit a trebuit să am grijă cu accidentarea și să odihnesc piciorul. Poate după turneu, jumătate de zi să merg pe undeva. Dar nu-i problemă, că am mai fost la Paris de 25 de ori, deci știu că nu s-a schimbat nimic, doar mai multă aglomerație și mai mulți turiști”, râde ea. Îi pun o întrebare pe care am primit-o pe Twitter: ce preferă din bucătăria franțuzească? ”Îmi place mult foie gras și beef tartare. De-a lungul anilor am început să experimentez – în primii cinci ani nu prea m-am aventurat, dar dacă ești aici, trebui să încerci și mâncăruri tradiționale.”

Încheiem cu un mic #fashionanalysis și îi spun că-mi place mult designul echipamentelor New Balance. Urmează o discuție însuflețită în care îmi spune că e o firmă mică, care pune multă pasiune în ce face. Nu au mulți sportivi și nu vor să se extindă neapărat, deci relația cu ei este foarte personală. ”Avem discuții periodice cu designerii, ne întreabă și ne putem spune părerea, ce vrem să adauge, ce nu vrem. Asta nu se întâmplă la firmele mari. Modelele lor sunt foarte feminine, dar în același timp destul de clasice. Sunt foarte încântată, hainele lor mi se par mult mai cool. Mereu încearcă lucruri noi și schimbă destul de des colecția, de șase ori pe an – de exemplu Adidas schimbă doar de patru ori.”

O întreb dacă ar interesa-o o colaborare în domeniul modei și după ce încheie cu tenisul. ”Da, normal, toată lumea știe că sunt interesată de acest domeniu. E un hobby, citesc mult pe partea asta, mă documentez și e o direcție care m-ar interesa și pe viitor.”

Pe această notă optimistă ne despărțim, urându-i baftă la următorul meci de dublu, contra favoritelor 8, Chan/Young.

Foto: Jimmie48Photography

 

 

Citește pe Lead.ro: Mihaela Buzărnescu: „O să vrei să renunți de multe ori. Dar dacă nu te oprești, o să-ți împlinești visul” 

 

 

***

Ia-ți din Shop „30-0 Tee” și pune-te pe făcut puncte! Asigură-te că ești mereu la conducerea scorului cu un tricou care te scoate în evidență ca fan al tenisului (și limpede că spune ce site citești :D). Disponibil pe negru, alb și gri aici.

De asemenea, în Shop mai ai doar pe durata Roland Garros până la 40 la sută reducere la produsele selectate! Fără voucher, fără condiții secrete; ce vezi e ce primești. Sunt ultimele reduceri aplicate în magazinul 30-0 până în noiembrie.

Profită de ele aici.