Interviu | Robert Lindstedt / Horia Tecău: “A fost cât pe ce să nu intrăm pe teren!”

Ca şi anul trecut, şi tot în turul inaugural, finaliştii de la Wimbledon au întâmpinat o rezistenţă puternică marca Florin Mergea. Iar istoria s-a repetat, chiar dacă, după viroza respiratorie din timpul turneului de anul trecut, partenerul lui Horia Tecău, Robert Lindstedt, a avut acum de suportat o injecţie menită a-i calma durerile la genunchi. Din nou, mai departe, în sferturile de finală, avansează a cincea pereche a lumii.

Cum v-aţi descurcat cu vremea potrivnică?

H.T.: E dificil să joci în asemenea condiţii. Pe aşa vânt, nu poţi dirija traiectoria mingii şi, uneori, zgura îţi intră în ochi şi îngreunează misiunea, dar sunt fericit că am trecut peste.

Cum îţi explici ceea ce s-a întâmplat în primul set, câştigat, ca şi anul trecut, de adversarii voştri?

H.T.: Nu sunt prea mulţumit de cum am început meciul. Am făcut prea multe greşeli, multe în acelaşi game. Şi pe final am ratat câteva mingi uşoare. Nu ştiu…poate din cauza concentrării. E puţin mai greu să joci acasă, mai ales primul meci. Vă spun asta din experienţă. Şi anul trecut am avut un meci urât în primul tur, dar important e că l-am câştigat, că am jucat mai bine în al doilea şi al treilea set. Ne-am dat şansa de a juca cel puţin un meci.

Ce e în sufletul tău când de partea cealaltă a fileului e Florin Mergea?
H.T.: Şi anul trecut am jucat tot împotriva lui. Ghinion că două echipe cu români să se înfrunte. Dar asta este; suntem jucători profesionişti. Bineînţeles că e puţin mai greu. E diferit. Lor li s-a oferit o şansă. Li s-a oferit un wild-card la acest turneu şi bineînţeles cî au intrat pe teren pentru a da tot ce pot. În primul set au jucat chiar binişor.

“Arbitrul nu mai putea vedea terenul!”

Robert, ce se întâmplă cu tine de fiecare dată când vii la Bucureşti: meciuri întrerupte (anul trecut pe motiv de întuneric, acum, prea mult vânt), probleme fizice (anul trecut ai fost răcit tare, acum te-ai accidentat la antrenament)?

R.L.: Aproape săptămână de săptămână se întrerup meciuri din cauza ploii. Niciodată n-am mai păţit o amânare din cauza vântului, dar fiind vorba de zgură, devenise imposibil de jucat. E luată pe sus în permanenţă, îţi intră în ochi, arbitrul de scaun nu mai putea urmări meciul, nu mai putea vedea terenul. A fost corect să se întrerupă, chit că nu m-a bucurat acest lucru…Da, m-am accidentat mai demult şi a fost decizia tuturor, a mea, a lui Horia, a doctorului şi a antrenorului că este bine să mi se facă o injecţie luni, ceea ce s-a şi întâmplat. Ieri, organismul a răspuns rău şi a fost o zi foarte grea pentru mine. Azi şi-a făcut efectul. Totuşi, a fost cât pe-aci să nici nu intrăm pe teren! Dar, din moment ce e turneul de casă al lui Horia şi ştiu cât de mult contează pentru el, am făcut totul pentru a mă pune pe picioare şi, cu ajutorul medicilor, am reuşit să fiu într-o formă fizică bună.

A fost mai bine pentru starea ta fizică că meciul s-a reluat în aceeaşi zi?

R.L.: Nu! A doua zi ar fi fost mai bine. Mi-ar fi oferit o zi în plus de refacere a genunchiului. Dar, fiind aici, acum, cu acest rezultat, ar fi prostesc din partea mea să mă plâng că n-am jucat în altă zi.

De unde a apărut presiunea suplimentară pe umerii voştri: din cauza rezultatelor nu prea grozave din ultimele săptămâni sau a fost cauzată de adversarii care n-aveau nimic de pierdut?

H.T.: Obiectivul nostru, fixat de la venire, e să câştigăm turneul şi nu s-a schimbat. Indiferent cu cine am fi jucat. Că nu prea am câştigat multe meciuri în ultima vreme e pentru că am participat la turnee destul de valoroase, contra unor adversari incomozi. Nu am jucat cum ne-am dorit, dar cred că suntem pe drumul cel bun. Avem şi un antrenor cu noi săptămâna aceasta şi lucrăm la aspectele prin care credem că, odată reglate, vom deveni o echipă mai bună. Scopul nostru e să câştigăm turnee – să câştigăm turnee mari!