Interviu Rafa Nadal: “Nu trebuie să fiu favorit la Roland Garros pentru a-l câştiga”

Primul interviu major dat de Rafael Nadal după revenirea de la Vina del Mar a fost publicat în L’Equipe şi a făcut rapid înconjurul lumii. Rafa vorbeşte despre situaţia genunchiului, obiectivele pentru această primăvară şi şansele sale la Paris, despre subiectul doping – de la cazurile Armstrong şi Fuentes la acuzaţiile care s-au vehiculat împotriva sa, şi despre mult discutata regulă a celor 25 de secunde. Un interviu plin de răspunsuri la întrebările care au agitat lumea tenisului în aceste şapte luni de absenţă, pe care l-am tradus integral.

Deci există viaţă după ‘incidentul’ Rosol. Dar a trebuit să aşteptăm aproape 8 luni ca Rafael Nadal să poată să depăşească acea înfrângere de coşmar din turul doi al Wimbledon de pe 28 iunie 2012. Genunchiul stâng a fost afectat de sindromul Hoffa începând de la Roland Garros şi mai are dureri şi acum. Dar doctorii spun că vindecarea este aproape.

Ideea acestui interviu din Chile a fost discutată şi stabilită cu agentul său de PR în timpul Australian Open. Când am ajuns aici, ni s-a spus că era stresat, îngrijorat şi nu foarte dornic să se destăinuiască chiar înainte de meciul din primul tur. Şi luni dimineaţă…sună telefonul. Putem să ne întâlnim la hotelul lui? Când ajungem acolo, nimerim în mijlocul unui eveniment ciudat organizat de sponsorul turneului. O cameră plină de vedete de reality shows  şi muzică de adolescenţi. Fuste mini şi cămăşi decoltate, toată lumea bună din Vina del Mar vrea câteva minute cu Rafael Nadal în lumina reflectoarelor. Fetele îi pun întrebări pe care el nu le poate auzi din cauza muzicii, flash-urile sclipesc, apoi totul se opreşte. Gata. Mergem sus în camera lui cu agentul său de presă Benito Perez-Barbadillo şi managerul său, Carlos Costa.

Ca de obicei, Nadal nu se uită la ceas. După ultimul răspuns, 50 de minute mai târziu, reportofonul este oprit, dar Nadal continuă să vorbească. Merge jos să se întâlnească cu unchiul său Toni şi cu fizioterapeutul său, Rafael Maymo, după care discuţia continuă. Devreme ce în zonă mai rămăseseră câteva fete, au mai urmat niste poze. Pe care le-a făcut calm. 

Q: Care este sentimentul predominant azi? Uşurare că s-a încheiat pauza forţată, bucurie că joci din nou, stres sau frică să nu doară din nou sau să nu obţii rezultate bune?
Rafa: Frică? Nu. Stres? Da. Este normal. Simt uşurare şi bucurie, asta e cert. De fapt, tema momentului este răbdarea. Trebuie s-o iau uşor şi să accept că n-o să pot să fiu la nivel maxim imediat. N-am mai jucat de şapte luni. Dacă nu sunt modest, n-o să meargă. Nu mi-e frică, pentru că ştiu situaţia genunchiului meu. De trei săptămâni, toate testele sunt perfecte. Adevărul e că genunchiul stâng este într-o stare excelentă comparativ cu dreptul (râde). Ştiu că dacă alerg, nu risc să-mi rup tendonul. Asta e importantissim. Doctorii mi-au promis că este bine, nu există anxietate. Chiar dacă încă mă doare tendonul…

Q: Este această durere normală? Te-au avertizat doctorii în legătură cu asta?
Rafa: Da, mi-au spus că va dispărea treptat. În mod normal, va dispărea până la sfârşitul lui februarie. Îmi voi recăpăta mobilitatea mea normală pe teren. Trebuie să dau timp tendonului meu patelar să se reobişnuiască cu eforturi intense. 

Q: Cum ai descrie acest tip de durere?
Rafa: E o durere surdă. Pot s-o simt dimineaţa când mă ridic şi după amiaza când mănânc, sau când lovesc un rever. Primele două zile în Chile au fost dificile. Mă durea tare şi n-am avut nişte antrenamente bune. Duminică şi luni a mers bine. Am fost mulţumit. Trebuie să accept situaţia. La început, mă durea 9 zile din 10, apoi 8 din 10, acum din ce în ce mai puţin. Dar cu durere sau fără, sentimentul predominant este de bucurie că sunt aici, că mă antrenez cu jucători profesionişti, că am meciuri, că joc şi simt competiţia.

Q: Nu a trebuit să te opreşti niciodată atât de mult timp. Să te apuci din nou trebuie să fie mai stresant acum decât în 2006 când ai avut o accidentare la picior care te-a forţat să iei o pauză de trei luni.
Rafa: Sincer? Nu. Îmi amintesc că accidentarea la picior a fost rea. Doctorii se temeau c-o să-mi închei cariera. Cu genunchiul, nu a fost cazul niciodată. Diferenţa e că în 2006 tocmai mă remarcam în circuit. Azi am 26 de ani şi mai am încă timp. Vreau să continui să joc câţiva ani. Ce au în comun cele două accidentări este că nimeni n-a găsit încă o soluţie ca să scap de durere.

Q: Care a fost cel mai dur moment din această pauză de aproape opt luni?
Rafa: Cel mai rău a fost când am realizat că nu voi putea concura la Olimpiadă. La început, am crezut că mă voi vindeca repede. Dificil a fost faptul că genunchiul m-a lăsat în cel mai bun moment al carierei.

Q: Cel mai bun? Dar ai câştigat mai mult în 2008, 2009 sau 2010…

Rafa: Da, dar în 2012 am jucat mai bine. Finala AO contra lui Djokovic, chiar dacă am pierdut, a fost grozavă. Apoi am câştigat Monte Carlo, Barcelona, Roma, Roland Garros. Am jucat un tenis exploziv.

Q: Dacă ai fi pierdut la Delbonis, ar fi fost rău?
Rafa: Nu.

Q: Cum rămâne cu aşteptările tale, cu ambiţia ta?
Rafa: Nu le-am pierdut. Niciodată! Dar aici rezultatul este cel mai puţin important. La fel şi cu clasamentul. Dacă lucrurile merg bine, obiectivele mele se vor schimba în două luni, evident. Scopul este să fiu la 100% pentru a ataca Monte Carlo şi turneele următoare pe zgură. Dacă pierd aici, pfff, nu-i problemă. Şapte luni de pauză, fără să mă antrenez la maxim: ar fi logic dacă aş pierde. Singura dramă ar fi doar dacă m-ar durea prea tare genunchiul.

Q: Dacă testele pentru genunchi sunt bune doar de trei săptămâni, înseamnă că n-ai fi putut concura la AO chiar fără acel virus stomacal.
Rafa: Corect. Întrebarea era: Pot câştiga Melbourne? Răspunsul a fost nu. Nu mă văd ducându-mă la un Grand Slam când răspunsul la această întrebare este „nu”. Aici, la Vina, nu m-ar afecta aşa de tare dacă aş pierde devreme cum m-ar fi afectat la AO.

Q: Multă lume vorbeşte despre revenirea ta ca şi cum ai începe o a doua carieră. Este corect? 
Rafa: Cariera mea este deja împlinită. Nu simt că am nevoie să încep o a doua (râde). O să continui cu aceasta, dacă nu vă deranjează (râde). Sunt acelaşi om. Încă mă pasionează acest sport. Am încă aceleaşi aşteptări exigente de la fiecare lovitură pe care o produc. Sunt la fel de motivat ca înainte la antrenamente. Dacă genunchiul îmi va permite să mă antrenez mai mult de trei ore pe zi la maxim şi să alerg fără durere, de ce să nu fiu în stare să fac ce-am făcut şi înainte? Faptul că jucam excelent când m-am oprit mă ajută acum. Amintirile acelea bune sunt încă proaspete.

Q: Cu genunchiul de acum, vom vedea un Nadal ca înainte? Foarte tare pe zgură, capabil să câştige Wimbledon, dar în dificultate pe hardcourt?
Rafa: Totul depinde de genunchi. Dacă rezistă, nu am nicio intenţie să-mi schimb programul pentru a juca pe zgură mai mult decât înainte. De ce? Pentru că dacă vrei să fii primul, al doilea sau al treilea în clasament, trebuie să joci şi să câştigi pe hard. Sincer, cred că este posibil.

Q: Dacă îţi spunem că vei câştiga US Open anul viitor, crezi că va fi posibil?
Rafa: Nu ştiu. Nu ştiam nici în 2010 înainte să-l câştig. Dacă genunchiul e bine, daţi-mi un motiv pentru care să nu cred că e posibil. Unul. Am fost opt ani numărul 1 sau 2, deci îndrăznesc să sper că n-am uitat cum să joc tenis în şapte luni. Nu vreau să par arogant, dar cred că mă pot întoarce la acel nivel.

Q: Şi să câştigi Roland Garros în patru luni, ţi se pare posibil?
Rafa: Vă spun că nu ştiu (râde). Nimeni nu ştie. Dacă joc Monte Carlo, Barcelona şi Roma cum vreau, voi avea o şansă. Şi voi încerca.

Q: În Australia, Mats Wilander a spus că nu vei avea destul timp, şi, chiar dacă te cheamă Rafael Nadal, vei fi un outsider la Paris.
Rafa: Bun. În regulă. Vom vedea. E adevărat că nu voi fi favoritul la Paris, dar nu e nevoie să fiu pentru a câştiga.

Q: De acord, dar ai nevoie de victorii aici ca să urci înapoi în top 4 şi pentru a evita un sfert împotriva lui Djokovic, Federer sau Murray?
Rafa: Mai întâi, trebuie să ajung în sferturi aici şi dat fiind numărul de puncte pe care trebuie să le apăr în această primăvară, va fi dificil până la sfârşitul lui mai. Apoi, am nevoie de clasament pentru a câştiga RG? Nu. Pot ajunge la nivelul de joc al top 4 fără a fi în top 4. Până la urmă, ce e mai dificil? Să ajungi înapoi în top 4 până la RG sau să câştigi RG? Cred că prima variantă e mai grea.

Q: După finalele recente din New York şi Melbourne, Marian Vajda, antrenorul lui Djokovic, a spus că este începutul erei Djokovic-Murray. Ai şi tu un orgoliu, cum suportă el aceste declaraţii?
Rafa: Orgoliul meu este calm (râde). Nu mă deranjează să aud asta. Nu e greşit. Este corect la acest moment, nu? Sunt doi jucători excelenţi, care au jucat ultimele două finale de Slam. S-ar înţelege că rivalitatea Federer-Nadal a luat sfârşit, dar cine ştie? Sunt doar un an mai în vârstă decât Djokovic şi Murray, deci poate nu e cazul să fiu îngropat încă. Acum opt luni eram într-o poziţie excelentă pentru a deveni numărul 1. Să nu uităm aşa de repede. Acum voi încerca să-mi fac şi eu loc în era Djokovic-Murray (zâmbeşte). 

Q: Te-ai uitat la Australian Open?
Rafa: Nu, nu am avut acces la Eurosport.

Q: Poftim?
Rafa: În ianuarie ni s-au schimbat canalele prin satelit şi de aceea. Am văzut secvenţe. Ce pot spune? În primul rând, Djokovic a dovedit din nou că este un mare competitor. Apoi, că joacă un tenis superb. Şi în al treilea rând, că este un jucător care nu se accidentează. E norocos. Poate face ce vrea şi totul îi funcţionează. Dă-mi şi mie doi ani fără nicio accidentare…

Q: Ai fost supus la teste anti-doping în timpul pauzei?
Rafa: Nouă. Trei teste de sânge şi şase de urină. E mult pentru cineva care stă acasă şi nu joacă. În ultimele două săptămâni, am fost testat de patru ori, dintre care două foarte aproape.

Q: La sfârşitul sezonului anterior, Murray şi Federer au regretat faptul că au fost mai puţine teste anti-doping în ultimul timp, mai ales în afara competiţiei. Eşti de acord?
Rafa: Dacă se decide mâine că trebuie să fac câte un test pe săptămână, nu-i nicio problemă. Super. Viaţa e frumoasă, e perfect. Am nevoie să ştiu că cei împotriva cărora joc sunt la fel de curaţi. Deci când spui că ar trebui făcute mai multe teste, nu-i nicio problemă, e simplu. Toată lumea aplaudă şi toată lumea e de acord.

Q: Nu crezi că rezultatele testelor ar trebui făcute publice?
Rafa: Aşa ar fi cel mai bine. Dacă rezultatele ar fi făcute publice, ar calma toate zvonurile care circulă. Sunt complet de acord.

Q: Ce crezi despre introducerea paşaportului biologic în tenis?
Rafa: Nu ştiu ce înseamnă (râde). Paşaport biologic, procesul Puerto, sunt lucruri departe de lumea mea. Ce se întâmplă acum în Spania la tribunal, eu nu înţeleg. Nu înţeleg de ce Dr. Fuentes nu dă nume. Nu înţeleg de ce judecătoarea nu-i cere nume. M-a dezamăgit lucrul acesta. Ar fi bine ca doctorul să dea numele şi cei care sunt prinşi să sufere consecinţele. Nu înţeleg de ce nu merg până la capăt. Trebuie să facem curăţenie serios. Am auzit că acest doctor a lucrat şi cu atleţi străini, dar pentru că el este spaniol, prejudiciul este orientat în principal către atleţii spanioli. Ca sportiv spaniol, acest lucru mă afecteză serios. Din cauza oamenilor ca Armstrong, reputaţia noastră a tuturor este pusă la îndoială.

Q: Ştii că sunt zvonuri cum că absenţa ta se datorează unei suspendări tacite din cauza doping-ului (silent doping ban)?
Rafa: Da, şi aceste zvonuri există pentru că rezultatele testelor nu sunt făcute publice. ITF trebuie să fie transparent. La fel şi WADA. Dacă nu, situaţia va continua şi voi fi obligat să aud comentariile stupide pe care le face Cristophe Rochus* fără nicio dovadă. Este încredibil că aşa ceva este publicat fără nicio urmă de dovadă. Să-mi dea o dovadă şi voi fi de acord cu ce spune. 

Q: ITF spune că testele de sânge îi costă şi că…
Rafa: (întrerupe) Ştiţi ce ne costă? Imaginea proastă a sportului. Asta ne costă foarte mult.  

Q: Viña del Mar este primul tău turneu de când arbitrii au început să fie mai stricţi cu regula de 25 de secunde între puncte. Aceasta ar putea fi numită „Regula Nadal-Djokovic”, devreme ce amândoi aţi fost vizaţi pentru că sunteţi lenţi. Te-ai antrenat ca să respecţi regula?  
Rafa: Sunt lent, recunosc. Dar după mine, să aplici acele 25 de secunde în orice situaţie va afecta calitatea jocului. Dacă aplici regula, finala mea de la US Open din 2011, în special setul trei sau finala de la Australian Open din 2012 n-ar fi avut acelaşi nivel. E imposibil să joci puncte incredibile unul după celălalt dacă n-ai timp să-ţi tragi sufletul. Se întâmplă să fiu încet şi după un punct normal, da. Când arbitrul mă sancţionează sau îmi da un avertisment în cazurile acestea, ok, nicio problemă. Dar dacă tocmai ai jucat un punct nebunesc, nu-i ok. Pentru că apoi, următorul serviciu sau lovitură vor ieşi trei metri în out. Ăsta nu e tenis. Se spune că schimbările sunt făcute pentru publicul spectator dar nu crezi că acei oameni ar prefera să vadă puncte frumoase? No?

�

(*) La mijlocul lui ianuarie, belgianul, nr 38 in 2006 şi retras acum, a emis într-o emisiune radio suspiciuni vizavi de adevăratele motive ale absenţei lui Nadal şi Soderling, ambii luând pauze de multe luni, primul din cauza accidentării la genunchi şi al doilea din cauza mononucleozei. Despre Nadal, Rochus a declarat: “Cum poţi fi aşa puternic la RG şi o lună mai târziu nu mai poţi juca deloc? Asta este suspicios, dar nu există dovezi. S-ar putea să fie accidentat cu adevărat.”

(interviu luat de Frédéric Bérnes pentru L’Equipe)