Interviu | Marius Copil, despre turneul câștigat la Quimper, noul antrenor, obiective, banii din tenis, Cupa Davis și întâlnirea cu Djokovic

Obișnuim, adesea, să-i lăudăm când au rezultatele bune și să-i uităm cu totul când nu li se mai leagă nimic. Dar între aceste două momente extreme, viața jucătorilor de tenis din antecamera marii performanțe, cei pe care nu-i vedem mereu la televizor, merge netulburată mai departe, după propriile reguli, reguli bătute în cuie și care depind de factori precum transport, cheltuieli prea mari, decizii importante de luat și tone de ore de antrenament. De multă muncă e nevoie ca să răzbați în top și, adesea, ultimul pas e cel mai greu de făcut. Pe cine să pui antrenor, cu ce să-l plătești, unde să joci, ce parte a jocului tău s-o lucrezi, cum să te împarți între antrenamente și turnee. Decizii, decizii, decizii. Faci un pas greșit și s-ar putea să te coste. Concurența e acerbă, nu stă nimeni să te aștepte, iar ajutoarele sunt rare. 

Dintre românii care luptă să se ridice, Marius Copil e cel care pare cel mai aproape. Marius s-a plasat pe un culoar favorabil și a atras atenția asupra lui după ce, pe finalul sezonului trecut, a reușit mai multe rezultate interesante. După ce a fost la un tie-break distanță de calificarea pe tabloul US Open, el a surprins pe toată lumea la turneul de 500 de la Beijing, unde a reușit victoria carierei, eliminându-l pe Marin Cilic. A pierdut apoi, la Mayer, dar deja își oferise o experiență prețioasă. Apoi, după ce a venit din calificări, a mai făcut un tur 2 la Stockholm, pierzând în două seturi strânse cu Almagro. Altă experiență. Cărămidă peste cărămidă, iar Copil, devenit, între timp, și om de bază în Cupa Davis, a confirmat duminică, impunându-se într-un challenger în care a avut un traseu infernal. Recompensa? Cea mai bună clasare a carierei, locul 141. Dar toate aceste rezultate n-au venit întâmplător. Să-l lăsăm pe el să ne spună, într-o discuție cu Treizecizero.ro pe marginea ultimelor evenimente din cariera lui. 

Marius, o să încep cu o întrebare atipică. Toată lumea, sunt convins, te întreabă mai întâi cum a fost azi, la finală (n.r. duminică), dar aș vrea să-mi spui când și de ce ți-a fost cel mai greu în ultimul an și jumătate? A fost vreo clipă în care ai simțit că lucrurile nu merg bine? Și cum ai depășit momentul?

Marius Copil: Ultimul an și jumătate am fost foarte greu, pentru că m-am mutat în București, iar părinții mei nu erau de acord cu decizia mea. Eu am stat 7 ani în München. Îmi place München-ul, dar nu m-am simțit niciodată fericit în el, nu am avut prieteni. De când am venit în București am început să fac pregătire fizică împreună cu Ionuț Gavrilă. Muncim foarte mult și așteptam de la mine ca după câteva luni să vină și rezultatele. După aceea am mai avut problema antrenorilor de tenis, căutam pe cineva cu care să lucrez full-time și cu experiență, să mă ajute să fac pasul următor, și nu am găsit în perioada asta pe nimeni. Am tot schimbat și nu a fost bine. De 10 zile am început să lucrez cu un suedez, Peter Carlsson, cel care a lucrat 8 ani cu Robin Söderling, și care a știut cum să-mi dea încredere în mine de la primul antrenament. M-a făcut să cred în jocul meu, să joc relaxat și cu plăcere. Pot să zic că, pe lângă familie, am avut două persoane care mi-au fost alături tot timpul, Ionuț Gavrilă și prietenul meu cel mai bun, Cosmin Hodor. Acum e și Peter, cu care am avut un început foarte bun.

Care a fost strategia ta în ultimul an? Adi Ungur, spre exemplu, și-a pregătit intrarea în top 100 jucând cu predilecție turnee challenger pe zgură, suprafața lui forte. Tu ți-ai făcut calendarul într-un fel anume?

La capitolul ăsta am stat cel mai prost. Am făcut programul după mine și nu a fost bine. Acum am programul făcut pe 3-4 luni și e mult mai bine așa. Încerc să joc cât mai mult pe hard. Turneele mari sunt 65%-70% pe hard.

Anul trecut, tot într-un interviu pentru noi, luat la BRD Open, spuneai că tocmai trecusei la un nou stil de joc, bazat pe lovituri în forță, care să pună presiune pe adversar, pentru ca apoi să poți să urci și să închizi cu voleul. Te-au ajutat schimbările implementate atunci?

Da, e mult mai bine acum. Încă mai am de lucrat la jocul agresiv, uneori mi se mai întâmplă să ajung prea târziu la fileu sau nu sunt în poziția potrivită. 

Ai avut ocazia, în ultimele luni, să participi la câteva turnee tari și foarte tari, precum Beijing sau Stockholm. Te-ai întâlnit cu jucători de nivel înalt, precum Cilic sau Almagro. Apoi Blake, la AO. Cum te-au ajutat acele meciuri? Cum te-ai simțit alături de ‘the big guys’? 

Am avut niște turnee bune, am reușit victorii frumoase și meciuri pierdute în decisiv, poate din cauza lipsei de experiență în astfel de situație. Să ai șansa de a fi prezent la astfel de turnee îți dă o încredere mai mare în tine, iar de simțit, m-am simțit incredibil. Visul meu este să joc la nivelul ăla. Cel mai fericit am fost când, după meciul câștigat cu Marin Cilic, a venit chiar Djokovic la mine. M-a felicitat personal și mi-a spus: “I guess I’ll see you soon on big tournaments”.

Cum a început acest sezon pentru tine și ce îți propusesei pentru turneul de la Quimper?

Nu am avut un start de an prea bun până înainte de turneul acesta. Un sfert de finală la Heilbronn și cam atât. La Quimper am ajuns duminica seara, la 11, după un drum de 15 ore. Voiam să câștig primul tur, ca să am șansa să mă mai acomodez puțin, pentru că aveam un meci foarte greu cu Gilles Muller.

N-ai avut deloc un traseu simplu, ai trecut de mulți jucători redutabili, Muller, Sela, Gicquel. Care au fost momentele cheie ale turneului?

Da, cred că am avut cea mai grea parte de tablou, dar asta mă bucură cel mai mult, că am reușit să câștig cu jucători foarte buni și în formă. Am servit constant tot turneul, peste 80 de ași în 5 meciuri. Și returul am început să-l îmbunătățesc și deja pun mai multă presiune pe adversar.

Cum e viața în circuitul challenger? 

Turneele challenger devin din ce în ce mai tari în ultima perioadă. Sunt tot mai puține turnee și tot mai mulți jucători buni. Mai ales acum, in perioada asta de iarnă – primăvară, când se joacă în sală. Sunt puține turnee, puține terenuri de antrenament, sunt meciuri la ore târzii, e diferit.

Sunt multe discuții în ultima vreme despre nivelul câștigurilor și despre mărirea premiilor. Am scris și noi în repetate rânduri despre asta. Se știe că ‘treci pe plus’ abia când urci în primii 50-70 din lume. Spune-ne tu cum se simte asta din rândul vostru. Reușești să te echilibrezi cu toate cheltuielile necesare? 

E foarte greu. Toată lumea zice “Eeeee, joci turnee challenger mari sau ATP și faci bani mulți”, dar chiar nu este așa. Pot să dau un exemplu simplu, cel de acum, turneul de la Quimper. L-am câștigat. Premiul: 5.200 €. Sunt mulți bani. Două bilete de avion dus-întors până la Paris, pentru mine și pentru antrenor. Tren de la Paris la Quimper pentru două persoane. O săptămână cameră de hotel pentru antrenor, plus masa. Salariul antrenorului. După toate astea, dacă trag linie la sfârșit nu știu cu cât rămân, oricum nu cu mult. Și ăsta a fost un caz fericit, un turneu câștigat. Deci da, cred că ar putea mări premiile.

La ce turneu te-ai simțit cel mai bine?

Cea mai frumoasă experiență am trăit-o la Beijing. Am zburat acolo și am ajuns miercuri, eram trei jucători afară din calificări și am mers să vorbesc cu directorul de turneu. Mi-a spus că vrea să mă ajute, și că dacă Lu intră pe tablou fără să aibă nevoie de wild-card, atunci îl primesc eu. Am fost tratat foarte frumos acolo.

Care simți că e cea mai bună armă a ta, în afara serviciului? Și la ce trebuie să mai umbli?

După serviciu, cred că reverul este al doilea punct forte al meu. Și voleul. Mai am de lucrat la toate loviturile, dar cel mai mult la retur, la venirea la fileu și la serviciu – vole.

Ignorând clasamentul, care este obiectivul anului pentru tine? Ce anume te-ar face fericit când o să tragi linie, la final de sezon? 

Mă bucur că ai spus să ignorăm clasamentul. Dorința mea e să fiu direct pe tabloul principal la US Open. Îmi doresc să fiu sănătos tot anul și să pot să mă antrenez 100% și să progresez cât mai mult. Dacă voi face asta, atunci o să am un clasament bun, care să-mi permită să pot juca și turnee mari. Și da, US Open-ul e Slam-ul meu preferat.

Sunt tot mai mulți jucători care pun mare preț pe pregătirea psihologică. Tu cum vezi asta? Te vezi lucrând și cu un life-coach, la o adică?

Am încercat să lucrez cu niște psihologi, dar pe mine nu prea m-a ajutat, poate la altcineva e diferit. Pe mine m-a ajutat cel mai mult venirea în București. Am început să-mi iau singur deciziile și, automat, am început să am și responsabilități. Trebuie să recunosc că Ionuț m-a ajutat foarte mult. Pe lângă pregătirea fizică, m-am deschis către el, am putut vorbi despre toate problemele și m-a ajutat tot timpul cu un sfat bun și cu încurajări.

Cât de importantă e Cupa Davis, în tot tabloul progresului tău din circuit? Te ajută faptul că ești om de bază sau o vezi ca pe o presiune suplimentară?

Eu ador să joc Cupa Davis. Îmi dă o încredere și mai mare în mine. Și, mai presus de orice, e un sentiment de nedescris când joci pentru țară, nu se compară cu nimic. Tot timpul joc cu cea mai mare plăcere și după întâlnirile din Cupa Davis am avut niște rezultate bune.

Cum vezi meciul cu Olanda? 

Jucăm acasă, în sală, pe zgură. E un meci foarte strâns. Dar eu cred că șansele sunt 60% noi, 40% ei.

Exceptându-i pe români, cu ce jucători te înțelegi cel mai bine în circuit?

Pot să zic că mă înțeleg cu Michal Przysiezny, cu Brunstrom, cu Raven Klaasen și cu Gael Monfils.

Cum o să-ți alcătuiești programul în continuare după acest succes?

Am întrebat de un wild-card la Cherbourg. Dar șansele să-l primesc sunt foarte mici. Dacă nu, o să merg, în ordine, la Indian Wells, Miami, Guadeloupe Challenger. Apoi Cupa Davis, urmată de o săptămână de antrenament. După care Rome Challenger, acasă, la București, Tunis Challenger.

Roger, Rafa, Nole sau Andy? 

Roger that

 

Marius Copil – 22 de ani, născut la Arad, pe 17 octombrie 1990

Înălțime: 1.93; Profesionist din 2008

Palmaresul în ATP Challenger Tour:

– a câștigat turneul de la Kazan (2011), indoor-hard, 6-4, 6-4 cu Andreas Beck
– a câștigat turneul de la Quimper (2013), indoor-hard, 7-6, 6-4 cu Marc Gicquel
– a jucat finala la Cremona (2010), hard, 4-6, 5-7 cu Denis Gremelmayr
– a jucat finala la Kazan (2012), indoor-hard, 6-7, 6-7 cu Jurgen Zopp

Bilanț în Cupa Davis: 4 victorii / 2 înfrângeri

Cele mai bune rezultate în turneele de Slam:
– Calificări, turul 1 la Australian Open
– Calificări, turul 2 la Roland Garros
– Calificări, turul 3 la US Open

Cea mai bună clasare din carieră: 141 ATP (18 februarie 2013)

Cea mai prestigioasă victorie: 3-6, 7-6, 6-4 cu Marin Cilic, turul 1, Beijing, 2012.

Pagină oficială de Facebook