Interviu | Florin Mergea: “Puteam mai mult!”

“Dodo” iese de pe arena centrală cu capul în pământ. Termobag-ul parcă ar cântari cât un sac plin cu zgura. Acea zgură luată de furtună, ce i-a acoperit din cap până în picioare pe protagoniştii celui mai aşteptat meci de până acum la BRD Năstase Ţiriac Trophy. Acum, furtuna s-a mutat în sufletul lui şi nici privirea caldă a soţiei nu-l poate scoate încă dintr-o vădită stare de încordare. Azvârle tot bagajul pe gazonul dinspre Players Lounge, mai puţin o sticlă de apă. Îşi ia elan şi o catapultează în înaltul cerului cu forţa unui campion la aruncarea greutăţii. Până dincolo de graniţele Arenelor BNR, până spre Stadionul Cotroceni. Un gest de eliberare nervoasă ce trădează tensiunea, dramatismul unei încleştări cu totul ieşite din comun: Lindstedt/ Tecău – Dăescu/ Mergea 4-6, 6-4, 10-2.

Florin, te văd afectat. Tu şi Andrei Dăescu aţi scăpat printre degete şansa de a-i elimina pe favoriţii principali.

E greu de vorbit după un asemenea meci. A fost un set bun, noi veneam după un rezultat favorabil – finala de la Roma – şi ştiam că putem juca mult mai bine. Din păcate, a fost şi vremea asta. Vântul ne-a încurcat puţin pe amândoi. E al doilea turneu în aer liber. Ce să zic…cred că puteam mai mult!

Cât de montat ai fost, având în vederea miza unui meci din ATP la Bucureşti şi, pe deasupra, şi împotriva lui Horia, alături de care ai crescut pe teren?

În primul rând, punctele ne-au motivat. Eu am revenit de şase luni pe teren, joc cu Andrei de trei luni. Punctele erau cele mai importante. Cu acestea 45 am fi urcat în Top 150, am fi intrat mult mai uşor la challenger-uri. E ceea ce facem în momentul de faţă. Căutăm să adunăm cât mai multe puncte. Performanţa va veni mai încolo. Ştim care ne e nivelul, trebuie să se reflecte şi în clasament. Iar aici era o ocazie bună. Ei nu veneau după victorii, încrederea lor nu era la 100% şi mizam pe acest fapt. Dar, cum am zis, şi cu vremea…S-a rupt puţin jocul şi în primul game după reluarea meciului.

Cum a fost cu gestionarea presiunii de o parte şi de alta a fileului, având în vedere considerentele enumerate?

Ei au menţinut un nivel constant. Asta vorbeam şi când ne-am oprit, că nu au fluctuaţii mari. Era singurul lucru cu care puteau să ne bată. Am avut nişte oscilaţii în setul al doilea şi apoi am intrat foarte greu în supertiebreak. Ei veneau după un set câştigat. E altceva când intri deja montat. Ştiam ce aveau de făcut. S-au adaptat mai bine condiţiilor de joc…

Ai mai trăit aşa ceva, să se întrerupă un meci din cauza vântului prea puternic, fără să cadă un strop de ploaie?

Da. Am jucat multe meciuri aşa. Nu avantajează pe nimeni. Mai bine ar fi plouat. Am fi vrut să reluăm imediat meciul, dar nu s-a putut. Vântul era prea puternic, mai ales pe central, unde se creează nişte curenţi ce dau zgura la o parte. Dar, asta e. Avem multe turnee înaintea noastră. Avem puţine puncte de apărat. Următoarele 6-7 turnee vor intra toate în calculul clasamentelor pentru amândoi. Dacă menţinem un nivel decent, adică semifinale-finale de challenger, ceea ce nu e imposibil, ci realist, ar trebui să urcăm în prima sută în următoarele luni.  

Oare norocul n-a ţinut cu voi încă de la tragerea la sorţi? Pentru al doilea an la rând te-ai văzut nevoit să înfrunţi finaliştii de la Wimbledon.

Sunt numai echipe valoroase, din prima sută. Cu oricare alta, am fi avut de muncit. Credeam şi a fost un atu că noi veneam după multe victorii pe zgură spre deosebire de ei, dar poate am crezut prea mult că putem încheia repede meciul.