Interviu exclusiv | Fabio Fognini: “După finală, promit să ies în oraş”

Ştiţi care e primul lucru pe care l-a făcut italianul Fognini vineri, după două meciuri ce au durat, în total, aproape cinci ore? Nu, nu s-a dus la duş! Nici la masă! S-a urcat pe bicicleta din sala de fitness şi s-a apucat de pedalat. Acum îmi explic de ce tot auzeam pe lângă mine: “Ce gambe are ăsta!” Lângă el, parcă suntem în caravana din “Il Giro”. Unde mai pui că, în timpul cursei, Fabio mai şi răspunde la întrebările Treizecizero.ro? Dar nu vă gândiţi că e precum un robot! Dar un Casanova? Admiratoarele din tribună (MULTE) au ocazia să viseze la o cină romantică. Cu o condiţie: “Fogna” să-l învingă astăzi pe surprinzătorul Attila Balazs!

Fabio, cum de încă mai depui efort după un meci de simplu care părea interminabil, plus unul de dublu?

Palpitant, nu? Sfârşitul a fost fericit. Cel puţin, la simplu. Dar mai am încă un meci de pregătit.

Cel mai important?

Nu, toate meciurile sunt acum importante pentru mine. După ce m-am refăcut ulterior accidentării, fiecare întâlnire e ca o finală. Sigur, sunt mulţumit pentru că am ajuns din nou într-o semifinală ATP, dar, în acelaşi timp, trebuie deja să mă gândesc la ceea ce urmează.

Cum ai trăit acele trei ore şi cinci minute, având ca adversar un conaţional, pe Andreas Seppi?

Cred că a fost un meci frumos, pe care l-ar fi putut câştiga oricare dintre noi. Trebuie să fiu sincer. Am avut şi noroc. În setul al doilea, el a avut avantaj în al treilea, apoi am trecut din nou eu în faţă cu un break, apoi iarăşi el…până la urmă, puţine puncte au făcut diferenţa.

Între voi, cei nu mai puţin de şapte italieni din Top 100, există o rivalitate sau sunteţi uniţi?
Nu, eu sunt prieten, am o relaţie bună, cu toţi. Dar acest sport, din păcate, este unul individual. Ca atare, trebuie să ne uităm la noi înşine, la carierele noastre. Sigur, că, atunci când jucăm unul împotriva celuilalt, lăsăm amiciţiile la o parte.

Există o apropiere între voi din punctul de vedere al clasamentului. Cine crezi că este cel mai bun tenisman italian al momentului?

Eu! Fără niciun dubiu! Eii, nu, nu suntem ca Spania, Franţa. Suntem destui în Top 100, dar toţi pe aceeaşi traiectorie, să spunem aşa…

Cum de găseşti forţa de a reveni aşa puternic atunci când eşti condus?
Am dorinţa de a lupta. Dorinţa de a lupta a contat cel mai mult.

Ca pasionat de fotbal şi suporter al lui Inter Milano, ce crezi că e mai bine pentru echipă să rămână sau nu Cristian Chivu şi în sezonul viitor?

Trebuie să se uite şi la mărunţiş. Eu, ca suporter al lui Inter, spun doar că anul acesta este unul sălbatic. Apoi, sper că în sezonul viitor ne vom ridica şi vom câştiga din nou ceva important. Chivu e un apărător de valoare, a jucat la mari echipe. Acum e la Inter şi sperăm să rămână la acest Inter…care anul acesta a cam dispărut.  

Eşti originar din Sanremo. Îţi place, urmăreşti festivalul?

Nu, pentru că nu sunt un mare iubitor de muzică. Sigur că e ceva special să se ţină în oraşul meu, aşa că dacă mă vor invita, voi merge.

Ai voce?

Nuuu! Sunt cam afon…

Am citit pe pagina ta personală de internet că melodia preferată este “I don’t want to miss a thing”. Ce să înţelegem de aici?

Nu, nu e adevărat! Am uitat să-l updatez. Sunt multe melodii frumoase pe care le ascult, care te încarcă emoţional, dar nu am o preferinţă anume.

Înainte de meciurile de astăzi, ce ai avut la căşti?

Nu, nimic. Îmi pun muzică doar când sunt în cameră, la hotel. Ascult în cameră, liniştit.

Eşti pasionat de lectură. Care a fost ultima carte pe care ai citit-o?

Când mă pun pe citit, nu mă mai opresc. Dar, mă cam costă acest hobby, să fiu sincer. Acum, citesc o carte spaniolă…”Cavalerul de…” nu ştiu cum. Nu-mi mai aduc aminte. Cum îl cheamă pe cavaler? (n.r. – Fabio îşi întreabă fizioterapeutul) Cavalerul… Gata, ştiu! “Cavalerul Marc”!

Ai intrat în pielea personajului?

Da, acum mă simt precum cavalerul Marc pentru că sunt în plin proces de transformare.

Şi, cum vei ajunge la final?

Rezultatele vor vorbi, la sfârşit de sezon. Din păcate, în acest sport, numai rezultatele vorbesc, întotdeauna. Dar, acum, m-am refăcut fizic şi am o mare dorinţă de a face. Asta e important. Nu-mi impun limite. Am mai căzut în clasament după accidentare. În această săptămână mi-a mers bine, joc semfinala şi…vedem.

Voi, jucătorii de tenis, sunteţi mai mereu pe drumuri şi aţi fi buni de ghizi turistici. Ce oraş din lume îmi recomanzi să vizitez?

Arma di Taggia!

Cum ai spus?

Ar-ma di Ta-ggia! E o mică localitate, lângă Sanremo, în care m-am născut. Oraşul meu preferat. Are ieşire la mare, bineînţeles. Familia, prietenii, totul pentru mine e acolo.

Ce îţi place şi ce nu-ţi place aici, la Bucureşti?

Eu, de fiecare dată, am venit din proprie iniţiativă. În trecut, am mai pierdut meciuri, dar am şi învins jucători tari, ca Almagro. Deci, Bucureştiul mi-a plăcut mereu. Mîncarea nu e precum cea italiană, recunosc. Pe de altă parte, când eşti pe drumuri săptămână de săptămână, trebuie să te obişnuieşti şi să treci peste.

După turneu, te-ai gândit, vei ieşi, măcar la plimbare să vezi centrul?

Uite, promit! După finală, cu plăcere. După semifinală, nu, pentru că nu-mi place să pierd în această fază. N-am câştigat niciodată o semifinală în circuitul ATP, deci să vedem…Ies la plimbare sau nu?