Interviu exclusiv | Andrei Pavel: “De la Indian Wells lucrez cu Tamira Paszek”

Într-o îngemănare trecut-prezent-viitor pe terenul de tenis, cel mai valoros tenisman român de după Ilie Năstase îşi aşterne din gânduri în exclusivitate pentru treizecizero.ro. Andrei Pavel, antrenorul, Andrei Pavel, show-man-ul, spune cum s-a simţit în echipă cu Hagi, dezvăluie cauza rupturii de Jelena Jankovic şi numele noii sale eleve, face topul celor mai populare sporturi în patria adoptivă, SUA, şi îşi alege favoritul la câştigarea trofeului BRD Năstase Ţiriac Trophy 2012. 

Andrei, devii o rachetă de neînlocuit în meciurile demonstrative de pe zgura de la Bucureşti: duminica alaturi de cel mai mare fotbalist român din toate timpurile, urmează să apari din nou printre cele “4 stele pline de energie”, cu McEnroe în distribuţia din 2012. Ce crezi tu că dă farmec acestor show-uri?

Eram trei constănţeni pe teren, ai văzut?! Hagi, Horia şi eu. A fost foarte bine organizat. Na, bineînţeles, Hagi e un erou pentru toţi! Să joci cu el şi “dublu” a fost deosebit. Şi anul trecut am fost şi cu Nadia, şi cu Ilie, cu domnul Ţiriac, cu Hagi să ajutăm, prin tenis, pentru fata lui Rotariu…

Au trecut câţiva ani de la retragerea ta, locuieşti departe de România, dar de la Arenele BNR nici nu te gândeşti să lipseşti vreodată.

Îţi dai seama, mai ales acum! Dar şi înainte, când jucam tot timpul concursuri, mă bucuram ori de câte ori veneam să joc, fie aici la Open, fie la Cupa Davis, înapoi în România, acasă. Nu s-a schimbat nimic. M-am mutat în America, dar când e vorba să fac ceea ce-mi place, să fiu pe teren, sunt tot timpul aici.

În viaţa de zi cu zi e o schimbare totuşi. Cum decurge activitatea ta acolo?

M-am adaptat foarte repede. Îmi place foarte mult să lucrez, să fiu pe terenul de tenis, cu copii de la 13 ani, până la profesionişti. Chiar am vrut să lucrez cu Marius (n.r. – Marius Copil), dar nu pot să le fac pe toate deodată. Trebuie să mă împart între familie și job. Nu pot să lipsesc tot timpul de acasă, ca înainte. Iar pentru Marius, mă bucur că l-a găsit pe Gabriel Moraru, să poată fi tot timpul cineva lângă el. Îi trebuia chestia asta… Înainte munceam pentru mine, acum sunt mulţumit să văd că progresează copiii, cei cu care lucrez. Planul, visul meu e să am clubul meu de tenis şi de acolo să pot să mă formez, să învăţ exact ce şi cum trebuie să fac, iar mai târziu să vin şi în România să realizez acelaşi lucru.

Vorbind despre tenisul american, însetat după staruri, acum că SUA are din nou jucători în jurul primilor 10 (Fish şi Isner), care este abordarea localnicilor vizavi de tenis?

În America sunt alte sporturi mai populare: fotbalul american, baseball-ul, baschetul, hocheiul, golful. Se vorbeşte mai puţin de tenis, cu excepţia perioadei cu US Open-ul. Au o federaţie foarte puternică însă, cu foarte mulţi bani, sunt mulţi practicanţi, foarte multe academii de tenis, se joacă mult. Iar acolo părinţii investesc în copiii lor, chit că nu devin profesionişti. Pot beneficia de o bursă la Universitate. Cu tenisul, cu un sport în general, poţi economisi astfel nişte bani.

Andrei Pavel – antrenorul. Jelena Jankovic a fost eleva ta o perioadă. Ai în vedere vreo altă jucătoare, vreun jucător?

Deja am făcut asta. Cu Jelena am lucrat mai mult de jumătate de an. Ne-am despărţit nu din vina ei, că ne-am înţeles foarte bine. Nu am conlucrat la fel de bine în privinţa programului cu mama ei. E mai dificil când e familia la mijloc. Acum însă am lucrat o săptămână, la Indian Wells, cu Tamira Paszek, o fată din Austria, foarte muncitoare şi de treabă, şi pesemne că o să merg cu ea la Roland Garros şi la  Wimbledon. A acceptat să lucrez cu ea numai în anumite săptămâni, între 10 şi 15, per total. E între primele 50 de jucătoare ale lumii, sunt perspective. Să vedem.

Legat de ascensiunea lui Horia, cunoscută fiind apropierea dintre voi: două finale la Wimbledon, participare la Turneul Campionilor. Ce e în inima ta, ca fost coechipier, ca bun prieten?

E ceva deosebit ce simt pentru că, într-un fel sau altul, l-am ajutat să facă saltul de la primii 100, aproape de primii 50. Cât am jucat cu el a fost ultimul an al meu. În 2009, eu aveam clasamentul protejat şi am intrat la concursuri, chiar am jucat bine împreună: finală la Kitzbuhel, primii 16 la Wimbledon. El a crescut exact cât îi trebuia ca să intre pe tablourile turneelor mai mari. Tot ce a realizat, a realizat prin muncă. E un băiat incredibil de serios și de profesionist. Trebuia să creadă în el, iar acela a fost pasul. A venit şi Robert (n.r. – Robert Lindstedt, partenerul de dublu) şi lucurile s-au aşezat rapid. Cum să spun, mă bucură enorm că acum e în primii zece, că a jucat Masters. Cum mă bucură orice rezultat al băieţilor. Am rămas în legătură cu Hănescu, cu Crivoi, cu Ungur, cu Marius Copil. Îi urmăresc, îi felicit, dacă au nevoie de vreun sfat, sunt acolo. La Indian Wells m-am bucurat că le-am văzut şi pe fetele noastre, care joacă extraordinar. E o lume foarte frumoasă, lumea tenisului.

Vorbeai de băieţi…s-au solidarizat cu tine şi nu au jucat în Cupa Davis.

Îţi dai seama că mă bucură faptul că am reuşit să fac o echipă. Mă întristează însă că n-au jucat. Acum însă, nu mai vreau certuri, nu mai vreau să vorbesc de Cupa Davis, că nu mai are absolut niciun rost. Pentru că n-ai cu cine să vorbeşti.

Hai să ne întoarcem la turneul ATP de la Bucureşti. Cum ţi se pare că a evoluat, ca nume înscrise pe tablou, prin mutarea aceasta în primăvară?

Acum e mult mai tare decât în septembrie. Cel puţin asta e impresia, dacă te uiţi la cei care joacă. Bineînţeles, mai e un concurs la Barcelona, care e foarte puternic şi toţi spaniolii sunt acolo. Dar vezi un jucător ca Baghdatis! Melzer a revenit (din păcate, s-a accidentat), Troicki, Florian Mayer, campionul de anul trecut. Sunt jucători unul şi unul. Păcat că Hănescu nu joacă, s-a înscris la Barcelona. Dar, altfel, cred că e foarte bună mutarea. E la începutul sezonului. Toţi vor să joace bine pe zgură. După US Open, ştii cum era, erau obosiţi, schimbau iar suprafaţa.

Nu sunt totuşi mulţi specialişti ai jocului pe zgură la ediţia actuală. În contextul acesta, e mai greu de estimat poate, dar pe cine ai vedea printre favoriţi?

Gilles Simon, l-am uitat pe Gilles. E favorit clar. A câştigat aici de două ori. Vine de la Monte Carlo, unde a jucat semifinale. Eu îl văd şi pe Troicki favorit, e foarte puternic. Dar nu poţi să ştii… Melzer a venit, s-a accidentat şi după o zi a plecat acasă. Toţi joacă foarte bine. Chiar şi Ungur, Copil, Crivoi pot face o figură frumoasă! Adi Ungur, de exemplu, e în prima sută, e numărul 1 în România acum şi ştim cu toţii cât de talentat, cât de iute e. Marius Copil joacă bine, Victor Crivoi îşi revine, cu publicul român poate face un rezultat mare.

Singurii campioni români aici, acasă, au fost la dublu – tu şi Gabi Trifu – tocmai în 1996. E vremea să avem alţi campioni autohtoni?

Da, sigur! Se poate! Păcat că, la fel ca anul trecut, Horia va juca împotriva lui Florin Mergea în primul tur. El şi Robert Lindstedt sunt favoriţi 1, aşa că există şanse să vedem măcar un român cucerind trofeul.