Interviu | Attila Balasz: “Pe zgură pot să fac orice”

Un ungur venit din calificări, aflat tocmai pe locul 450 mondial, produce una dintre cele mai mari surprize din istoria turneului ATP de la București. Pur și simplu, a explodat pe zgura românească și a atins sferturile de finală, după un 6-3, 6-4 contra italianului Potito Starace. Iar turneul de la București își confirmă statutul de platformă de lansare pentru diverși jucători.

Attila, cum te simți după cea mai importantă victorie a carierei?
Foarte obosit pe moment, mai ales că ieri am jucat aproape trei ore contra lui Lacko. A fost foarte strâns. Și, de asemenea, astăzi a trebuit să mă concentrez de la prima până la ultima minge. Deci mă resimt, dar mâine am zi liberă și sper că vineri voi fi din nou pregătit de luptă.

5 zile, 5 meciuri, 5 victorii. Ai facut socoteala timpului total petrecut pe teren?
Al doilea tur de calificări a fost greu, dar primul și al treilea nu au durat mult. Deci cred că am stat vreo nouă-zece ore pe teren, fără a pune la socoteală antrenamentele, încalzirea. Cum spuneam, mă simt obosit, dar acesta e tenisul.

Cum de ai ales sa te inscrii si sa vii aici, cand ai un clasament deloc de invidiat?
Am jucat multe turnee futures și challenger-uri. Majoritatea, turnee de 10.000 de dolari, dar anul acesta mi-am propus să încerc să văd cât de bine sunt în stare să joc împotriva unor tenismeni cu adevarat valoroși, în turnee mari. De aceea am venit, plus că nici nu e foarte departe de Ungaria. Am venit cu antrenorul pentru a mă pune la încercare, să vad cum e. Și s-a dovedit o alegere inspirată.

“Pot face de toate pe zgură”

Până la acest turneu, ai jucat doar două meciuri la nivel de ATP în întreaga carieră, iar acum, aici la București, sunt deja trei pe tabloul principal.
Exact. Primul la Zagreb, anul acesta. Am pierdut de la minge de meci. Prefer zgura, să joc în aer liber, îmi place atmosfera de aici, îmi plac mingile, terenul.

Am văzut că ai întâlnit în circuit și un jucator român, pe care l-ai învins, Robert Coman. Ce amintiri ai de la acel meci?
A fost la Umag, acum o lună-două. Primul set a fost complicat, pentru ca tipul nu prea face cadouri și aleargă foarte bine. A fost un meci intens, mi-aduc aminte.

Cum te-ai descrie ca jucător?
Cum spuneam, prefer suprafețele lente, pentru că pot lovi foarte bine, cu efect. Pot face de toate pe zgură, pot alerga foarte bine și îmi pot folosi serviciul kick – lovitura mea forte.

Ca atare, să ghicesc, il admiri cel mai mult pe Nadal sau ai un alt favorit?
Îmi place stilul lui. Dar, dacă ar fi să aleg un jucator care îmi place, ar fi Federer.

“Deja e un vis pentru mine”

Vii dintr-o țară fără nume mari în tenisul masculin. Cum e organizat tenisul în Ungaria?
Da, nu suntem cine știe ce la băieți. La fete, în schimb, avem vreo trei fete între primele 100 în prezent. La masculin, chiar suntem slabi. Eu sunt al doilea clasat acum, dar poate, dupa acest turneu, voi trece în frunte din nou. Mai este Adam Kellner, între locurile 300 și 400. Plus un campion de juniori, care acum are cam 20 de ani, poate juca foarte bine, dar nu este bine poziționat în clasament.

Și noi, în Romania, avem cam aceeași problemă.
Nu este simplu să fii un jucator de top în Ungaria, pentru ca nu avem turnee, nici măcar un turneu futures. Niciun centru național. Acum s-a înființat, dar lucrurile nu merg prea profesionist, precum în alte țări.

Te așteaptă Malisse în sferturile de finală, pe arena centrală. Ce perspective sunt din punctul tău de vedere?
Va fi extrem de greu, pentru că poate face ce vrea cu mingea. Poate lovi iute, se deplasează foarte bine, are un simț al mingii excepțional. Voi discuta cu antrenorul meu și voi vedea ce tactică voi adopta. Voi intra pe teren și voi da totul. De acum, nu am nimic de pierdut. Deja e un vis pentru mine.

Cât de sus te vezi pe viitor în ATP?
Să ajung în Top 100. Am fost deja locul 150 acum doi ani. Anul trecut am avut multe probleme, accidentări și de aceea am căzut până pe 450 în clasament. Dar am arătat deja o dată că mă apropii de primii o sută și acesta este scopul meu.