Interviu 30-0 | Jaqueline Cristian: „Nu vreau să îmi mai pun limite. Vreau doar să văd cât de departe pot să merg”

Încă de la tragerea la sorți a tabloului principal de la Transylvania Open 2024, meciul dintre Miriam Bulgaru și Jaqueline Cristian a creat interes. Și pentru suporterii obișnuiți, dar și pentru oamenii de tenis prezenți la Cluj.

Din păcate, cu doar câteva minute înaintea intrării pe teren, Miriam Bulgaru a fost nevoită să se retragă din cauza unor probleme medicale. Locul ei a fost luat, în ultimul moment, de iberica Marina Bassols Ribera, iar Jaqueline Cristian s-a trezit în situația de-a juca un meci pe care n-a avut cum să-l pregătească dinainte.

În condițiile astea, Jaq s-a descurcat perfect: a câștigat scurt, în două seturi asemănătoare, 6-3, 6-2, și s-a calificat din nou, pentru al doilea an consecutiv, în turul doi la Transylvania Open. Am întrebat-o pe Jaqueline ce anume își propune la a patra ei participare la TO, cu ce așteptări și obiective a început sezonul, dar și unde simte că e nivelul ei actual.

Jaqueline, schimbarea de ultim moment n-a părut să te afecteze, cum ai făcut să gestionezi bine o situație care părea incomodă?

Da, m-am simțit foarte bine pe teren, mă simt bine să joc acasă. A fost un pic haotic la început, pentru că nu e ușor niciodată să faci un plan de joc, apoi te distrage un pic toată schimbarea. Ești un pic în panică. Dar am gestionat foarte bine momentul cu echipa. O știam pe Marina și, până la urmă, cel mai important în tenis este să te concentrezi pe tine. Pentru că, dacă tu îți faci treaba bine, practic ești împăcat cu tine și cu lucrurile pe care le faci. La final vezi tu rezultatul, bun sau rău. Dar trebuie să ieși de pe teren cu ideea că ai dat totul. Și chiar a fost un meci foarte solid. M-am adaptat bine condițiilor și m-am bucurat să fiu în fața publicului. Pentru că, sincer, mă simt mai acasă pe canapelele astea (din lounge-ul jucătoarelor) decât pe canapeaua mea de acasă.

Cu cât timp înainte ai aflat de schimbare?

Cu 10 minute. Eu m-am dus la încălzire, am început să alerg un pic și apoi a venit arbitrul la mine și îmi spune că Miriam a trebuit să se retragă și că o să joc cu Marina. Am zis: băi…

Dar te-ai gândit că într-un fel e mai bine că nu joci cu o româncă?

Da. Nu e niciodată plăcut să joci contra unei românce, mai ales acasă, la Cluj, unde îți dorești, ca turneu, să ai cât mai multe românce în turneu. Ok, bun, probabil e distractiv pentru public. Dar pentru noi nu e ușor și nu vrei chestia asta. Apoi, bineînțeles, la final, când intri pe teren, ești tu cu mingea și nu mai contează cine e acolo. Dar da, a fost, pot să zic, un pic ușurare, o schimbare de vibe. Te simți cumva mai relaxată, mai liniștită, se schimbă un pic emoțiile.

Ce-ți propui aici, la a patra ta participare la Transylvania Open?

Tot timpul îmi doresc să stau cât mai mult la turneul ăsta, pentru că îmi place foarte mult și mă simt foarte bine la Cluj. Clujul a fost oarecum rampa mea de lansare, pentru că aici mi-am câștigat meciurile acelea de FED Cup din 2020. Deci sper să fac un turneu cât mai bun și să mă simt cât mai bine pe teren, să mă încarc cu energia publicului, pentru că nu e vorba doar de săptămâna asta. Tu pleci de aici cu altă energie la celelalte turnee și contează foarte mult; mai ales la început de an, te ajută mai mult. Înainte, când turneul era la final de an, te ajuta să te ridici, pentru că noi la final de an suntem obosite, venim după un an întreg, deci avea și asta avantaje. Dar jucând acum, în februarie, mai ales că venim și din Australia, după un drum lung, te ajută.

S-a schimbat ceva în felul în care abordezi turneul? Simți că ești mai liniștită să joci acasă? Nu ai mai intrat cu pelerina ta de Draculina.

Pelerina n-a mai fost, pentru că vin de la un alt turneu și n-am apucat să mă organizez și să o iau de acasă. Și, ca să fiu sinceră, m-am gândit și că… E un personaj pe care eu l-am creat și sunt foarte fericită cu el, e foarte funny ideea, dar Draculina s-a maturizat, a crescut și face parte din turneu; e aici, dar e undeva în trecut. Sincer, mă simt mai matură de la an la an, nu doar în tenis, dar și în viață. Drumul e mai bătătorit un pic, știi un pic cărarea. Și pașii pe care îi fac acum, pot să zic că îi fac un pic mai siguri.

Cu ce așteptări și obiective ai început anul?

Îmi doresc foarte mult să sparg Top 50. Ăsta a fost obiectivul meu înainte de accidentare. Și am fost aproape, am fost pe 58. Dar acum nu vreau să îmi mai pun limite; și, da, poți să-i spui presiune, poți să-i spui limită, dar vreau doar să văd cât de departe pot să merg, știi? Trebuie să fiu sănătoasă, să mă antrenez bine în continuare, pentru că dacă urmezi procesul ăsta, clar ai numai de câștigat. Nu are cum să fie roz în fiecare zi, în fiecare săptămână, dar e un proces pe care trebuie să îl abordezi cu multă răbdare și cu multă încredere, pentru că, cu multă muncă, la un moment dat, se vede – munca va fi răsplătită.

Dacă te uiți înapoi spre unde erai în urmă cu un an, cum te simți acum aici?

M-am gândit chiar săptămâna trecută, după ce am pierdut destul de urât la Linz – cu viitoarea mea adversară de aici (zâmbește). Și m-am gândit că anul trecut pe vremea asta începeam ITF-urile și… chiar nu vreau să mai ajung acolo. Și trebuie să fiu mult mai pozitivă și mult mai zâmbitoare și să accept și zilele proaste. Chiar sunt foarte recunoscătoare că sunt aici, că sunt sănătoasă și pot să joc și să mă bucur de alte condiții.

Te bucuri cumva mai mult acum, după ce ai trecut prin ce ai trecut?

Da, clar. E o altă viziune pe care o ai asupra locului, asupra jocului, asupra rezultatelor. Clar îți dorești tot timpul să câștigi, îți dorești să fie bine, dar și înfrângerile fac parte din joc; și consider că ai mult mai multe de învățat dintr-o înfrângere decât dintr-un meci câștigat.

Accepți înfrângerile mai ușor?

Mai ușor nu, dar știi un pic la ce te aștepți și cum să gestionezi. Tot timpul prima dată e un pic mai complicat, dar după aceea, când știi oarecum cum ce se mănâncă, poți să iei și niște bețe, poți să iei și o lingură, mai schimbi.

Cum vezi următorul tău meci cu Clara Tauson?

Chiar am zis asta la conferința de presă, că dacă ar fi un loc unde aș alege să joc cu fata asta, e acasă. Pentru că aici cred că toate româncele ne simțim mai puternice și mai sigure pe noi; energia publicului clar ne ridică enorm de mult. Și pentru adversari e mult mai greu să joci contra publicului, normal. O știu pe Clara, ne știm de câțiva ani deja, am tot jucat una contra celeilalte, știu la ce să mă aștept, așa că o iau ca pe o oportunitate de a schimba un pic gustul cu care am terminat meciul trecut. Și chiar cred că pot să-mi iau o revanșă.

Te-a ajutat turneul de la Linz să ai meciuri în picioare și să intri în ritm?

Da, pentru că eu sunt genul care are nevoie de meciuri și de ritm. Veneam și după Australia, unde am avut trei meciuri pierdute în primul tur de la adversare grele, incomode, și încrederea mea nu era extraordinară. Și acum clar mă simt mult mai bine decât săptămâna dinainte.

Și unde simți că e nivelul jocului tău acum?

Astăzi (în victoria din primul tur de la TO) chiar cred că am arătat un nivel de joc foarte, foarte ridicat. Nu pot să zic că e cel mai bun nivel de joc al meu, clar nu pot să zic chestia asta, dar cred că mă îndrept spre asta.

O faci cu mai multă liniște acum, când nu mai simți neapărat încrâncenarea aia să recuperezi?

Da, am o altă perpectivă. E o altfel de presiune. De fapt, e mai multă plăcere decât presiune; încerc să iau presiunea ca pe-un challenge; presiunea este un privilegiu – toată lumea știe chestia asta. Dar ideea e să o și gestionezi în direcția asta. Să o conștientizezi și să o îmbrățișezi. Pentru că face parte din ce faci tu zi de zi și, nu știu, trebuie să te bucuri. În final, e un joc pe care-l iubim, ne bucurăm să dăm în mingea aia galbenă și să alergăm după ea pe teren.

Articol oferit de Banca Transilvania, partener principal al Transylvania Open