Interviu 30-0 | Anastasija Sevastova, a doua întoarcere la tenis: „Încă iubesc tenisul. Și acum, cu un copil, e și mai frumos”

Nimeni nu știe ce înseamnă să revii în circuitul de tenis după o pauză lungă mai bine decât Anastasija Sevastova. Jucătoarea letonă de 33 ani se află la al doilea comeback, după o pauză de doi ani, în care a devenit mamă. A reînceput să joace la finalul anului trecut, în noiembrie, iar Transylvania Open e primul ei turneu WTA din 2024. Știe că nu poate avea mari așteptări, că are nevoie de timp și de meciuri pentru a reveni la un nivel înalt; dar mai știe și că mereu a jucat bine în România: în 2018 a câștigat finala de la București, unde în 2016 fusese învinsă în finală de Simona Halep.

Și atunci venea după un moment de cumpănă; se oprise timp de doi ani, din cauza accidentărilor. A început de jos, cu turnee Futures, și a luptat pentru fiecare punct în clasament. A ajuns pe locul 11 mondial și într-o semifinală de Grand Slam, la US Open, ambele borne atinse în 2018.

Așa că știe cum arată harta revenirii; că trebuie să aibă răbdare, să nu sară etape. Și știe că o poate face; că mai poate juca turnee mari, că poate atinge din nou un nivel bun – deja simte că ar câștiga într-un meci cu versiunea ei din trecut. Ce e diferit acum e că are un clasament protejat și o fetiță de un an și două luni, așa că trebuie să plănuiască mai bine cum și cât se antrenează, când și la ce turnee joacă. Și mai are o perspectivă nouă: „Atunci când ceva nu merge cum vrei tu, când pierzi, uiți atât de repede. Pentru că te întorci acasă, la ea, și trebuie să ai grijă de ea. Trebuie să te bucuri pentru ea. Și uiți într-o secundă de orice înfrângere.”

Ce nu s-a schimbat e iubirea ei pentru tenis: „Încă iubesc tenisul. Încă mai cred că este cel mai bun lucru pe care îl pot face. Am realizat cele mai multe în acest sport, nu va mai fi nimic altceva pe care să-l pot face la fel. Dar probabil că te gândești mai mult la faptul că acum ai alte priorități în viață, după tenis. Ceva pe care să-l aștepți cu nerăbdare.”

Care sunt obiectivele și așteptările tale pentru această săptămână?

Eu întotdeauna joc bine în România, nu știu de ce. Întotdeauna am jucat bine la București și îmi place acest turneu de aici, îmi plac terenurile. Cred că se potrivesc jocului meu. Dar este primul turneu, nu mă aștept la atât de multe, am fost și bolnavă săptămâna trecută, fiica mea s-a îmbolnăvit și noi ne-am îmbolnăvit după ea. Acum mă simt pe zi ce trece mai bine, iau și antibiotice. Dar, din nou, este primul turneu, așa că cel mai important lucru este să am câteva meciuri în picioare.

Cum abordezi o astfel de revenire, care e mindsetul?

De data aceasta este diferit, pentru că nu mă pot antrena atât de mult, deoarece am o fiică, este încă mică și trebuie să am grijă de ea, am nevoie de acest timp și cred că este important. Așa că este vorba mai mult de o bună organizare și de a mă antrena 100% atunci când sunt pe teren; poate că nu mă antrenez prea mult, dar o fac în mod eficient. Și, din nou, mi-a luat destul de mult timp să mă întorc. Nu m-am întors după șase luni de la nașterea ei, are un an și două luni, acum e puțin mai mare.

S-a schimbat modul în care îți organizezi viața în circuit și cum te raportezi poate la presiune?

Da, acum e doar despre organizare. E despre organizare, organizare, și apoi, când ceva nu merge, din nou organizare. Dar e frumos. E diferit. Și, de asemenea, atunci când ceva nu merge cum vrei tu, când pierzi, uiți atât de repede. Pentru că te întorci acasă, la ea, și trebuie să ai grijă de ea. Trebuie să te bucuri pentru ea. Și uiți într-o secundă de orice înfrângere.

Dar cred că presiunea este mereu prezentă. Cred că presiunea nu este rea. Pentru că încă ai obiective. Și în timpul meciului, încă ai această presiune de-a juca bine. Dar după meci, uiți de tot. 

Ce îți dorești să realizezi în această nouă etapă, care sunt obiectivele tale?

Am niște obiective, cu siguranță. The second comeback. Cred că joc un tenis bun, chiar dacă nu am jucat atât de multe turnee. Dar da, cred că încă mai pot face unul sau două turnee mari. Și vreau doar să îmi dovedesc asta. Dar nu mă gândesc la obiective de clasament. Știu că pot juca bine. Știu că pot învinge jucătoare bune, jucătoare de top. Dar nu mă aștept să le înving de la primul sau la al doilea turneu de la revenire. Este un proces, trebuie să mă întorc în joc săptămână de săptămână. Am nevoie de aceste meciuri și de turnee. Poate că în vară, sau poate că în toamnă voi juca cel mai bun tenis al meu. Poate că nu. Nu se știe niciodată.

Dar iau lucrurile pas cu pas: Indian Wells, Miami, apoi pauză și reevaluare. Știu, mai mult sau mai puțin, că îmi voi folosi clasamentul protejat pentru Wimbledon și US Open, și trebuie să văd ce fel de sezon pe zgură voi juca. 

Cum ai regăsit nivelul circuitului feminin și unde simți că e jocul tău?

Cred că s-a îmbunătățit. Și sunt atât de multe jucătoare tinere care nu au nimic de pierdut. Nici eu nu am nimic de pierdut. Nu am niciun punct de pierdut, cu fiecare meci pe care îl câștig, urc în clasament; încă mai cred că le pot provoca un pic.

Chiar am vorbit cu antrenorul meu recent și mă gândeam că nivelul meu este mai bun decât cel de acum 10 ani. Am spus că aș câștiga dacă aș juca împotriva variantei mele de atunci. Probabil sunt maturitatea și experiența, dar și un mod mai eficient de-a mă antrena, poate că fac unele lucruri de care am nevoie și care îmi fac bine. Dar, din nou, întotdeauna poți juca un meci bine; însă trebuie să joci cinci meciuri; trebuie să joci șapte meciuri. Este un proces, este turneu cu turneu. Poate că un turneu va funcționa, poate că nu. 

Cum e diferită această revenire față de prima, cea din 2015?

În primul rând, sunt mai în vârstă. Și cred că știu mult mai bine ce am de făcut. Iar la prima mea revenire, am început cu nimic. Acum e mai ușor, pentru că am acest clasament protejat, așa că pot planifica lucrurile mai bine. Am acest an în care pot să planific ce turnee joc.

La prima revenire, am început cu turnee Futures, a fost diferit, a fost mult mai greu. Dar am început la un nivel mai mic și am crescut de la meci la meci. Am avut destule meciuri, acum poate că voi avea mai puține meciuri, dar împotriva unor adversare mai bune. Și cred că acum va fi mai dificil.

Ți-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra tenisului faptul că ai devenit mamă?

Nu neapărat. Încă iubesc tenisul. Încă mai cred că este cel mai bun lucru pe care îl pot face. Am realizat cele mai multe în acest sport, nu va mai fi nimic altceva pe care să-l pot face la fel. Dar probabil că te gândești mai mult la faptul că acum ai alte priorități în viață, după tenis. Ceva pe care să-l aștepți cu nerăbdare. Am avut sentimentul ăsta și înainte, după ce m-am oprit. Așa că acum, cu un copil, e și mai frumos. Chiar dacă să fii părinte nu e o treabă ușoară.

Și cum e să îmbini rolul de părinte cu sportul de performanță? 

Da, nu e ușor pentru sportive. Pentru bărbați e diferit. Dar sunt așa multe femei care fac asta, așa multe jucătoare de tenis, și vezi că e posibil. Și cred și că e important pentru copii să vadă că faci și altceva și că ești pasionată de asta. Că nu ești întotdeauna doar pentru ei, ai și altceva care te pasionează.

Articol oferit de Banca Transilvania, partener principal al Transylvania Open