Intangibil: Novak Djokovic câștigă ATP Finals a 7-a oară în carieră, stabilește un nou record. Despre cum funcționează Djokovic într-o astfel de ocazie

Bucură-te de o ofertă de final de sezon în 30-0 Shop

Ai 40 la sută discount în Shop săptămâna asta. Reducerea e valabilă la orice comandă. Ca s-o activezi, folosește voucherul TREIZECIPATRUZECI când plasezi comanda în Shop. Poți comanda tricouri, șosete colorate cu inspirație din tenis, totebags sau reviste cu conținut exclusiv. COMANDĂ AICI!

Novak Djokovic a câștigat a șaptea oară ATP Finals și a încheiat sezonul exact așa cum și-a dorit: cu un trofeu, pe locul 1, cu un nou record. Djokovic l-a învins clar, 6-3, 6-3, pe Jannik Sinner, care își vede astfel oprită evoluția remarcabilă de la acest turneu, și stabilește un nou record, fiind primul jucător din istorie care câștigă ATP Finals de șapte ori în carieră (2008, 2012, 2013, 2014, 2015, 2022, 2023). În total, acesta este al 98-lea trofeu al carierei pentru Novak, care își trece în cont al șaptelea titlu din 2023, după Adelaide, Australian Open, Roland Garros, Cincinnati, US Open și Paris. 

Această înfrângere a lui Jannik Sinner, jucător care a impresionat pe toată lumea în această săptămână, plutea, cumva, în aer. Nu trebuie să fi vreun Nostradamus sau expert ca să intuiești că Novak Djokovic într-o finală e cu totul un alt jucător, iar dacă e vorba de o finală în care are și lucruri de demonstrat, sau recorduri de stabilit, e capabil să atingă un nivel stratosferic. E capabil să-și ducă tenisul într-o zonă în care devine de neatins și aproape imposibil de învins. 

În finala de astăzi de la Torino, Novak a avut două lucruri de demonstrat. Primul: să încheie anul cu un trofeu, care îi asigura recordul menționat. Al doilea: să șteargă înfrângerea din grupe și situația în care s-a găsit (dependent de rezultatul lui Sinner pentru menținerea lui în turneu) cu o evoluție curată și dominantă, ca să arate tuturor că e unul dintre cei mai buni jucători ai tuturor timpurilor dintr-un motiv. 

Înfrângeri precum cea suferită în grupe nu au cum să nu provoace ceva la jucători precum Djokovic, mai ales că vorbim de un meci care a avut loc în urmă cu câteva zile, deci amintirile sunt proaspete. Sârbul, ca alți mari campioni, se hrănește dintr-un astfel de eșec și se folosește de el în cel mai bun mod cu putință. Dă-i ocazia unei revanșe și o va face negreșit. 

Prin victoria cu Holger Rune, Sinner i-a dat ocazia perfectă lui Djokovic să își ia revanșa. Iar Novak a luat această șansă ivită cu ambele mâini: și-a câștigat meciul din semifinale, iar în finală a fost pur și simplu de neatins, ridicându-și, cum era de așteptat, nivelul și surclasându-l pe italian la absolut toate capitolele. 

Într-un meci cu miză mare, cu obiective de atins și lecții de oferit, Djokovic se transformă: se adună, se concentrează și atinge un nivel impresionant în toate departamentele posibile – deplasare, atac, apărare, serviciu, retur. Totul funcționează la capacitate maximă și e necesar ca adversarul să facă ceva cu adevărat special pentru a deraia, măcar puțin, această mașinărie care lovește mereu corect din cea mai bună poziție, direcționează mingile cu o precizie fantastică exact acolo unde îi e cel mai greu adversarului și e de neatins la serviciu și retur. 

Sinner nu a putut oferi astăzi nici măcar jumătate din replica din meciul din grupe cu Djokovic, acel superb 7-5, 6-7, 7-6 – și, din multe motive, e de înțeles asta. Italianul a intrat în cea mai importantă finală a carierei sale timorat și a avut în față unul dintre cei mai dificili adversari pe care i-ar fi putut întâlni. Și a mai fost ceva: după meciul din grupe, așteptările au fost mai mari, însă când realitatea de pe teren l-a lovit, realizând nivelul la care evoluează Djokovic, s-a blocat – la fel și jocul său. 

De altfel, pentru un jucător încă la început de ascensiune cum e Sinner, e complicat să repete, atât de rapid, o evoluție precum cea din grupe, spre exemplu. Nu e vorba doar de tenis și lovituri, cât despre partea mentală și capacitatea de a se detașa total, de a se scutura. În condiții de stres maxim, cu o presiune uriașă pe umeri, evoluând în cea mai importantă finală a carierei, în fața propriilor suporteri, Jannik a cedat. E complicat, în astfel de condiții, să mai găsești acuratețe în lovituri când ai în față un adversar ca Djokovic care pur și simplu zboară pe teren, ajunge de fiecare dată în poziția corectă de lovire și are o stabilitate fantastică la jocul de pe linia de fund, atacând inteligent și anihilând, lovitură cu lovitură, jocul italianului. 

Destui probabil vor spune că Sinner s-a pus singur în această situație, păstrându-l pe Djokovic în competiție. Iar aici se deschide o temă care apare rar în tenis, în special în astfel de turnee cu format pe grupe: e greșit să scoți un adversar din turneu dacă ai șansa să o faci? E moral să “pierzi” un meci pentru a-ți ușura ulterior parcursul în turneu? E lipsă de fairplay să îți vezi interesul într-un astfel de context? Sau ar trebui să fie acceptabilă ideea de a elimina un contracandidat periculos (scopul final dintr-un turneu, la urma urmelor) inclusiv într-un mod indirect?

Înainte de orice, trebuie subliniat că decizia lui Jannik de a da totul inclusiv în meciul cu Holger Rune, deși era deja calificat în semifinale, spune multe despre calitatea lui ca om; de a fi corect față de el, în primul rând și de a juca și câștiga orice meci în care intră pentru că e un profesionist, care s-a antrenat toată viața pentru a câștiga, nu pentru a pierde. Desigur, o înfrângere poate i-ar fi adus un trofeu –  pentru că ar fi pornit drept favorit în finală în fața oricui nu se numește Djokovic – dar Sinner a ales să își joace cartea până la capăt și, cu siguranță, e împăcat cu această decizie. 

Doar că astfel de situații nu sunt chiar necunoscute. Sunt rare, dar ele au existat și există. În 2010, Kim Clijsters, care era deja calificată în semifinale, a pierdut meciul trei din grupe cu Samantha Stosur, pentru a o evita pe Wozniacki în semifinale. Antrenorul ei de atunci, Wim Fissette, a declarat foarte deschis acest lucru într-un interviu, la fel cum a declarat și dorința lui din 2014, când o antrena pe Simona Halep, de a pierde în două seturi cu Ana Ivanovic la Singapore pentru a o elimina pe Serena Williams din turneu – lucru care, cum știm, nu s-a întâmplat, Simona jucând la intensitate maximă și meciul cu Ivanovic.

Sunt jucători care, până la urmă, își văd interesul, iar dacă au ocazia să își ușureze în vreun fel munca o fac fără regrete. Dar sunt și jucători care nu s-ar simți deloc împăcați cu acest gând și atunci preferă să facă ceea ce au învățat toată viață: să fie corecți față de ei și adversarul lor până la capăt, indiferent de ce înseamnă asta și ce le-ar putea aduce asta. Atât Sinner, cât și Simona au pierdut ipotetic un trofeu pentru că au lăsat la o parte calculele și și-au jucat șansa lor până la capăt. Dar și aici poate că e o lecție, care de multe ori trece în plan secund: în sport nu trebuie să fie totul despre o alergătură după trofee și recorduri, ci și corectitudine, exprimată în feluri diferite.  

Dincolo de asta însă, astăzi a fost ziua lui Djokovic, așa cum această finală – și rezultatul ei – a fost doar despre Djokovic, care reușește pur și simplu niște lucruri fantastice. Novak pare într-o misiune să doboare toate recordurile. Dar înainte de recorduri e jocul pe care Djokovic îl aduce în meciurile mari, acele meciuri care contează și care îți aduc astfel de trofee. Nivelul pe care Djokovic l-a adus la această finală a fost, din nou, remarcabil iar cifrele pe care le-a atins în acest meci sunt impresionante: nu și-a pierdut niciodată serviciul, a pierdut doar trei puncte cu primul serviciu (!) și procentajele câștigate cu returul s-au apropiat de 50%. Totodată, maniera în care a preluat, de la bun început, controlul în meci, ținându-l la distanță pe italian și nepermițându-i în niciun moment să aibă controlul vreunui schimb a fost, de asemenea, fabulos. 

Sârbul încheie astfel sezonul în cel mai frumos mod cu putință și pare pregătit pentru un sezon 2024 în care își propune, cu certitudine, să atingă noi vârfuri.

History-maker. Record-breaker ⭐️⭐️

🏆 @DjokerNole #NittoATPFinals pic.twitter.com/nXCkjBVIKC

— ATP Tour (@atptour) November 19, 2023

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)