Înfrângere grea pentru Sorana Cîrstea. Ea pierde cu Tatjana Maria, se oprește în turul 2 la Wimbledon

Sorana Cîrstea pierde cu Tatjana Maria (WTA 103), o jucătoare cu slice-uri și voleuri foarte bune, este eliminată de la Wimbledon și trebuie să se împace cu o înfrângere frustrantă: 3-6, 6-1, 5-7, după ce Sori a condus cu 3-0 în decisiv.

Sorana a știut să schimbe abordarea tactică după pierderea primului set, a dominat categoric atât timp cât urcările ei spre fileu au funcționat, a părut să aibă meciul ăsta în mână, însă greșelile din final au costat-o scump.

Și e păcat, pentru că Sorana a avut curajul și inspirația să iasă din zona ei de confort și să atace, cu aproape fiecare ocazie, fileul. În setul al doilea și-n debutul decisivului, voleurile ei – și cele interceptate, dar mai ales cele drive – au fost o bucurie pe micuțul Teren 18, făcut celebru de Isner și Mahut, cu acel meci interminabil de acum câțiva ani.

*

Sorana câștigase (lăsând pe drum doar un set) precedentele trei întâlniri cu Maria, cea mai recentă dintre ele la Roland Garros (dublu 6-3), acum câteva săptămâni. Însă acesta a fost primul lor meci pe iarbă, suprafață pe care slice-urile Tatjanei sunt cu adevărat incomode. De treaba asta s-a convins și Sorana – și încă foarte repede.

În nici 15 minute, experimentata jucătoare din Germania s-a dus la 4-0, profitând și de cele 10 greșeli neforțate ale Soranei, care n-a găsit deloc calea să ridice din iarbă (peste fileu) mingile pe care adversara ei le-a tăiat foarte bine și de pe dreapta, și de pe partea de rever.

Până aici, Maria a jucat un tenis tipic de iarbă, cu slice-uri joase, urcări la fileu și nicio minge trimisă în același loc, ca pentru a nu oferi ritm.

Abia la 0-5 a găsit Sorana timing-ul căutat. Ea a redus greșelile, a stat mai răbdătoare în schimburile pe care Maria i le-a propus de pe fundul terenului și a reușit să lege primele două game-uri.

Avem un meci, ne-am spus.

Într-adevăr, Sorana a continuat să se înțeleagă mai bine cu mingea venită de dincolo, a salvat excelent, cu un passing complicat – lovit din șireturi -, prima șansă de set a adversarei, înainte să-și țină serviciul și să strângă la 3-5.

Din păcate, ea n-a izbutit să-și recupereze și al doilea break, iar primul set s-a dus până la urmă către adverara ei.

Revenită pe teren după o pauză de vestiar, Sorana a gestionat bine presiunea primului ei game de serviciu, și-a făcut rost de două mingi de break (consecutive) în al doilea game, însă n-a putut să-și ia șansele acolo.

Însă a continuat să joace cu mai multă răbdare, a atacat mai cu măsură, a urcat tot mai des spre fileu – de unde a și închis foarte bine – și a reușit break-ul pentru 3-1.

A fost momentul care i-a confirmat Soranei că schimbările ei tactice sunt potrivite.

Pentru că încă din finalul primului set, Sorana a avut curajul să renunțe la planul A; sau să-l modifice. N-a mai căutat nici liniile, n-a rămas nici pasivă, așteptând ca Maria să-i trimită înapoi o minge în plus.

În schimb, ea a construit cu răbdare și a atacat fileul în spatele fiecărei mingi cu care a întins-o pe Maria. Or tactica asta a devenit cu atât mai eficientă cu cât românca a lovit mai cu încredere voleurile ei de la fileu.

Dovadă, Sorana a închis setul cu 14 mingi direct câștigătoare, din care 13 au venit din preajma fileului. Ea a avut 17 ascensiuni la fileu în setul 2, de două ori mai multe decât în primul set.

Și Sorana a început bine și-n decisiv.

Ea a făcut break-ul încă din primul game, l-a confirmat cu un hold important, apoi s-a desprins la 3-0 și ne-a dat senzația că are totul sub control.

N-a fost chiar așa, pentru că-n jocul ei a apărut prima scădere de nivel din ultimele 60 de minute.

Mai pmulte erori simple și-au făcut din nou loc în jocul ei, voleuri pe care le-a lovit perfect cu câteva minute înainte au început să cadă după linie, asta a făcut-o probabil să rămână iarăși mai în spate, iar Maria a profitat imediat: cu trei game-uri consecutive, jucătoarea din Germania a egalat și ne-a asigurat că finalul de meci va fi tensionat și spectaculos.

Sorana a făcut din nou break-ul, a trecut înainte la 4-3, a avut două mingi de 5-3, dar le-a pierdut pe ambele (prima anulată de un voleu excepțional al Tatjanei, a doua pierdută după o dublă greșeală – abia a doua în meci) și s-a văzut imediat egalată la 4. Și apoi nevoită se servească pentru a rămâne în meci.

Aici, după două ore de joc – și întorși la jocul preferat de Maria, cu schimburi lungi controlate cu slice-urile ei joase – Sorana a rezistat bine.

Și-a făcut game-ul, a egalat la 5 și a putut trage aer în piept.

Dar Maria a răspuns și ea bine, s-a folosit excelent de primul serviciu, a revenit de la 0-30 și a obligat-o pe Sorana să servească pentru a duce meciul în super-tiebreak.

Poate că Sorana ar fi meritat măcar atât, însă Maria a fost mai curajoasă în final: ea va continua în turul 3 la Wimbledon. Și, pentru cum a știut să sufere și să depășească furtuna de la mijlocul meciului, merită asta.

Dincolo, Sorana va simți probabil – și pe bună dreptate – că ar fi meritat și ea să continue aici. Ce va putea ea lua bun după un meci ca cel de azi? Poate că acele veniri la fileu, o schimbare tactică de care se poate folosi mai des în fața unor jucătoare de profilul Tatjanei Maria.