Încordată la debut, dar și-a păstrat cumpătul: Simona Halep trece de primul tur la US Open

Simona Halep a pierdut la tiebreak primul set al meciului cu necunoscuta Danielle Rose Collins, dar și-a păstrat sub control emoțiile și nervii, evitând producerea unei surprize de proporții: 6-7, 6-1, 6-2. În ciuda momentului greu din finalul primului set, Simona a redresat corabia după ce a apucat să înțeleagă mai bine ce joacă adversara sa. Românca a câștigat 12 din ultimele 15 game-uri ale meciului și s-a calificat în turul 2, unde o va întâlni, miercuri, pe slovaca Jana Cepelova, numărul 65 mondial, care a învins-o pe Maria Teresa Torro Flor, scor 2-6, 7-5, 6-1.

când…

… cineva perfect necunoscut îți apare de nicăieri de cealaltă parte a terenului și dă în minge ca și cum n-ar mai fi mâine, e inevitabil să nu faci un pas în spate.

… tu ești locul 2 mondial, iar adversara n-are nici măcar clasament, tu ești cea care ai numai de pierdut și nimic de câștigat, pentru că toată suflarea care se uită la meci pleacă de la premisa că meciul va fi musai floare la ureche. Dacă ești condus, toate forumurile zbârnâie. Dacă ai pierdut un set, site-ul oficial a scos deja de la naftalină sintagma “Upset Alert”. Dacă ai mai fi pierdut un serviciu în setul doi, riscai să devii trending topic pe Twitter. Dacă ai câștigat, înapoi la locurile noastre. Nimeni nu vede în asta o știre.

… nu ai nicio idee despre ce joacă adversara ta cea-fără-de-clasament și nu știi cum s-o contracarezi, e normal să treacă o oră până când îi potolești în sfârșit elanul și îi expui slăbiciunile. Apoi te redresezi, lovești cu mai multă convingere, îi citești loviturile mai bine și aduci, în sfârșit, puțină variație, exact atât cât era nevoie.

…. adversara nu-ți dă niciun ritm, alternând bombele de pe o parte pe alta cu “baloane” fără regrete, e dificil să-ți reglezi loviturile. Ai nevoie de timp, dar ai nevoie și de nervi de oțel, să nu-ți scape meciul din mână. Treptat, te acomodezi mingile înălțate, așa că urci cu încredere și cu nerv la fileu, ca să închizi cu drive-ul pe care ai început să-l placi atât de tare. 16 puncte câștigate din 21 de veniri în față, iată un stat cât se poate de pozitiv pentru Simona.

… aceeași adversară îți urlă sfidător în față la puncte nesemnificative, sărbătorindu-le, explicabil, ca pe niște goluri într-o finală de mondial, cum să nu ți se urce sângele la cap? Cum să nu te precipiți un pic măcar un pic?

când…

… într-un astfel de meci, faci un singur game prost pe de-a-ntregul pe propriul serviciu (54 la sută procentaj în primul set), se poate întâmpla să fii târâtă în tiebreak. Unde orice greșeală costă, Collins joacă cu abandon iar tu lovești scurt și ezitant. Faci o dublă greșeală (șapte, per total), apoi trimiți o minge în fileu. Și gata tiebreak-ul, nici nu e nevoie de mai mult ca să-l pierzi. Reversul medaliei e că, în restul meciului, Simona n-a mai avut câtuși de puțin emoții reale pe serviciu.

…nu lovești cu suficientă adâncime, nu construiești punctul așa cum ți-ai obișnuit fanii din întreaga lume și, mai important, nu prea te bucuri că ești pe teren, ceea ce-ți caracterizează, în fapt, jocul, da, pierzi un set la o localnică ambițioasă.

… Collins fiind, ai luat primul set jucând tenisul vieții, se întâmplă să te lovească un pic realitatea în față. Începi să realizezi imensitatea task-ului care te așteaptă, anume să o închizi pe numărul 2 mondial. Care nu-i totuși, nici măcar în zilele ei cele mai proaste, o jucătoare ușor de scuturat. Așa că game-urile se duc acum unul după altul cu rapiditate, mingile se întorc cu dobândă și cu mult mai multă adâncime și plasament, ceea ce nu s-a întâmplat decât prea puțin în primul set. Iar Halep îți câștigă două rally-uri imense în decisiv, folosindu-le ca și combustibil pentru sprintul final.

… ai câștigat un astfel de meci și ai trecut cu bine de un obstacol neprevăzut, sunt toate șansele să te fi trezit din drăgălășenia startului de turneu. O victorie în trei seturi cu Collins era de preferat uneia în două seturi, dar care să fi ascuns sub preș ce n-a mers bine. Simona e una dintre cele mai responsabile și analitice jucătoare din circuit. Va ști să decanteze părțile bune și părțile rele ale acestui meci. Contrar aparențelor, cele bune sunt mult mai multe.

…ai mai întors meciuri dificile în trecut, ai mai folosit momente precum acesta în favoarea ta, ajungând în finale și câștigând titluri (Doha, cineva?), asta înseamnă că ai niște repere la care să te întorci, la care să te raportezi atunci când lucrurile merg prost. Ele îți dau siguranța că poți să revii indiferent cât de greu e meciul. Poate ar trebui ca aceleași repere să ne dea și nouă, celorlalți, mai multă încredere. Poate ar trebui să credem mai mult și să ne pripim mai puțin. Și să înțelegem fundamentul tenisului: întotdeauna urmează un alt meci, un alt turneu.
 

A fost o ambuscadă clasică: adversar anonim, cu nimic de pierdut, arenă mare, presiune multă, meci de dimineață, ritm zero, primul tur. Egal AMBUSCADĂ. O situație căreia multe jucătoare i-ar fi căzut victimă. Fie și-ar fi pierdut luciditatea, fie încrederea în propriile lovituri. În ambele situații, ar fi fost mâncate de outsiderul fără griji. Simona nu și-a pierdut cumpătul și a repus lucrurile la normal. S-a scuturat de propriile angoase și imperfecțiuni, apoi s-a scuturat și de adversara-cea-fără-de-clasament. Jocul continuă.