Începe! Există cineva care să se pună în calea finalei Nadal – Djokovic?

 Rafa 

Ok, n-a câștigat decât un titlu pe zgură în sezonul european. Ok, Djokovic l-a bătut clar la Roma. Ok, s-a chinuit în multe meciuri, jocul nu merge, iar Almagro și Ferrer au obținut victorii rare în fața lui. Dar. Pentru toate acestea există următorul răspuns: “59-1”. Este bilanțul lui Nadal în meciuri jucate la Roland Garros. Ceea ce vreau să spun este că mi se pare grăbit și riscant să-l downgradăm pe Rafa așa de repede. Da, poate că nu mai este favorit la fel de mare ca în alți ani, însă să-l învingi pe Nadal pe zgură în trei seturi din cinci rămâne una dintre cele grele realizări în tenis.

Spuneam, acum două zile, că spaniolul are o tragere “bună”. Să detaliez un pic. Printr-o tragere bună nu înțeleg întotdeauna “culoar direct în finală”, că așa ceva e imposibil, n-ai cum să-i eviți pe toți ceilalți favoriți. Tragere bună înseamnă, însă, perspectiva de a ajunge în fazele avansate cu un consum cât mai mic de energie. Înseamnă un cumul între adversari complet inofensivi și match-up-uri avantajoase. Da, Rafa îi are pe partea lui de tablou pe Wawrinka, Ferrer și Almagro, adică exact călăii săi din acest an, dar la fel de adevărat e că primele trei tururi arată ca o plimbare în parc. Nici măcar startul tradițional mai slab pe care îl ia Rafa la Paris n-ar trebui să conteze anul acesta, iar trei victorii clare și scurte ar trebui să fie suficiente ca să-l reîncarce și să-și ridice capitalul de încredere. 

De asemenea, n-aș citi prea multe în victoria lui Almagro de la Barcelona. Nu mi se pare suficientă pentru a-l upgrada deja pe Nico într-o spaimă pentru Rafa. M-aș uita mai mult în meciurile directe ale celor doi la RG, trei la număr, în care Almagro n-a luat niciun set. La rândul său, Ferrer i-a mai pus probleme lui Rafa pe zgură, învingându-l, într-un final, anul acesta, dar asta s-a întâmplat numai în meciuri de trei seturi. Când s-au întâlnit la Roland Garros, meciurile n-ar fi putut fi mai dezechilibrate: 7-5, 6-2, 6-0 în 2005, 6-2, 6-2, 6-1 în 2012, 6-3, 6-2, 6-3 în finala de anul trecut. Cât despre Wawrinka, el încă n-are un set luat pe zgură cu Nadal.

O tragere proastă ar fi cuprins jucători echilibrați valoric pe fiecare tur. I-ar fi cuprins pe Gulbis, Isner, Nishikori și alții ca ei, capabili să lovească prin apărarea lui Nadal în mod constant. Prin comparație, traseul lui Djokovic mi se pare mai solicitant, pentru că sunt premise ca el să aibă de muncă încă din turul 3, de la un eventual meci cu Cilic. La fel și în turul 4 (posibil Tsonga). La fel și în sferturi (posibil Nishikori). La fel și în semifinale. Chiar dacă le va trece cu bine (și sunt toate șansele să o facă), Djokovic ar putea să plătească prețul exact când îi va fi lumea mai dragă, adică în finală.  

Sigur că toate acestea sunt doar calcule. Mi se pare o greșeală să citim prea multe în tablouri, mai ales că nu de puține ori probabilitățile au fost date peste cap (amintiți-vă de Wimbledon). Dar, revenind de unde am plecat, cred că Nadal rămâne favorit la Roland Garros cu oricine intră pe teren, mai puțin cu Djokovic. La rândul său, Djokovic e mai predispus să fie trântit pe parcurs decât e Nadal (a mai avut emoții și în alți ani în tururile anterioare), tocmai de aceea găsesc jumătatea lui de tablou mai plină de capcane și potențiale ambuscade decât cea a lui Nadal.

Djokovic

Vorbind de Djokovic: în 2011 s-a lovit de un Federer imposibil de clintit și susținut din spate de un stadion furibund. În 2012 a ajuns în finală, dar a pierdut-o, neștiind să negocieze condițiile grele de joc și tensiunea amânării pricinuite de ploaie. În fine, în 2013 a condus cu break în decisiv, dar a fost din nou doborât de un Rafa mai inspirat și (culmea) mai flămând într-un final dramatic. Trofeul de la Paris rămâne, an după an, de neatins pentru sârb. Va reuși acum Djokovic să-și obțină titlul mult-visat?

“Știind că an de an am fost tot mai aproape, tot mai aproape, îmi dă motive de speranță pentru anul acesta”, spune sârbul. Novak arată ca un om într-o misiune și știm cu toții că este foarte bun atunci când joacă cu foame. Motivație are suficientă, mai ales că n-a mai adăugat nimic, de ceva vreme deja, la capitolul Slamuri. Ideea e alta: Djokovic are toate șansele să câștige unul sau mai multe titluri la Roland Garros, însă pentru el ar fi infinit mai relevant dacă ar câștiga French Open în timp ce Nadal încă mai reprezintă o forță pe zgură. Premiul ar fi infinit mai gustos pentru sârb dacă l-ar obține chiar pe terenul marelui său rival, eventual într-o luptă directă. I-ar da mai multă valoare. Lui Nole îi place să transmită astfel de mesaje, i-a aruncat deja mănușa lui Nadal pe zgură, iar dacă se va ajunge la marea finală pe care aproape toată lumea o pronostichează, miza și încărcătura n-ar putea fi mai mare pentru Djokovic: primul titlu la RG, detronarea lui Nadal, obținerea unui ascendent incontestabil în rivalitatea lor, primul loc în clasamentul ATP.

Cei doi elvețieni

Stan Wawrinka devine tot mai greu de anticipat. După titlul de la Monte Carlo, deja apăruseră voci care discutau despre un scenariu în care Wawrinka ar obține rara dublă AO – RG. Dar Stan a continuat scenariul “una caldă, alta rece”, făcând uitat titlul din Principat cu două evoluții sub posibilități la Madrid și la Roma, semn că încă nu se simte prea în largul său când vine vorba de managerierea propriului succes. Apropo de asta, ce-a fost cu declarația lui de zilele trecute (“Sunt unul dintre favoriți, dar sunt atât de departe de Rafa, atât de departe de Nole”)?

Totuși, Wawrinka face în mod tradițional turnee bune la Paris, așa că e de așteptat să răspundă pozitiv după recenta scădere de formă. Ar fi și cazul, pentru că-l așteaptă o ambuscadă în turul 1, în persoana lui Guillermo Garcia-Lopez, care l-a mai învins în trecut pe zgură.

Federer, la rândul său, n-are un culoar rău, mai ales că două dintre posibilele amenințări de pe parcurs, Berdych și Gulbis, și-au făcut un obicei din a ieși devreme de la Roland Garros. Mi se pare că, în ciuda dubiilor care planează asupra celor doi elvețieni după Madrid-Roma, ei rămân favoriți să-și câștige sferturile de tablou și să le dea replica lui Nadal și Djokovic în semifinale.

Vremea

Aminteam, mai sus, de finala din 2012, când trofeul s-a decernat luni, din cauza ploii. Anul trecut a fost foarte frig în prima săptămână și a plouat câteva zile, dar anul acesta se anunță și mai rău. Practic, întreaga prima săptămână este sub semnul unei prognoze cât se poate de urâcioase. Exceptând ziua de duminică, în care se așteaptă cer senin și aproximativ 22 de grade, de luni și până lunea viitoare nu e zi în care să nu fie anunțată ploaie. Pregătiți-vă pentru un turneu greu, frustrant de urmărit pe alocuri, cu pauze numeroase și cu multe meciuri influențate de condițiile atmosferice. Mai grav ar fi însă ca programul să fie dat peste cap. Acoperișul de pe Phillipe Chatrier, așteptat să fie gata în 2017, n-ar putea fi așteptat cu mai mult interes decât acum (Apropo: își închipuie cineva un meci cu miză la Roland Garros cu acoperișul închis? Francezii ar crea o atmosferă absolut nebună).

“O să fie dificil cu vremea, mai ales că se întâmplă uneori să plouă exact în cele mai importante momente ale meciurilor. Trebuie să le câștigi cumva, într-un fel sau altul, indiferent cum o faci, și să depășești momentul. Chiar dacă nu mai e un tenis frumos sau bun, nu mai contează”, spunea Federer pe subiect.