Încărcată de victoriile din Fed Cup, Simona Halep revine în circuit pusă pe treabă. O așteaptă o primăvară incredibil de intensă
În tenis, o carieră de succes la vârf este alcătuită în primul rând din constanță și din abilitatea de a aduna victorii la tot felul de jucătoare, și în zile bune, și în zile mai puțin bune. Apoi, este alcătuită din abilitatea de a ține sub control rivalitățile cu celelalte jucătoare de top. Este preferabil să le domini, firește, dar dacă dominația nu este posibilă, trebuie cel puțin să nu le lași să escaladeze.
După un meci pierdut odată în fața unui Federer imparabil, Rafa Nadal a fost întrebat la conferința de presă ce e de făcut când un adversar de calibru intră în transă. Nadal, cu binecunoscuta-i franchețe și abilitate de a spune simplu adevăruri mari, a răspuns: „N-ai ce să faci; aștepți până trece.” Și dacă nu trece până la terminarea meciului? Asta e, data viitoare. Mi-am adus aminte de această declarație a lui Nadal citind cuvintele Karolinei Pliskova de după meciul pierdut în weekend la Ostrava contra Simonei Halep: „O să-mi aștept în continuare șansa, atunci când ea va juca mai puțin bine.”
Rivalitățile sunt niște animale alunecoase. Dacă nu le apuci de ceafă din timp, au prostul obicei de a-ți scăpa printre degete. La cât de repede se întâmplă turneele, soarta (și sorții) pot să te arunce în calea aceleiași jucătoare destul de des. Ici o zi perfectă a ei, colo o zi proastă a ta și te trezești că e 4-1 în H2H și adversara deja zâmbește când îți vede numele în aceeași secțiune de tablou. Din fericire pentru noi, rivalitatea Pliskova -Halep continuă să se încline semnificativ de partea Simonei, care a câștigat șapte dintre cele nouă întâlniri până acum. Deși Karolina are dreptate când spune că „meciurile sunt