Înapoi în cercul învingătorilor: Carlos Alcaraz își apără titlul la Indian Wells

Carlos Alcaraz a început turneul cu multe dubii în ce privește cum va rezista glezna lui – despre care a spus, după finală, că l-a îngrijorat serios – și l-a încheiat cu două succese care ne-au reamintit de potențialul lui real. Cu victoria în finala cu Daniil Medvedev (7-6, 6-1), Alcaraz a reușit astfel să câștige al doilea titlu consecutiv la Indian Wells (tot în fața lui Medvedev triumfase și anul trecut) și, poate și mai important, să oprească seceta de nouă luni fără titlu.

Ultima oară câștigase la Wimbledon, vara trecută, iar de acolo a urmat un soi de depresie în jocul lui, care – pe fundalul unor probleme fizice, a pierderii de încredere și a absenței ocazionale a antrenorului său – s-a simțit nu doar în rezultate, ci și în bucuria pe care Alcaraz a proiectat-o pe teren. Or, știm de la el cât de importantă e pentru Carlos să joace cu bucurie, să transmită celor care-l urmăresc exuberanța pe care o simte el atunci când e pe teren.

După titlul acesta, sunt doar motive de bucurie în tabăra Alcaraz, pentru că ordinea a fost restabilită. Din nou campion, din nou sănătos, din nou la un nivel mai apropiat de tenisul lui cel mai bun.

Succesul cu Sinner, venit într-un meci pivotal, esențial pentru încrederea lui Carlos, a cântărit foarte greu, din motivele explicate. Cu o astfel de dovadă în cont, dar și cu abilitatea lui deja cunoscută de a performa și mai bine atunci când se joacă cu trofeul pe masă (are acum un scor de 13-4 în finale), Alcaraz nu prea avea cum să lase oportunitatea să-i scape din mână.

Asta neînsemnând că finala a fost o plimbare în parc; a devenit așa, în cele din urmă, dar asta doar după ce Medvedev și-a vândut foarte scump pielea în primul set. Rusul l-a început cu break și a condus cu 3-0. La fel ca în semifinale, Alcaraz a ajustat din mers și a reintrat repede în cărți, egalând, după care setul – unul splendid, cu multe puncte spectaculoase, în care cei doi au acoperit tot terenul – s-a îndreptat către un tiebreak ce s-a simțit inevitabil. A fost decis la cele mai mici detalii, cu Medvedev riscând aproape nenatural un lung de linie la 5-6, iar rusul trebuie că a simțit imediat că a scăpat o oportunitate în acel set și că șansa lui s-a pierdut acolo.

Setul al doilea a fost pur și simplu o demonstrație de forță din partea spaniolului, care a fost formidabil, atingând acel nivel unplayable care i-a făcut în ultimii ani pe specialiști să se gândească cât de departe poate ajunge, de fapt, Alcaraz. Abilitatea lui de a ajunge la absolut orice minge, descărcările de forță din orice parte a terenului, forehandul imposibil, parte de pe care au venit 19 din cele 24 de puncte direct câștigătoare – toate astea l-au descurajat repede pe Medvedev, a cărui convingere se topise oricum în tiebreak.

Poate că, până la urmă, dinamica ultimelor luni i-a prins bine lui Carlos, întărindu-l. Cert e că după acest al 5-lea titlu de Masters și al 13-lea în total al carierei, Alcaraz privește către restul sezonului cu o altă stare de spirit. Ceea ce nu e deloc o veste bună pentru restul plutonului.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)

Tennis of the HIGHEST Order ⚡@carlosalcaraz with utter brilliance!#TennisParadise pic.twitter.com/b6amNJsahq

— Tennis TV (@TennisTV) March 17, 2024