În prima ei finală, Ana Bogdan pierde cu Caroline Garcia la Varșovia

Ana Bogdan a pierdut în finala de la Varșovia cu Caroline Garcia, 6-4, 6-1, cedând astfel în prima ei apariție într-un meci cu trofeul pe masă.

Ana a dat peste o jucătoare mai bună azi, care s-a folosit excelent de superioritatea de pe serviciu, armă care a ajutat-o să aibă un ascendent în momentele importante. Ana a revenit și a stat foarte aproape într-un prim set care se putea la fel de bine duce și în direcția ei, dar Garcia a jucat mai bine punctele cheie de pe final și a depășit rapid singurele ei momente de ezitare de azi.

Experiența superioară a lui Caroline, care e la a 12-a finală și a jucat mai multe meciuri de mare intensitate, a fost elementul care a făcut, până la urmă, diferența azi.

Dar progresul făcut de Ana e incontestabil, mai ales pe plan mental, iar această săptămână de la Varșovia e foarte importantă pentru ea și pentru obiectivele pe care și le propune în continuare.

De mâine, ea va urca pe 75 în clasamentul WTA, un salt important, care o aduce mult mai aproape de unde îi e locul.

*

Garcia e o jucătoare mult mai incisivă spre deosebire de Ana; franțuzoaica are o viteză în execuții superioară și întreg jocul ei (inclusiv poziționarea în teren) e unul avântat, bazat pe multă forță. Garcia are perioade – și săptămâni, cum a fost și cea de la Varșovia – în care fiecare departament din jocul ei funcționează la capacitate maximă. Or, când asta se întâmplă, foarte multe lucruri nu mai depind de adversară: Garcia e o jucătoare completă, cu un fizic perfect pentru tenis, care știe cum să-și câștige punctele, fără a se lăsa la mâna adversarei. Dacă trebuie, vine la fileu, dacă trebuie să intre 2 metri în teren, o va face, dacă simte că e necesar să pluseze la retur și serviciu, va face diferența doar cu aceste două lovituri. 

În partea cealaltă, tenisul Anei e mai mult despre răbdare și capacitatea de a contracara – iar aceste două elemente depind în mare măsură de nivelul de agresivitate al adversarei și cât de des e lăsată să joace. 

În finala de astăzi, Garcia a venit constant peste Ana, sufocându-o literlamente cu lovituri tari, veniri la fileu și retururi luate din urcare, de cele mai multe ori decisive. În multe rânduri, Ana a trebuit să accepte că adversara îi face lovitură câștigătoare după lovitură câștigătoare și să caute o variantă prin care să încetinească această avânt – dar asta nu s-a prea întâmplat pentru că franțuzoaica nu a oferit ocazia prea des. Când a făcut dublă greșeală și se părea că se deschide o portiță pentru Ana, apărea un forehand în lung de linie care ștergea greșeala făcută anterior. Când reverul a trădat-o, a salvat-o serviciul. 

Așa s-a jucat, în mare parte, finala: Ana s-a ținut de adversară, a revenit în primul set de la 0-3 la 2-3, dar în mod constant Garcia a avut acel “ceva” suplimentar prin care a putut face mereu diferența. De la 2-3, Garcia a continuat seria de game-uri și s-a distanțat la 5-2, moment în care din nou Ana a revenit și a avut șansa să egaleze. Precum în începutul de meci, și de această dată Garcia a avut ultimul cuvânt și a câștigat acele puncte mari, care i-au adus în cele din urmă setul. 

Setul doi n-a fost cu mult diferit. Acele puncte importante au fost câștigate, în continuare, de franțuzoaică și au avut același tipar: tenis agresiv, lovituri rapide și decisive. Game-ul trei, acolo unde s-a rupt decisiv echilibru finalei, e și el definitoriu: Garcia a făcut break-ul după o serie de winnere și retururi direct câștigătoare la care Ana n-a putut avea vreun răspuns. A fost un break care avea să îi aducă, în final, titlul franțuzoaicei. 

Ce contează după toată această săptămână nu e înfrângerea din finală cu Garcia. Ci faptul că Ana a jucat o finală WTA și s-a pus în postura de a juca pentru un trofeu important. După ultimii doi ani, dar mai ales după ultima perioadă, care a fost una cu multe înfrângeri grele (ultima, chiar în urmă cu o săptămână, la Palermo, când a pierdut meciul cu Tormo, deși a condus cu 6-2, 3-0), răspunsul oferit de Bogdan e unul grozav, calificându-se în prima finală WTA a carierei după un traseu în care n-a pierdut set.

Știm cu toții, și știe și Ana că e capabilă de multe lucruri mari – iar săptămâna asta e mai mult decât o confirmare; e un pas important în cariera ei, care o poate urca încă un nivel și îi poate înlătura o mare parte din dubiile apărute  în ultima perioada. De acum încolo, se poate întoarce la această săptămână oricând; e o bază de plecare pe care o poate folosi în favoarea ei: a putut legat patru meciuri la rând fără să piardă set, a putut menține același nivel înalt vreme îndelungată, a ieșit din situații complicate și a confirmat victorii mari (vezi victoria cu Siniakova, urmată de cea cu Pigossi). 

Să fii învinsă de Caroline Garcia, jucătoare cu titluri importante, fostă jucătoare de top 5 și sfert-finalistă de Slam, nu e nicio rușine. Un titlu aici ar fi însemnat mult pentru Ana, dar cel mai important, la trasul liniei, e faptul că a mai bifat o bornă importantă în cariera ei prin calificarea în finală – prima ei finală la acest nivel. 

Cariera Anei e formată din pași mici, dar siguri. Până acum, ea a mers în ritmul ei, fără o explozie și nu va fi diferit nici de aici încolo; cu fiecare experiență și rezultat asemănător va putea ajunge exact în punctul în care își dorește să ajungă. Va fi însă important să construiască pe astfel de săptămâni, să se folosească de ele și să continue să replice acest nivel arătat la Varșovia la cât mai multe turnee.

Foto: Poland Open

Articol în curs de actualizare