Impresii la final de Ostrava. Ce mai e de zis? Děkuji și à la prochaine fois, fetelor!
Codruț Baciu | 11 februarie 2019Clișeele ajung clișee pentru că au un mecanism testat, care funcționează. Trebuie să o spunem: valoarea tenisului românesc feminin este printre cele mai ridicate din lume. Și nu ar trebui să ne fie teamă de patetismul asociat acestei fraze.
(Ostrava)
Este ora 5:40 și sunt minus două grade afară. Scriu aceste rânduri de la bordul trenului SC 516 Ostrava – Praga, via Olomouc. Lângă mine, un domn își citește ziarul, însă nu pare să fi ajuns încă la pagina de sport. Am 2 ore de somn bifate, dar mă simt mai fresh ca niciodată. Mă aștept ca oboseala să mă pocnească până să urc în avion, dar, până atunci, o să mă bucur de senzația asta pe care fetele mi-au oferit-o tot weekendul.
Inițial, aș fi vrut să povestesc cum am trăit meciul de dublu de-aseară, pentru că a fost unul dintre meciurile cele mai tensionate pe care le-am văzut vreodată. Dar nu. Ultima mea intervenție de la Ostrava trebuie să fie despre toată echipa. Și despre hachițele unui oraș în care nu m-aș fi văzut vreodată cântând ”Avem echipăăă, avem valoareeee”. Dar s-a întâmplat, Simona și restul fetelor au avut grijă de treaba asta.
În ediția de sâmbătă a newsletterului 30-0, am făcut un top al celor mai frumoase momente ale primei zile. Cred că este indicat să mai fac unul, comun ambelor zile, pentru că au fost 48 de ore despre care o să povestim mult timp de-acum încolo. Așadar, iată câteva concluzii, idei și semne de exclamație după Cehia – România. A fost o bucurie să mi le notez școlărește în micul meu carnețel pe care l-am pângărit de cafea încă de vineri. Ooof…
Importanța unei echipe solide. Sună a clișeu? Poate că este. Clișeele ajung clișee pentru că au un mecanism testat, care funcționează. Trebuie să o spunem: valoarea tenisului românesc feminin este printre cele mai ridicate din lume. Și nu ar trebui să ne fie teamă de patetismul asociat acestei fraze.
Recordul Monicăi. Înaintea meciului de ieri, Moni și Ruxandra Dragomir se aflau la egalitate în ceea ce privește numărul de victorii în Fed Cup: 30 de fiecare. După super-partida e aseară, Monica a făcut 31. Nimeni nu merită mai mult decât ea acest statut de lider. Spirit de echipă, disponibilitate, umor și niște abilități pe terenul de tenis care te lasă mască. Dacă încă mai avea cineva dubii în privința ei, sper că s-au risipit.
Simona și Fed Cup. La conferința de presă de după meciul cu Pliskova, am întrebat-o pe Simo despre importanța acestor două victorii pentru meciurile ce vor urma în turnee. Răspunsul ei m-a surprins un pic. A spus că sunt două lucruri complet diferite pentru ea și că nu caută să se folosească de energia de-aici pentru cariera ei de simplu. Cu alte cuvinte, a venit pentru echipă și pentru România. Atât.
Raiul lui Segărceanu. Căpitanului nostru i s-a cerut să spună, pe scurt, cum a trăit cele cinci meciuri din weekend. ”It was heaven”, a spus el plin de candoare și bucurie. Sper să existe imagini video de la acel moment, cu toate fetele râzând cu gura până la urechi, în timp ce căpitanul lor dădea glas sentimentelor tuturor.
„Greu, nene”. Toată ziua de duminică am primit mesaje și telefoane de pe la prieteni. Răspundeam pe pilot automat, spunând „greu, nene”. Lumea mă întreba și opina pe tema meciurilor, însă eu vorbeam despre mine, de fapt, făcând proba unui egoism ciudat. Pentru că, acum că mă gândesc cu Red Bullul ăsta în față, a fost destul de greu. Un astfel de efort este resimțit și de cei care sunt acolo să scrie, să filmeze, să fotografieze și să ia interviuri. Jurnaliștii români cu care am interacționat la Ostrava au fost, cu puține excepții, profesioniști și au muncit pe brânci.
Relația ”Begulescu”. Atât pe teren, cât și în afara lui, Irina și Monica au o chimie nemaipomenită. Vedeți interviurile comune, observați cum se ascultă una pe alta pe teren. ”Rămâi acolo!”, ”Urcă, urcă!”. Mici imbolduri în fracțiuni de secundă care schimbă totul. Fetele astea țin una la cealaltă și iubesc tenisul.
Cântecele României. Probabil ați văzut deja imaginile cu suporterii români cântând și sărbătorind. Au fost momente la finalul zilei, când publicul în galben și fetele în roșu s-au aflat într-un sincron vocal și coregrafic de toată frumusețea. Câțiva cehi se opriseră fermecați, alții făceau poze, iar ieșenii și clujenii se îmbrățișau la rădăcina acestei echipe grozave. Mai vrem!
Fair-playul gazdelor. Căpitanul Cehiei, Petr Pala, spunea la ultima conferință că echipa lui nu a pierdut partida, ci România a câștigat-o. La fel și jurnaliști cehi. Deși au fost îndeauns de supărați încât să nu vină la conferința echipei noastre (ups), au recunoscut și ei că româncele au meritat să câștige.
Darren Cahill și româna lui. De parcă mai era nevoie, fostul antrenor al Simonei ne-a arătat încă odată că e băiat cumsecade. A postat pe Twitter, le-a trimis mesaje fetelor și a rămas loial fanilor din România. Mă bucur că petrece timp de calitate alături de familia lui, dar ce-i mult strică, dacă înțelegeți unde bat. Apropo, și Australia a trecut în semifinale și va juca cu Belarus.
Verdele de pe Ostravar. V-a sâcâit culoarea aia ciudată a suprafeței de joc? Hai că sunteți culmea! 😀
Sfaturile Alinei Tecșor. Poate că au trecut neobservate. Pentru că pe bancă, în timpul meciurilor, a stat Segărceanu. Însă aportul ei la antrenamente a fost semnificativ. Scriind și știind asta, îmi pare rău că nu le-am rugat pe fete să detalieze mai mult despre contribuția Alinei la această victorie.
Reacțiile ”celorlalți”. Aici, vreau să vorbesc un pic despre cei pe care îi considerăm, uneori, în tabăra cealaltă. Și tot din experiență abordez subiectul. Non-fanii, ironicii, scepticii de serviciu, prietenii care pufnesc depreciativ că ne bucurăm la finale prin Thailanda. Cred că mulți dintre ei au înțeles, zilele astea, niște lucruri pe care până acum alegeau să nu le înțeleagă. Este poate și sarcina noastră să fim mai răbdători, de-acum încolo. Și în general, să facem din victorii punte, nu maliție. Pentru că suntem din ce în ce mai mulți de partea tenisului.
30-0+. Dacă ne-ați urmărit weekendul acesta, este meritul fetelor, pentru că tenisul românesc ne face să-ncercăm mereu să fim mai buni. Dar poate fi și meritul vostru, de-acum înainte. Jucăm cu Franța în aprilie, avem o sumedenie de proiecte și idei și avem Grand Slamuri care bat la ușă. Fără falsă modestie, oricare dintre cele 5 tipuri de abonamente 30-0+ e o mică investiție în tenisul românesc.
Děkuji za přečtení!
A la prochaine fois!
Hai, România!
Foto: FedCup.com
***
Tenisul românesc chiar este „Fire”. Adică puternic, performant, apreciat, iubit!
Urmărește sezonul 2019 purtând „Romanian Tennis is Fire”, noul tricou de la 30-0, inspirat și dedicat incredibilelor rezultate ale tenisului românesc din ultimii șase ani! 😍😍
Și nu avem doar rezultate; avem o mulțime de personalități puternice; sportivi care ne bucură și de la care ne putem inspira.
Tricoul „Romanian Tennis is Fire” vrea să sărbătorească multitudinea de campioni pe care ni i-a oferit tenisul românesc în ultimul deceniu.
Poartă un tricou care transmite asta, indiferent că ești pe străzile din România sau în tribune la Melbourne sau la New York, la Paris sau la Londra, la București sau la Madrid, în meciurile de Cupa Davis sau de Fed Cup! 🇹🇩🎾🔥
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
