Împins de Ernie, Rafa stă în picioare după un alt test fantastic. Și totuși, ce înseamnă “jucătorul mai bun”?

Zgura romană a dat astăzi de cel mai bun meci al său de la această ediţie. Cinci la zero era head-to-head-ul dintre Nadal şi Gulbis înainte de întâlnirea de azi, şi s-a făcut 6-0 după mai bine de două ore şi jumătate. Toată lumea ştia cum joacă Rafa în ultima vreme, şi mai ştia cât de capricios este Gulbis. Punând cele două informaţii cap la cap, învingătorul nu era tocmai greu de bănuit. Dar a fost greu de ghicit până în ultimul minut.

Însă partida de astăzi, la fel ca şi aceste rânduri, nu se dedică celor care speră la diversitate, la felurime în rezultate. S-ar putea crede că tenisul repetitiv, şi scrisul asemenea, ajung să plictisească. Nici vorbă de aşa ceva. Cititorul de tenis şi privitorul de meci sunt una şi aceeaşi persoană tolerantă.  Nadal câştigă. Întâmplător, meciul de azi a fost spectaculos şi echilibrat, astfel că se pot adăuga şi câteva briz-brizuri la obişnuitele remarci despre voinţa de fier a lui Rafa. De fapt, însăşi această comparaţie cu fierul (un metal de tranziţie, cu densitatea 7860 kg/m3) a încetat să mai fie una de actualitate: în ploaie, fierul rugineşte, pe când Nadal câştigă finale de Grand Slam.

Meciul a început de la 5-0 pentru Gulbis. Nu chiar, dar letonul a fost atât de bun încât Nadal nu s-a putut atinge de el nici măcar cu o minge de break. Ultima oară când Rafa pierduse pe zgură set la zero se întâmpla în urma cu 6 ani, în faţa lui Federer, la Hamburg . Era o perioadă comparabilă cu cea pe care o traversează spaniolul acum, când, cu mici excepţii, câştigă toate meciurile. Gulbis a avut într-adevăr minge de 6-0, însă n-a convertit-o. S-a mulţumit cu un 6-1 mai domol şi mai puţin istoric, la capătul căruia Nadal a fost mereu în defensivă, bubuit de pe teren de fabuloasele lovituri direct câștigătoare ale letonului. Rafa a stat atât de retras în spatele liniei de fund încât televiziunea nu-l putea prinde în cadru uneori. Un joc foarte bun de-o parte a fileului, sau unul foarte slab de cealaltă? Aş înclina spre prima variantă, în care Ernie şi-a surclasat adversarul aşa cum numai Djokovic o poate face din când în când.

Atât de departe de linie a stat Rafa în apărare

Setul doi a debutat cu nişte parlamentări între Nadal şi arbitrul Lahyani, din care nu am priceput decât  „Nu, Rafa, te rog!”.  Când Nadal e condus pe zgură, e mai multă tensiune în teren decât în rachetele cu care serveşte.  Spaniolul începe să intre mai mult în teren, Gulbis nu scade nici el nivelul. Până la 3-3, când Ernie primeşte un avertisment. Într-adevăr, mingea lovită de el era să-l lovească pe acel arbitru de linie fix în plex. „Dar n-am vrut” s-a apărat letonul foarte matur, rânjind şi cerându-şi scuze auditoriului. Apoi break şi rebreak, suişuri şi coborâşuri, greşeli nemaipomenite şi winners spectaculoase. Finalul setului lasă însă loc de tot mai multe neforţate în dreptul lui Gulbis, iar la 6-5 este incapabil să-şi ţină serviciul. Forehandul său atât de discutat, îmbunătăţit şi uneori ridiculizat, este cel care îi ia setul lui Gulbis. Mingea se duce în fileu, iar Rafa sărbătoreşte rateul printr-un… mă rog, ştie toată lumea cum sărbătoreşte Rafa un punct important: pumnul strâns, Vamos, şi genunchiul la piept, ca un pitcher pe terenul de baseball. Lovituri câştigătoare: 25 la 6 pentru Gulbis. Câştigătorul setului: Rafael Nadal, Spania.

Never been a question of whether Gulbis can take a set off Rafa. Done it in 4/5 matches. It’s a question of whether he can take two. #atp

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) May 16, 2013

Şi setul decisiv, care avea să se termine previzibil, precum episoadele din Seinfeld unde ştim deja toate poantele. Statistica era destul de clară. La seturi decisive, Rafa stătea mai bine: 6-1 anul acesta; se putea şi mai bine, însă, cinste lui!, spaniolul nu prea stă pe teren pentru un decisiv. Ernie avea cifre ceva mai umane: 4 pierdute, 4 câştigate. Mai mult, de câte ori au jucat decisiv, Nadal a câştigat. Prin game-ul al şaselea Ernie a început să pară un pic obosit, după nişte rally-uri în care Nadal l-a chinuit şi i-a luat punctele unul câte unul. Probabil asta mai are de îmbunătăţit pentru a fi sigur de un RG 2013 reuşit. Asta şi, probabil, alunecarea în lateral pentru a lovi cu backhandul. Un umblet lin, care lui Rafa îi vine la fel de natural cum respiră, pe Gulbis îl incomodează şi ajunge la minge târziu, neavând timp să facă mare lucru. A urmat un deja vu în acest miez de set decisiv: break Rafa, rebreak imediat Gulbis. Cu doi aşi, letonul egalează la 4, şi aproape că nu-ţi puteai da seama cu cine ţine lumea în tribune. Oamenii îşi primiseră decisivul, îşi scoseseră banii pe bilet, te-ai fi aşteptat să lase prostiile şi să-şi încurajeze campionul ultimelor ediţii. Poate că au făcut-o, dar mai echilibrat, căci Ernie place şi el ochiului.

La 4-5, Nadal are două mingi de meci. Gulbis le salvează cu un as, o venire la fileu şi o coardă ruptă. Schimbă un zâmbet cu arbitrul, schimbă şi racheta şi apoi pierde meciul. 59 de lovituri câştigătoare, 50 neforţate, 15 aşi şi garanţia că nimeni n-o să şi-l dorească adversar la Roland Garros.    

Rezumatul meciului:

Contradicții despre ce înseamnă “cel mai bun”