Ideile lui Darren. "Simona e un suflet bun. Trebuie să vorbești cu ea ca să înțelegi. Nu poți să-ți faci mereu griji dacă vei câștiga un Slam, trebuie să trăiești în prezent"

Mulți dintre voi l-ați ascultat deja la momentul apariției lui, dar ne-am gândit că este util să trecem și în scris ideile principale ale apariției lui Darren Cahill de la Radio RG, unde a fost invitatul lui Courtney Nguyen. Cu atât mai mult după un moment greu precum eliminarea controversată de la Roland Garros. E o situație mult mai frustrantă decât înfrângerile în circumstanțe normale, genul de situație în care experiența și discursul pozitiv al lui Cahill sunt și mai necesare pentru a o ajuta pe Simona să nu rămână agățată de ce s-a întâmplat în optimile de la Roland Garros. 

Interviul s-a întâmplat chiar în startul turneului (într-un moment în care, de asemenea, ploaia încurca planuri), dar rămâne relevant pentru cum decurg lucrurile în parteneriatul cu unul dintre cei mai apreciați și inspirați antrenori din lume. Sunt destule idei elocvente despre viziunea lui Darren, despre ce pune el pe masă; nu-ți trebuie mult să înțelegi cât de mult poate să contribuie australianul la îmbunătățirea și consolidarea pe toate planurile a unei jucătoare care a învățat și încă mai învață din mers cum să-și gestioneze apartenența la elită, în același timp în care o și menține. Iată, cu acordul realizatorilor lui, traducerea și adaptarea dialogului, .

Darren, cât e de frustrantă vremea neprietenoasă (de la începutul turneului)?

Darren Cahill: Cred că e dificil pentru jucători cu precădere, mai ales pentru cei care erau programați să joace ieri și pentru care prima rundă înceape astăzi. E cam greu să te dumirești ce ai de făcut în timpul pauzelor ăstora de ploaie; e bine să ai la tine o carte bună, să te asiguri că ai un iPod cu ceva muzică bună și să te odihnești, să te relaxezi. Mulți jucători fac asta chiar acum, și mulți rămân în camerele lor de hotel, își amână venirea la terenuri când e vremea urâtă. În mod normal, doar jucătorii programați pentru primele meciuri ale zilei vor fi prezenți aici. Jucătorii sunt obișnuiți cu asta, au de-a face cu ploaia multe săptămâni pe an, și, din nefericire, e ceva ploaie în aceste prime două zile.

Cum o menții pregătită pe Simona? Cum îi faci programul pentru astfel de momente?

Darren Cahill: Totul e deja stabilit. Dacă nu te-ai antrenat suficient până cu vreo două zile înainte de turneu, nu poți îngrămădi ceva în plus acum. Pregătirea Simonei e completă, a avut o săptămână bună la Madrid, am avut o săptămână foarte bună de antrenamente în București și am ajuns la Paris încă de marțea trecută, am avut parte de vreme excelentă până sâmbătă, așa că Simona a petrecut mult timp pe teren. E pregătită să joace. Acum e o chestiune de a folosi pauza asta ca pe o șansă de a se înviora, de a-și exersa picioarele, și să ne asigurăm că atunci când intră pe teren, e gata să țâșnească încă de la primul punct.

Ploaia asta nu e un lucru negativ, o iei ca pe o oportunitate de a te recupera după o săptămână destul de grea de antrenamente, pregătind acest turneu, iar dacă Simona poate fi calmă și trece de primul meci, totul va fi foarte bine.

Simona Halep ar fi trebuit să câștige finala de acum 2 ani, cred eu, împotriva Sharapovei. A pierdut acea libertate – asta cel puțin până de curând. Ce faci tu ca să-i redai acea plutire? E o jucătoare care plutește, cum aduceți înapoi acea fluiditate a jocului?

Darren Cahill: Cred că asta e ceea ce ține de încredere, multă încredere în jocul ei, și de obținerea acelor victorii în tururile inițiale ale turneelor. Când a luat startul bine în turnee, a jucat foarte bine, dar a adunat câteva înfrângeri în primele tururi anul ăsta, deci e doar o chestiune de a lua startul bine și de a se înfige în turneu. A avut o săptămână tare bună la Madrid, a câștigat acolo, a jucat un tenis de calitate excepțională…

Condiții ușor diferite însă, comparativ cu ce e aici, nu e așa? Deși Sam Stosur a spus că Madrid și Paris sunt cât se poate de asemănătoare la nivel de condiții pe teren…

Darren Cahill: Da, e ușor diferit. Când vremea e ca astăzi, da, în mod cert e diferit. Poate când e însorit aici, la Paris. Cred că aici se schimbă cel mai des condițiile de joc, comparativ cu orice alt turneu din lume. Dacă ai parte de o zi înnorată, e greu să închizi puncte, mingea e foarte grea și chiar trebuie să te chinui ceva. Însă dacă e însorit aici, la Paris, terenurile se usucă destul de repede, iar mingea începe să sară și să zboare pe teren. La asta se referă Sam și astea sunt și condițiile în care Simona joacă cel mai bun tenis al ei. E meci cu meci, și știu că e un clișeu, dar pentru ea e meci cu meci și trebuie să treacă de acest prim meci.

De fiecare dată când văd pe Twitter ceva postat de tine sau de Simona, păreți să vă distrați. Cred că e destul de important aspectul ăsta, pentru că petreceți foarte mult timp împreună o bună parte din an?

Darren Cahill: Apropos de ce am face noi într-o pauză de ploaie: ne-am adunat aseară și ne-am uitat la filmul despre Cristiano Ronaldo, jucătorul lui Real Madrid. A fost fascinant. Și eu nu sunt vreun fan al fotbalului, dar cred că a fost fascinant, în special partea în care vorbește despre cum gestionează el victoriile și cum se bucură de acele momente, pentru că viitorul oricum se aranjează de la sine și nu te poți gândi mereu la ce va fi în viitor. Dacă încerci să controlezi viitorul, vei înnebuni. Cristiano vorbea despre motivul pentru care se entuziasmează și sărbătorește așa de mult când se întâmplă ceva minunat: e pentru că vrea să trăiască în prezent.

Cred că acele cuvinte sunt foarte relevante pentru cineva precum Simona, pentru că nu poți fi mereu îngrijorată de faptul că ai de apărat puncte la vreun turneu, sau dacă vei câștiga vreodată vreun Slam, sau cine-ți va fi adversara din turul 4, când ai deja o adversară puternică în turul 1. Trebuie să trăiești în prezent, să trăiești momentul. Așa că noi ne concentrăm pe obiectivele setate de ea pentru o anumită zi –  poate fi o zi de antrenamente pentru Roland Garros – ce ne dorim să îmbunătățim. Alegem două sau trei lucruri pe care să le facem mai bine după ce ieșim de pe teren comparativ cu momentul la care am intrat pe teren. Suntem foarte preciși legat de a atinge un obiectiv al zilei și apoi doar ne bucurăm de ziua respectivă.

Cred că relația dintre antrenor și jucătoare e fascinantă, căci în momentele cele mai dificile, dacă te cheamă pe teren, trebuie să-i fii și mamă și tată și frate și prieten – absolut orice! E incredibil acel echilibru. Vedem multe relații sfărâmându-se, dar mai puține care durează în timp. Posibil să se ajungă la un punct la care, precum Amelie Mauresmo, să spui că nu mai poți adăuga nimic la jocul Simonei. Trebuie să fiți amândoi foarte realiști și, în același timp, trebuie să ai și raportul acesta (emoțional). Cred că e fascinant să asiști la tot procesul ăsta.

Darren Cahill: Eu cred că un antrenor trebuie să-și facă treaba. Uneori, asta implică să spună niște lucruri dure. Eu nu am livrat numai mesaje pozitive Simonei, au fost momente precum cele de la Roma, când am spus căteva lucruri mai dure. Nu le interiorizează pozitiv pe moment, dar după o vreme, când te mai revenim la acele discuții, încercăm să învățăm din ele.

Nici antrenorul nu are mereu dreptate. Parte din job-ul unui antrenor este să antreneze privind lucrurile din perspectiva jucătoarei. Eu am o anumită viziune despre tenis, și sunt anumite lucruri care se întâmplă pe teren pe care nu le înteleg, așa că trebuie să întreb jucătoarea de ce ia anumite decizii în acele momente. Deseori eu mă înșel, pentru că jucătoarea nu vede tenisul în același mod în care-ș văd eu. Așadar, un antrenor bun învață să antreneze prin prisma jucătoarei, ajunge să o cunoască, pui o mulțime de întrebări, și asculți foarte mult.

Probabil că eu ascult mult mai mult decât vorbesc, lucru pe care-l consider extrem de important, și-mi place foarte mult asta. Nu mă obligă nimeni să fac asta, sunt extrem de norocos, am lucrat cu o serie de jucători grozavi, Hewitt, Agassi, cu adidas timp de 6-7 ani…

Crezi că asta mai elimină din presiune? Faptul că te afli în acest parteneriat pentru că asta îți dorești?

Darren Cahill: Da! Vreau să fiu aici! Am o părere foarte bună despre ea, cred că e o persoană deosebită, cred că are un talent nemaipomenit. Eu stau departe de familia mea 25-30 de săptămâni pe an, așa că…

Familia îți e recunoscătoare!

Soția mea chiar e, se uită la calendar atunci când sunt acasă 2-3 săptămâni și mă întreabă cînd mai plec.

Unii oameni văd asta ca pe un sacrificiu, eu o văd ca pe o alegere, ceva ce eu îmi doresc să fac. Am o familie grozavă care mă susține și care știe cât îmi place să fac ce fac. E foarte interesant pentru oricine să fie implicat în ce înseamnă tenisul la cel mai înalt nivel posibil. Și pentru că iubesc sportul ăsta, mă gândesc la el în fiecare clipă. Cred că eu și Brad Gilbert suntem doi ciudați, dacă e să luăm în calcul cât de mult vorbim despre sport, și despre tenis mai ales.

Așadar, pentru mine asta este o șansă să fac ceva ce iubesc foarte mult, alături de o persoană bună care e și o jucătoare excepțională.

Darren, de când te știu, nu te-am văzut vreodată să te enervezi, să-ți pierzi cumpătul, sau ceva similar. Și nu spun că ți-ai putea pierde cumpătul cu Simona, dar când vorbești cu ea despre lucrurile neplăcute, cum faci să livrezi mesajul: folosești un ton mai blând, sau abordezi o atitudine foarte fermă? Cum faci?

Darren Cahill: Fiecare moment este diferit. E la fel cu On-Court-Coaching-ul de la WTA. Sunt momente când trebuie să spui lucrurilor pe nume, dar sunt momente în care o discuție degajată, așa cum avem noi acum, poate avea același impact și mesajul să fie livrat, și sunt momente în care asta nu se întâmplă.

Uneori nici nu trebuie să discuți despre tenis, ca să poți să scoți jucătoarea din starea în care se află în meci. Poți vorbi despre locrurile preferate din lume, despre unde te duci la cumpărături, sau dacă abia aștepți să bei un capuccino – doarsă găsești modalitatea prin care să detensionezi jucătoarea și să o faci să iasă din nou pe teren pentru a face ceea ce are de făcut.

E un fel de ghicitoare, nu știi niciodată sigur răspunsul și mai e și fel de experiment cu învățare din greșeli. 98% din timp, Simona a fost incredibil de pozitivă și de profesionistă pe teren, cu mine, dar nici ea nu e perfectă.

Ești si psiholog, sau te bazezi mult pe bun simț?

Darren Cahill: Cred că e doar bun simț. Nu încerc să mă bag prea mult în zona cu psihologia. Sunt mult mai mulți psihologi specializați pentru sport care lucrează acum în turnee și multora dintre jucătorii cu care am lucrat le-am recomandat să meargă să discute cu acei psihologi.

Nu spun aici că Simona face asta sau nu. Dar ea e destul de puternică pe zona asta, ea știe ce vrea și e foarte profesionistă în abordarea ei, așa că nu mă plâng deloc când vine vorba de chestia asta legat de Simona.

Cand spui că e o persoană bună… poți detalia?

Darren Cahill: E un suflet bun. Trebuie să vorbești cu ea ca să înțelegi. Cred că are ceva australian în ea și de asta e ușor și pentru mine…Îi place umorul meu, și eu fac niște glume idioate când vine vorba de umor australian. Engleza ei s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele 12 luni, așa că înțelege glumele mele ceva mai bine acum.

Dar cultura românilor mi se pare fascinantă – iar ea e aromâncă – ceea ce e un pic diferit de români. Sunt foarte legați de familie și familiile nu se mută din locul unde locuiesc… Ea e dintr-o localitate numită Constanța, care e cam la 2 ore distanță de București. Familiile sunt unite, nu prea există divorțuri, sunt familii mari, fac nunți cu 600 de invitați.

Lucrul ăsta este asemănător cu ce e în Australia: noi ne-am mutat înapoi la Adelaide pentru că familia mea e acolo, soția mea e din Adelaide. E foarte asemănător cu felul de a fi al australienilor, cărora le place să trăiască în locurile unde au copilărit, în preajma familiei.

Voiam să te întreb despre on-court-coaching, nu știu dacă-ți place sau nu, dar când ai apărut tu și am și putut înțelege conversația, ni s-a părut fascinant. Când ai început să vii pe teren, te-a jenat faptul că vei fi ascultat de mulți oameni, sau te-ai comportat normal? Uneori, când asculți conversația, te întrebi dacă asta vor să spună cu adevărat sau nu? Pentru noi e un unghi de abordare fascinant, pentru că provine din interior. Nu stiu daca tu nu cumva crezi că te-ai putea lipsi de OCC…

Darren Cahill: Eu fac și pe comentatorul, așa că pentru mine prezența microfonului e normalitate. Nu pot vorbi în numele altora, dar pentru mine e perfect normal. În mare parte, coaching-ul este făcut înainte de intrarea jucătoarei pe teren și nu știu dacă oamenii își dau seama, dar noi trimitem jucătorii pe teren cu planurile A, B și C. Dacă ceva nu merge, e cam greu să schimbi lucrurile în 45 – 30 de secunde când intri la OCC. Iar, de multe ori, vrei să auzi ce are de spus jucătoarea: ce se întâmplă, ce fel se simte, ce o deranjează…vorbește cu mine!

Până când jucătoarea spune ce are de spus, e dificil să trimiți un mesaj care să schimbe cursul unui meci.

Nu sunt vreun fan al OCC-ului, ca să fiu sincer, dar îmi place faptul că WTA acționează ca deschizător de drumuri în a încerca să facă lucrurile mai interesante, să intre in sufragerii și să facă publicul să fie mai implicat în tenis.

Ei chiar au experimentat cu o mulțime de lucruri, iar eu înțeleg motivația lor, dar din punctul de vedere al antrenorului, nu aș vrea ca jucătoarea să se bazeze mult pea mult pe OCC.

Iar cu Simona, cred că am făcut un comentariu după Miami, când a pierdut in sferturi cu Bacsinsky, am stat și am discutat despre asta. I-am spus că mă aduce pe teren mult prea des și că nu rezolvă problemele singură, că nu găsește cheia acelor probleme…

Poți să refuzi să vii la OCC?

Darren Cahill: Da! Cred că aș avea, totuși, necazuri cu ea dacă aș zice nu, ceea ce nu am mai făcut până atunci (râde). Cred însă că, pentru ca Simona să aibe succes în turneele importante, trebuie să învețe să rezolve problemele pe cont propriu. Unul din lucrurile minunate din stilul Simonei este că ea obișnuia să facă asta, iar la un moment dat a început să conteze pe mine un pic prea mult. Veneam pe teren aproape în fiecare set din fiecare meci la Miami. La Madrid, când a câștigat titlul, în toate cele 6 meciuri jucate, am intrat pe teren de fix 2 ori.

Ea știe, e o fată foarte deșteaptă și înțelege cum stau lucrurile.

Asta nu înseamnă însă că dacă ceva nu merge și e un pic confuză nu ar trebui să mă cheme. Chiar cred că e important să încerci să găsești o soluție în ziua aia, ca să poți avea șansa să mai joci din nou. Dar mai cred și că dacă un antrenor își face meseria eficient și corect, practic își educă jucătorul să se auto-antreneze.

Cred că e un moment foarte propice pentru circuitul feminin. Sunt jucătoare tinere care pătrund în clasamentul de top, dar și jucătoarele mai experimentate, care sunt încă pe poziții. Cred că toată competitivitatea circuitului feminin de la această oră este foarte interesantă.

Darren Cahill: Foarte bună analiza. Dacă te uiți la meciurile din turul 1, pentru multe dintre jucătoarele seeded urmează niște meciuri grele și orice se poate întâmpla. Dacă vă uitați la cele mai recente 6 turnee, și vedeți de câte ori cele mai bine cotate jucătoare din turneu au pierdut în primele runde, nu veți avea surprize deosebite pentru că au fost meciuri grozave.

Nu e ca și când juătoarele de top au venit și au jucat prost, ci în multe ocazii meciurie au fost foarte grele pentru ele. Toate jucătoarele își doresc să câștige fiecare meci disputat. M-am uitat la meciul dintre Kerber și Bouchard la Roma și mi s-a părut un meci de o calitate foarte bună. Kerber s-a luptat să reintre în meci, dar în final, Bouchard a găsit o metodă să câștige acel meci. La Madrid am văzut Radwanska vs. Cibulkova – un meci de runda 1 foarte bun! Așa că vă puteți uita pe aceste rezultate, care, deși arată surprinzător pe hârtie, nu sunt chiar atât de surprinzătoare în circuitul WTA, motiv pentru care e și atât de interesant la acest moment.